duminică, 21 februarie 2016

In seara asta


" I keep everything inside . " 



Scriu in minte si-mi dau inima toata doar sa gasesc un cuvant , o litera , orice .. care sa simt ca-mi apartine , ca ma intelege , ca sunt , si eu  , ceva .
Mi-e greu acum iar aroganta mea neclintita nu indrazneste , nici macar , sa accepte acest lucru . Lucrurile sunt inexplicabile si nu fiindca ar fi complexe ci fiindca eu sunt incapabila , obosita si , probabil , trista . 
Ma gandesc aiurea la tristetea mea si ma coplestete un sentiment profund de dezgust pentru ceea ce sunt azi , pentru ceea ce-as fi putut sa fiu dar , cumva , nu sunt .  Nu mi-e insa inima atat de plina de durere pe cat mi-e mintea , si viata toata , de furie . 
Toate-mi par triste si grele , o viata pe care nu-mi permit si nu vreau sa o traiesc in acest fel . Egoismul meu salbatic imi chinuie sufletul inca de la radacinile lui , ma uit la durerile altora , ma uit la mine si inca indraznesc sa fiu trista . Mi-e groaza de propria-mi viata , de oameni , de teme , de prea multe teme si de mine insami . Si cel mai groaza mi-e  de toate cuvintele a caror forma nu o mai gasesc dar care zac si ard in mine .
 Scriu doar fiindca o alta salvare nu am iar altceva nu stiu sa fac , fiindca o singuratate salbatica m-a coplesit , de parca ar vrea sa se razbune pentru toate zilele in care am evitat , cu desavarsire , sa accept o astfel de situatie. 

In seara asta , totusi , mi-ar face placere sa plang . Sa citesc lucrurile pe care le-am scris intr-un haos complet dar pe care , din bun simt fata de mine insami , nu le-am facut publice . Nu-mi doresc metafore , cuvinte eminesciene sau sinonime complexe la cuvinte oricum mult prea simple . Imi doresc doar sa fiu atat de slaba incat maine , cand ma voi trezi cu vesnica dorinta de a dormi pentru totdeauna , sa fiu , in continuare , trista . 
Si mi-ar placea sa fiu trista intr-o neintrerupere totala , sa nu vad pe nimeni , sa nu aud nimic , sa stau si sa scriu despre cum n-am mai fost trista de mult . 
Ori poate am fost trista din totdeauna caci zilele in care mi-am gasit , cu adevarat , pacea , n-au fost nesfarsite insa a fi trist imi pare acum o gresala . O indrazneala pe care nu mi-o permit , o abatere de la ceea ce am devenit , rece , puternica , mandra . Si o persoana mai buna , cel putin , mi-ar fi placut sa cred ca sunt , ca am devenit , ca voi fi ... nu mai stiu .

In seara asta , insa , mi se pare grea viata , de parca as fi intr-un film de adolescenti cu o drama de slaba calitate . Umorul mi-e sec iar inima mi-e prea plina de lucruri goale . Nu inteleg nimic din jur , nici macar lucrurile groaznic de evidente . Ma fac ca nu cunosc , ma plimb intr-o ignoranta si-o reflectare continua spre nimic semnificativ . Am in cap o lume care ma ajuta sa traiesc in cea in care sunt de fapt , in rest , sunt o persoana practica , plictisitoare , a carei viata e un du-te-vino de nimicuri . Imi vine sa rad de propria-mi tacere si galagie sufleteasca . 
N-am sa fiu o victima a vietii pentru nimic in lume , imi place viata si mai mult de atat iubesc sa fiu tanara , eu si viata ne luam oarecum la tranta , dar cand obosim , suntem prieteni de drum . E un joc de incercari , cine pe cine , in seara asta cred ca e ea pe mine .
Nu fiindca as renunta , nu-mi sta in fire , ci fiindca am o lupta de castigat cu mine insami , aceea de a recunoaste ca nu sunt nici pe departe vreun zambet , ca sunt speriata pana in maduva oaselor de lucruri pe care nici nu le-am trait , ca daca mi-ai da un motiv mic , as plage pentru toate cele pentru care n-am facut-o inca . Ca sunt singura si ca , cumva , nu-mi mai place .
 Nu citesc , nu scriu , invat superficial sau deloc , mananc mult in timp ce ma gandesc la cat de trist e  sa fi trist . Apoi rad , din cauza evidentelor mele probleme de personalitate , din cauza faptului ca mi se pare amuzant sa te gandesti cat de trist e sa te gandesti ca esti trist .

In seara asta , sunt trista si atat .. pentru prea multe lucruri pe care n-am puterea sa le mai scriu , pentru prea multe sentimente de care nu vreau sa ma mai ascund . 

Ascunsa

duminică, 7 februarie 2016

About last night


" First you take a drink , then the drink takes a drink , then the drink takes you." - F.Scott Fitzgerald


Daca m-ai intreba vreodata ce mai fac , ti-as spune ca traiesc si eu , ca atatia altii , o viata precara , aflata intr-un echilibru perfect in exterior care nu tradeaza niciodata haosul interior a carui intensitate nu mi se afla nici in forma buzelor , nici in ochii . 
Merg la scoala iar cartile pe care le citesc si le inteleg mai mult sau mai putin imi mai alunga plictisul si gandurile nepotrivite , imi vizitez prietenii si dintre toti cea mai fericita par eu .
Traiesc , deci , simplu . Visele mi se opresc undeva in universul mintii , gasindu-si uneori scaparea in cuvintele pe care le scriu , in tacere , doar pentru mine . 
M-as simti poate stanjenita de intrebarea ta , neavand nimic captivant sa-ti spun . 

Daca m-ai intreba ce muzica ascult , ti-as spune ca e aceeasi , zi de zi , in aceleasi casti uzate , cand merg pe acelasi drum si spre aceeasi casa la nesfarsit . Oricare ti-ar fi intrebarea , as avea doar raspunsuri evazive pentru ea si ni s-ar opri conversatia aici , la cuvintele seci si banale pe care si le spun , de altfel , toti oamenii .
M-as gandi poate la lungile noastre discutii despre nimic cu care obisnuiam sa ne umplem noptile iar tu nu te-ai gandi , probabil , la nimic .

Daca m-ai fi intrebat aseara ce mai fac , cand gustul alcoolului mi-era inca proaspat pe buze iar efectul lui raspandit prin tot trupul , ti-as fi spus toate acele lucruri pe care nu indraznesc sa mi le spun nici mie . Aceste intrebari pe care mi le pun imaginandu-mi ca vin de la tine imi rascolesc intreaga fiinta , in incercarea lor de a gasi raspunsuri . Adevarul este , totusi , simplu : nu fac nimic.
Dar daca m-ai fi intrebat aseara , ai fi auzit doar cuvinte nestavilite , venite parca dintr-o alta persoana . M-ai fi vazut plangand incontrolabil , de frica zilelor ce vor veni si de dorul zilelor ce s-au dus . As fi ras apoi isteric , simtindu-ma cuprinsa de o fericire subita . 
Ti-as fi vorbit poate despre mama , de felul in care imi va fi dor de ea . L-as fi mentionat indelung pe tata , pentru care sentimentele-mi sunt , adesea , mult prea incerte . As fii osilat intre cuvinte grele precum " ura " pe care , in zilele banale , nici nu cutez sa le rostesc si cele care descriu cel mai bine iubirea . Mi-ar fi fost , in starea mea euforica , rusine de ceea ce sunt acum si coplesita de ceea ce-as fi putut fii . N-ai fi inteles , poate , ce-as fi vrut sa-ti pot spune . N-as putea sa descriu prin cuvinte toate tainele sangelui care-mi curge prin vene , mostenit de la o familie despre care mi-e mult prea greu sa vorbesc , ba chiar sa scriu  . Gandesc acum ca sunt lucruri in viata a caror esenta n-o poti cuprinde in cuvinte , lucruri pentru care nu exista vorbe , minute sau ani , lucruri care sunt inchise-n tine insuti sau poate sunt doar eu , o fiinta incapabila sa spuna ceva concret despre ceva cu adevarat important . Poate delirul mintii mele nu mi-ar fi permis sa-ti filosofez aiurea despre fapte care oricum nu te intereseaza , deci ti-as fi spus , simplu , ca sunt lucruri de o importanta atat de mare incat le poti pastra doar pentru tine. 
Te-as fi lasat sa stii ca sunt zile-n care-mi pare goala toata viata , pe care niciun prieten bun si nicio silaba rostita bland nu reuseste sa le umple . 

Iar daca m-ai fi intrebat despre iubire , doar vocea tremuranda si ochii inlacrimati m-ar fi oprit din a incepe sa-ti spun , de fapt , despre tine insuti . 
As vrea sa uit azi ca , aseara , dupa prea multe arome tari ce mi s-au scurs prin vene , numele tau a fost primul pe care am putut sa-l spun . 
Acum , cand nu pot fi decat sincera cu mine insami , scriu ca dorul meu nu e de-o noapte in care am baut un pic prea mult , dintr-o simpla dorinta de a ma distra si de a simti ceva , dorul meu nu tine cont de stare , de luciditate , de zilele bune sau rele , de anotimpuri , dimineti sau dupa-amiezi . Mi-e dor de tine mereu si involuntar , fara a marturisi nimic nimanui , uitand parca de propriile sentimente.
Poate ca e de vina doar absenta unor oameni si simtaminte noi in viata mea , astfel ca nu-mi ramane decat sa rememorez  o  poveste terminata de prea mult timp , a carui final l-am scris eu insami , fara urma de ezitare . Vazandu-mi gandurile revenind mereu la tine ma intristeaza si ma afunda intr-o dezamagire profunda de propriia-mi fiinta .
Imi doresc sa schimb lucruri si sa te las acolo unde esti , in urma . Mi-as dori ca maine , peste o luna , un an sau mai mult , cand mi se va umple inima si mintea de sentimente declansate de prea multa tarie , sa nu-mi amintesc de tine si nici de faptul ca-mi lipsesti . 

Aceasta versiune a mea mi-e straina si neplacuta dar ma elibereaza de toate lucrurile pe care nu le spun si chiar de mine insami asa ca este esential s-o cunosc si s-o accept ca fiind o parte din mine.


Ascunsa

vineri, 5 februarie 2016

Am vorbit ieri despre tine

" I'm in love with all the memories I've never experienced . " 

Am vorbit ieri despre tine , simtindu-ma sfarsita de fiecare cuvant ce trecea prin mine pentru a ajunge la destinatia numita " tu " . Am imbratisat literele cu buzele , ca sa gasesc ce-a mai buna forma de a te infatisa pe tine si ceea ce am fi putut fi " noi " . Dupa atat de mult timp am spus unei alte fiinte tot ceea ce mi-am spus , indelung , doar mie .
Teama de a vorbi despre tine la trecut e direct proportionala cu tot timpul ce s-a scurs de cand nu mai esti prezent si  , amintindu-mi-te , n-am plans  dar vocea-mi prindea tonuri din ce in ce mai subtiri cand rememoram senzatiile din ce in ce mai inalte pe care le-am trait atunci . 

Am vorbit despre tine ieri si scriu azi despre acelasi subiect irosit in  prea multe dati . Dragostea asta absurda e atat de veche incat prezenta ei nu-mi mai pare , nici macar , insuportabila . Sunt satula , istovita dar resemnata sa te am cu mine peste tot . Aceste interminabile confesiuni imi mai golesc inima de inradacinata ta amintire si stii , iubirea asta e atat de veche incat faptul ca pot spune la nesfarsit ceva nou despre ea ma fascineaza . Sunt subjugata de felul in care imi ramai in inima neclintit , in timpul asta efemer .

De mult nu ne-am vorbit , chiar si trasaturile chipului tau par un pic sterse , adancite-n timp . Amintirile se estompeaza , azi nu mai pot sa aud ploaia acelei zile si nici pasii nostri lenti din zilele toamnei in care inca " eram " . A ramas asa , doar iubire simpla si inexplicabila pe care am sa o pot analiza maine , gasind-o intr-o cu totul alta ipostaza si , peste ani in sir ma voi contrazice tot eu cu mine , pentru adevarul persoanei care esti tu . Explicatiile despre tine depasesc cu mult paginile pe care le-am scris in orice moment al vietii m-am aflat si nu-mi mai pun , nici macar intrebari . Esti tu si eu , fara a mai trai cu adevarat povestea pe care imi place si nu-mi place  sa mi-o amintesc .
Iar in zile reci ca acestea mi se adancesc gandurile tot acolo , tot spre tine . 

Tu esti un pic din ce-am fost si ma urmaresti in ceea ce sunt azi . Esti etern , indispensabil , inexplicabil de prezent in suflet si de absent in orice altceva reprezint .
Mi-esti absent in viata , in zile , in ani dar cumva ramai tu si fara tine  , n-as mai fi fost azi , eu . 

Am vorbit ieri despre tine cu intreaga-mi fiinta . Parca mi-era dor sa-ti spun numele cu voce tare , sa mi te creionez in amintire cu detaliile pe care doar cuvintele reusesc sa le compuna  . Mult timp s-a scurs de cand n-am mai vorbit , abia mai stiu cum iti suna vocea iar in astfel de zile reci mi-e dor sa-mi amintesc de lucrurile pe care le-am uitat . 
Intr-un fel , n-as mai vrea azi nici sa-mi vorbesti , sa respiri langa mine ar fi de-ajuns . Mi-ar placea sa tacem impreuna , sa ne mai intalnim odata undeva pe niste scari si sa uitam ca ne-am mai intrevazut acolo candva . As vrea sa te uit doar ca sa te mai intalnesc odata .

Poate ca viata a decis deja iar noi nu vom mai fi niciodata , pentru o infinita secunda , pe acelasi trepte din nou . Tu n-ai sa mai cobori iar eu n-am sa mai urc , intersectandu-mi privirea cu a ta si poate ca pe aceleasi scari neinsufletite vor incepe povestile altora .. 
N-a existat , totusi , o poveste a noastra . Existi doar tu in povestea mea si tot ce mai am azi este aceasta iubire plina de non-sens cu care am crescut si pe care o insir azi in cuvinte de parca ar fi prima oara . 
Iubirea mea e demna de tinut minte , mi-a ramas in vene chiar daca tu n-ai ramas in niciun fel de prezent , tu nu te mai intorci dar ea te readuce zilnic .
Poate ca n-am sa te mai iubesc in ziua cand nu voi mai avea cuvinte sa descriu cum ne-am intalnit pe scari si cum te-am iubit , inca de pe atunci . 

Dar azi imi doresc sa te uit , ca sa te mai intalnesc odata , pentru prima oara . 

Ascunsa

luni, 1 februarie 2016

Existi

" I wonder how many people I've looked at all my life and never seen . " - John Steinbeck

  N-am sa insir atatea alte vorbe despre vara vietii mele dar indraznesc sa mai spun , cateva , despre tine . Nu mi-e grea inima de prezenta ta , as spune chiar ca mi-e goala toata viata , dar in lume sunt miliarde de oameni si , dintre toti pe care i-am cunoscut si pe care nu i-am cunoscut vreodata , alaturi de toti cei pe care am sa-i cunosc , tu ai existat . Si nu doar fizic , ai existat cu tot cu fiinta si cu greseli . Ti-au fost reale si minciunile care s-au metamorfozat in lacrimile de pe obrajii mei . Poetice nu sunt aceste ganduri , ci faptul ca-mi placea , intr-un fel stupid , absurd , gresit , cum zambeai . Imi placea ca erai real . 
Si nu mi-ai placut neaparat tu , asa cum se plac simplii muritori intre ei , mie mi-a placut ca ai existat. Ca te-am simtit , ca ai fost si ca , printre miliardele de oameni si mult mai multe miliarde de stele , vei ramane . Si n-am sa fiu lasa sa indraznesc sa spun ca nu te iubesc , dar nici tu n-ai sa fi lasi sa ma intrebi vreodata .

Te-am iubit si poate ca , in scurgerea nesfarsita a anilor , cand tu vei fi doar un alt nume printre miliarde , am sa pazesc in mine inca cativa ani de iubire . Iti iubesc existenta , poate fiindca pentru mine , prea putine lucruri sunt reale . Nu simt nimic si daca te-as mai avea langa mine , macar un pic , m-as regasi in imposibilitatea de a te simti chiar si pe tine .. dar esti real in aceste amintiri . Imi plac oamenii care schimba ceva astfel ca , atunci cand ma uit spre ei , dupa ani prapaditi in uitare , inca pot sa-i vad . 

Poate ca ma fascineaza aceasta idee de a exista pentru ca , in prea putinul meu curaj de a cere sa fiu iubita , isi face loc dorinta apasatoare de a fi pentru cineva , candva .
Am gandul asta , probabil efemer , ca existenta e mai puternica chiar si decat iubirea . Cat existi undeva , intr-un univers ascuns ochilor , ramai ca un fragmet , ca un rand scris pe o foaie . Tu esti un rand pentru mine sau poate doar un cuvant , dar existi si de aceea , a ma opri sa scriu despre tine , imi pare un gand nebunesc .  
Posibil sa-mi fie incoerente cugetarile si poate ca a lor insemnatate n-o inteleg nici eu , poate maine , printr-o simpla schimbare de mine insami , n-ai sa mai existi nici tu , poate nici eu . Dar azi inca dainui si-mi place sa scriu despre sentimentul in sine ca , oriunde ai fi , cu oricine ai fi si ca daca n-am sa te mai vad vreodata , ceva din tine o sa-mi ramana mie.
Iar tu nu stii si nu vei stii nicicand , dar e frumoasa existenta care nu raneste , in fond , pe nimeni .

Ascunsa

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :