Sunday 21 September 2014

Ce nu pot sa-ti spun

" In sufletul meu se ascund amintiri si persoane carora nu le mai pasa de mine . "
 Nu am de gand sa fiu ceea ce nu-mi doresc sa fiu , nu-mi place sa ma prefac si probabil de aceea liceul este o tortura , pentru ca am zambit fals multa vreme si inca o fac , obrajii nu ma mai dor , dar cum ramane cu restul de eu , acel rest care oscileaza intre bine si rau , intre ceea ce am fost , sunt si ceea ce voi fi , ce se intampla cu acea eu ce se cutremura , cand de dor , cand de nepasare ?
Varsta e de vina , adolescenta ne prinde pe toti in plasa ei , stiu despre asta si despre multe alte lucruri , dar nu pot da vina pe varsta , obisnuiesc sa dau vina pe mine  si , uneori , pe tine.
Nu intentionez sa scriu aici despre viata mea de liceu sau despre ceea ce numim " adolescenta " , nici despre povesti de dragoste ratate sau despre neajunsurile fiecarei zile , am sa-ti scriu tie . Cei de aici nu vor stii despre cine vorbesc , tu nu vei stii niciodata despre asta caci scriu acum si aici pentru mine si fiecare explicatie mi s-ar parea irelevanta.
Sunt dimineti in care sa ies din casa este o povara , desi poate  cu o zi inainte ma simteam excelent. Asa s-a intamplat si cu una din diminetile acestei saptamani , cand m-am trezit si mi-a fost dor de tine . Nu vreau sa intelegi gresit , caci dor de tine imi este mai mereu , dar nu pot sa-mi traiesc viata de pe urma acestui sentiment , care , probabil, o sa treaca . Nu stiu de ce m-am gandit asa de mult la tine in ultima vreme , n-ai fost doar tu , au mai fost inca doua persoane ce mi-au incarcat inima acum ceva vreme , dar lisa ta a fost cea mai apasatoare , poate pentru ca tu ai plecat ultimul , sau poate e din cauza ca in ultima conversatie pe care am avut-o si care , spre surprinderea mea , a fost inceputa de tine , a trebuit sa ma port exact cum ai meritat , a trebuit sa fiu rece si sa te resping astfel incat , cel mai probabil , nu ma vei mai baga in seama din nou .Stiu ca asa e mai bine. Atunci cand ti-am spus " Sper ca realizezi ce persoana nasoala trebuie sa fi ca sa ma faci pe mine sa-ti vorbesc asa . " ai inteles exact ce am vrut sa zic , ai inteles ca am tinut si tin la tine in asemenea masura incat mi se parea imposibil sa iti vorbesc vreodata altfel decat frumos , dar m-ai fortat . 
Revenind la dimineata despre care vorbeam , imi lipseai . Si as fi vrut sa scriu pe blog , asa cum o faceam candva , as fi vrut sa scriu aici ceea ce nu pot sa-ti spun tie , am vrut sa fiu vechea eu , ce scria aici tot ce nu putea sa spuna oamenilor , asta fiind , o vindecare , sau poate o amagire. 
Daca as fi reusit sa scriu atunci ar fi fost mai bine , dar s-a intamplat sa scriu abia acum . 
Nu stiu ce-as vrea sa-ti spun , acum nu mai stiu , dar de ce m-ai fortat sa devin asa , de ce ai fost asa cu mine , tocmai cu mine , cand eu nu ti-am facut niciodata niciun rau , nici macar o neplacere.
Am incercat sa raman langa tine desi nu meritai  dar ai reusit sa te porti in asemenea masura incat , indiferent de ceea am simtit pentru tine , a trebuit sa ma opresc din a-mi pune singura sare pe rana. As fi vrut sa-ti spun ca nu am ramas atat langa tine pentru ca sunt proasta , asa cum probabil crezi , mi-am dat seama mereu de tot ceea ce faci , dar am preferat sa trec peste , doar din simpatie pentru tine . As fi vrut sa-ti zic multe lucruri , dar acum nu mai stiu ... Sunt un copil si tocmai de aceea aveam nevoie de tine , pentru ca mi-ai zis lucruri pe care le-am crezut , dar unde esti acum cand visele mele mari ma sperie , cand ma adancesc cu orele in lectura si cand izbugnesc , deseori , in plans , fara sa stiu de ce . As fi vrut sa poti sa fi aici , sa-mi dai curajul sa-ti spun lucruri la care mi-e frica si sa ma gandesc , as fi trecut peste falsa iluzie de dragoste pe care mi-ai dat-o , aveam nevoie sa fi prietenul meu . Iar acum , cand cineva se poarta cu mine asa cum tu nu ai fost niciodata in stare s-o faci , de ce imi e dor inca de tine? Si cum ar trebui sa ma port cu acest om care nici nu se gandeste la ce-as putea sa simt eu ?
Imi astern intrebarile fara raspuns. 
Nu-mi doresc sa mai citesc asta , nu imi place cand devin dramatica , dar cum as putea sa ma adresez altfel cand vorbesc despre el ?
Ascunsa

Sunday 14 September 2014

Tragediile incep toamna

    " Luni o sa incep probabil o viata noua , de luni poate multe lucruri se vor schimba , poate o sa incep o perioada importanta din multe puncte de vedere sau poate..o sa ramana totul la fel de aiurea . " - Ascunsa , 14 Septembrie 2013 
Unul din motivele pentru care imi place sa scriu pe blog este ca ma pot uita in urma , faptul ca m-am uitat in urma tocmai azi , 14 septembrie , si faptul ca si anul trecut am scris  tot pe 14 septembrie e pura coincidenta .  Sa fie observata obsesia mea pentru cuvantul " poate " . Daca as scrie acum acelasi fragment cu siguranta l-as redacta diferit insa am preferat sa scriu totul asa cum a scris cea care eram atunci si poate la anul , voi vorbi la fel despre cea care sunt azi.
N-am sa explic de ce nu am mai scris de atata vreme , nu pentru ca am fost trista sau fericita , ci pentru ca nu am simtit nevoia aceasta. Cea care am fost acum un an probabil ar fi descris in capitole intregi ceea ce s-a intamplat in aceste prime doua saptamani de toamna , dar cea care sunt acum prefera sa traiasca si atat , fara sa mai scrie . 
Nu va imaginati ca am calatorit pe luna , ca m-am casatorit sau ca , cel mai imposibil , am reusit sa gatesc ceva diferit de oua prajite ( singura mancare pe care sunt capabila sa o realizez ) in decursul acestor saptamani , asa ceva n-ar trece nescris pe blog , nu s-a intamplat mare lucru doar ca maine se face fix o luna de cand vorbesc zilnic cu noul meu "prieten" care e un el , dar am mai scris despre asta.
Ne intelegem bine , uneori imi place de el , uneori nu , nu stiu care este relatia dintre noi , nu suntem doar prieteni dar nici mai mult , imi place ceea ce suntem , sunt exact acolo unde vreau sa fiu si nu vreau nimic mai mult acum , vreau doar sa traiesc asa cum imi e dat . Nu pot sa spun ca nu mi-e teama , mi-e teama de faptul ca s-ar putea sa fie ceva intre noi dar mi-e teama si ca s-ar putea sa nu fie ceva intre noi , in concluzie , cea mai inteleapta decizie e sa nu ma mai gandesc la temeri si doar sa ma bucur de timpul poate lung , poate scurt , pe care o sa-l petreaca in viata mea .
Am un trecut cu multe povesti de dragoste ratate si cu cateva prietenii rupte , trecut care inca nu e vindecat dupa rani si rani , dupa oameni si oameni . Mi-am propus sa fiu prudenta si sa ma port asa cum e mai bine cu oamenii care merita deoarece m-am purtat deseori bine doar cu oamenii care nu meritau . Asa ca celor care merita ar trebui sa le ofer ce este mai bun . 
Sperantele mele ,... in privinta lui cel putin , sunt acelea de a ramane in viata mea , nu pot sa ma pronunt mai exact insa momentan , as vrea doar sa ramana , as vrea sa ne intelegem , sa ne distram si sa .. vorbim.

Am decis intr-un final sa inchei capitolul cu " my ex " in urma unui telefon pe care i l-am dat de ziua lui si in urma multor sacrificii pe care le-am facut iar el mi-a raspuns cum nu se poate mai rau . M-am purtat cu el cum m-am purtat deoarece nu mi-am dorit sa fiu asemanatoare lui , adica rea , ignoranta si rece , daca el alege sa fie o astfel de persoana atunci macar eu sa fiu mai buna . Dar s-a terminat . Si e mai bine asa .
De asemenea , sunt destul de ingrijorata in privinta zilei de maine , maine " sarbatoresc " dezastrul ce m-a asteptat anul trecut , in aceeasi zi . Am citit pe blog postarile din acele zile , ce naiva am putut sa fiu ! Asa cum sunt si acum de altfel , insa diferenta de azi si de ce a fost acum fix un an este ca acum stiu ca trebuie sa fi extrem de atenta la cine intra in viata ta deoarece , o persoana care ieri nu insemna nimic poate ajunge sa insemne totul azi , iar cand cineva ajunge sa insemne totul , iti controleaza fiecare bataie de inima , fiecare sclipire , si doare . Acum stiu ca nu toti oamenii pe care-i cunosti iti vor fi prieteni chiar daca la inceput iti zambesc calduros , ca persoanele carora le pasa de tine sunt foarte rare si ca oamenii sunt falsi si rai , mereu .

Dar regula numarul unu , va rog , amintiti-mi sa nu mai fac maine cu mana , nimanui !!!! Mai ales daca e baiat .
Nu stiu daca va amintiti dar maine se implineste un an de cand eu si " el " sau " S. " sau " Urs " sau orice alt nume i-am mai dat , pentru ca acum ma enerveaza toate , am inceput sa vorbim si sa ne cunoastem . Si atata chin si lacrimi si nervi doar pentru o simpla greseala , i-am facut cu mana .
Asa ceva , sa nu faceti . Am citit pe blog despre cum ma numea " draguta " , in prezent draguta s-a transformat in " ai apucaturi de primata " .
Prietenia pe care o construisem s-a transformat , in urma multor conflicte si vorbe , in antipatia reciproca si poate chiar ura , din partea mea cel putin , pe care i-o port acum.
Si cel mai rau , baiatul care eram sigura ca e indragostit de mine m-a jucat pe degete intr-un an in care si asa era totul greu .
Nu sunt deloc entuziasmata sa-mi revad colegii pe care nu-i suport , imi lipsesc mai degraba cativa profesori , in schimb , imi fac 1312412 de cruci sa sper ca maine n-o sa-mi semnez iar cine stie ce tragedie , si poate , voi avea noroc de data asta.
Ce bine e sa scrii mult si despre toate ! Mult succes maine , probabil o sa fim cu totii asa : 

Ascunsa

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu