Nu .

Pe zi ce trece am impresia ca-mi detest tot mai mult viata . 

Azi parea o zi mai buna  desi intentionez sa nu mai vorbesc cu nimeni pana duminica ( plan conceput aseara ) . Motivele ? Are rost sa le mai spun ?

Vreau doar sa-mi odihnesc sufletul si mintea.

O urasc pe mama .

Dracu a pus-o sa ma nasca ^ ^ .

Pacate ? Nu-mi pasa . M-am saturat sa ma abtin numai eu , sa fiu eu fraiera mereu in fata tuturor , m-am saturat de viata mea anosta si plina cu dezamagiri si critici . 

Si nu doar de asta o urasc pe mama , o urasc pentru ca n-a fost niciodata cum mi-as fii dorit , pentru ca acum imi dau seama ca toata  " iubirea " ei a fost o minciuna , pentru ca ea nu stie sa ma sprijine , pentru ca tipa ca o descreierata din orice , pentru ca nu ma cunoaste si nu ma intelege.

Am venit acasa , i-am zis ca am gasit rochia perfecta pentru banchet in valoare de 4 mil jum . 

Ce sa faca mama ? Evident , conceptia ei invechita de pe vremea comunistilor , faptul ca ea are cel mai rau copil si toate celelalte lucruri au facut-o sa turbeze.

Sa zica ca ea nu-mi da atatia bani , ca ea nu aduna miliarde din copaci , ca nu si ca nu , ca rochia e urata si tot felul de lucruri . 

Da , am inceput sa lacrimez , aproape lesinata de nervi si tot ce voiam sa fac atunci era sa ma dau cu capul de pereti si sa sper ca o sa se dea si ea . I-am spus ca asa mi-a facut toata viata , i-am zis ca eu nu ma duc sa ma fac de ras si ca daca imi face asa trebuia sa imi zica sa nu mai dau banii pentru banchet.

Evident ca a fost de acord , caci eu nu merit nimic , si asa o sa-mi faca toata viata , nu te duci , nu atingi , nu primesti . 

Da , sunt dezamagita si ma simt nedreptatita , oricum nu i-am cerut ei bani , ca stiu ca in toata viata nu mi-a dat nimic in afara de mancare , nici n-am pretentii de la ea .

Dar de ce ? 

De ce colegele mele care fumeaza , o ard prin cluburi , isi injura parintii ( in fata ! ) , comenteaza , dau milioane si milioane pe haine, se bat la scoala , au note mici , umbla cu baieti cu varsta dubla fata de a lor si multe alte lucruri , de ce ele au tot ? Daca eu as face macar un sfert din cele de mai sus probabil parintii mei n-ar considera ca-mi merit viata.

Nu spun ca imi doresc un astfel de comportament , spun ca as vrea sa fiu mai apreciata , pentru ca eu ma simt un copil bun , in ciuda faptului ca nu stiu matematica , nu cred ca am gresit sau ca am comentat sau ca am facut vreodata ceva ce nu poate sa fie iertat sau ceva inacceptabil.

Dar maica-mea , ce sa stie ea , doar ea s-a distrat la vremea ei cat a putut , si nu-mi pasa mie ca ea isi imagineaza ca eu sunt cea mai rea , nu-mi pasa mie ca nu stie cum e scoala din ziua de azi ,si nu-mi pasa nici ca nu stie ca 90 % din fetele de varsta mea sunt pitipoance sau vagaboante , sau amandoua .

In momentul asta nu vreau nimic , nu mai vreau niciun banchet , iar daca tata imi va da bani pentru rochia aia n-o sa imi mai placa pentru ca stiu ca idioata imi va scoate toata viata prin piele asta . 

Nu vreau sa-mi imaginez viata mea de liceu , cand colegii mei vor fii dezghetati , cand ei vor iesi sa se plimbe iar eu voi merge pe acelasi drum casa-scoala . O sa ma urasc si atunci mai mult ca acum , nici nu vreau sa mai spun , n-am prieteni , Pafi nu ma mai iubeste si o stiu sigur , pe D. nici nu vreau sa-l mai aduc in discutie , o place inca pe Georgiana , ceea ce mi-a zis atunci a fost o minciuna sau in cel mai bun caz , inca nu-si cunostea bine sentimentele.. Si apoi , ce rost are sa-mi mai ratez viata din sperante cretine si alte lucruri care oricum nu exista si nu vor exista , oricat am incercat , nu cred ca insemn ceva pentru el , imi e greu s-o cred.

Ea s-a intors azi de la Paris , Paris ! A stat o saptamana si ceva acolo .. :] . Da , tot ce simt acum e invidie pentru toti , mai ales pentru ea care are tot . 

Cum sa ma simt bine ? 

Ea e frumoasa , desteapta , buna , norocoasa , cu o super mama pe care nici n-o apreciaza cum trebuie , cu o super familie , cu super sanse , pe cand eu ?

 O mama crizata de pe vremea comunismului , un tata strict fara incredere in mine desi n-am gresit cu nimic , o singura excursie la munte in toata viata mea , in rest n-am parasit orasul , urata , neiubita si fara prieteni .

Oare e corect ?

Fac pacate in fata lui Dumnezeu , sunt constienta ca unii n-au nici macar mancare , da m-am saturat sa fac pe optimista , imi detest viata si pe mine , maica-mea a facut greseala vietii ei ca m-a nascut.Nu ma suporta si eu nici atat . N-o vreau . 

Nu , nu-mi pasa ce-o sa credeti , nu-mi pasa ca o sa par exagerata , in momentul asta nu-mi pasa de nimic , nu vreau nimic , voiam sa scriu altceva , dar ce chef sa ai cu crizati acasa si in rest o viata de om singur ?

:] Asa ziceam si eu . 

Ascunsa.