Wednesday, 1 May 2013

Dezamagiri...

  Sunt dezamagita.
Ranita as putea spune.
Din discutie in discutie , am ajuns sa vorbesc cu D. despre scrisoarea mea...caci din pacate nu poate fii vorba despre scrisoarea " noastra " . 
Nici nu mai am chef sa povestesc tot ce-am vorbit , ideea e ca putin ii pasa daca ii scriu pe mess sau ii trimit scrisoare , credeam ca asta s-a schimbat dupa ce a citit-o...
Apoi a zis ca nu-i plac lucrurile formale...dar eu nu am trimis ceva formal..
I-am explicat iar ca era ceva special caci pe mess isi scrie toata lumea dar asta e ceva unic si multe alte discutii lungi...in fine , nu a inteles nimic din gestul meu .
Mi-a zis ca ar trebui deja sa fiu obisnuita cu el si ca nu intelege de ce aveam asteptari . Adevarul e ca nu aveam , il cunosc prea bine , dar asta e mult...chiar si pentru el . 
Nu e mult ca nu a inteles o boaba , e mult ca a zis ca e ceva neimportant si abia dupa ce a vazut ca m-am suparat a zis " deci chiar e important . " 
In fine , apoi a inceput sa ma impace si reusise pentru un moment pana cand...
Pana cand l-am intrebat daca a pastrat-o si a zis ca femeia care ii face curatenie a aruncat-o . 
Citez : "- Se pare ca pentru ea o scrisoare intra in categoria" tot ce e nefolositor " , adica am dreptate " . 
Nu mai conteaza ca am plans...apoi si-a cerut scuze ca n-a avut mai multa grija dar nu mai are rost pentru ca oricum tot ce citeam era " blablabla" , tot ce-mi imaginam era scrisoarea mea intr-un cos de gunoi , scrisoarea mea sfasiata acum alaturi de o cutie de iaurt si o coaja de portocala...
Si a trecut asa mult timp..sigur nu mai exista.
Sunt dezamagita profund...imi simt sentimentele calcate in picioare si apoi aruncate la gunoi..
Daca el ar fii genul de persoana care sa-si aminteasca orice si alte cele , poate n-as fii asa , dar el o sa uite...eu speram ca peste ani inca sa gaseasca scrisoarea mea si sa inteleaga ca a fost ceva important...dar scrisoarea nu mai e iar lui nu-i pasa , o sa uite tot ce am scris , iar toate sentimentele mele investite acolo se vor risipii , ba nu , toate astea deja s-au intamplat.
Probabil ca mi-am ales persoana gresita.
Dar timpul nu mai poate fii intors , scrisori nu mai vreau , as vrea sa uit ca am facut chestia asta...aveam incredere ca n-o sa regret . Cand imi amintesc ca am scris-o cu lacrimi in ochii , ca m-am gandit la toate momentele alea in care m-a facut fericita , ca am asteptat cu sufletul la gura atata timp sa ajunga..
Si stiti ce , gresise un numar , adica nu era int. cu nr 5 , era cu 6 , scrisoarea ajunsese la altcineva care a venit pana la el si i-a dat-o...adica , scrisoarea era daca nu ma insel in alt cartier , putea sa nu ajunga niciodata , mi-am dorit totusi asa mult incat Dumnezeu mi-a facut pe plac..
Abia azi am aflat...
Partea proasta e ca sambata i-am pus cu incantare o alta scrisoare care acum va ajunge tot la omul ala , sper ca de data asta sa nu se duca sa i-o dea , chiar sper..
Oricum e doar o foaie si-un plic . 
Probabil ca exagerez eu , poate ca daca as fii detaliat tot ce am vorbit ati crede ca el are dreptate..dar , sentimentele mele sunt intr-un cos de gunoi , voiam ca el sa pastreze aia , nici nu-mi imaginam...nici macar nu poate sa-si imagineze ca ala a fost unul din cele mai importante lucruri din viata mea , iar lui nu-i pasa . 
Ascunsa.

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu