vineri, 28 martie 2014

Nu stiu

       Nu-mi gasesc cuvintele . Nu simt nevoia sa scriu . Daca m-am indepartat de acest blog , de acest jurnal , inseamna ca m-am indepartat oarecum ... de mine ? 
Candva eram capabila sa povestesc totul exact asa cum este , fara nimic in minus , fara  nimic in plus. Acum , acum nu mai stiu cum.
       Atunci cand am aflat ca a intrebat de mine , ca a vorbit de mine tot drumul si ca se purta ca si cum i-as lipsi , am simtit dezgust , ura si .. fericire .
Cum e posibil ca un singur om sa-mi produca atatea stari , atatea lacrimi , atatea emotii , dupa atata timp ? 
Am facut tot posibilul sa-l uit pe acel Nemernic . Am fugit , am citit , n-am vorbit , n-am gandit si m-am ascuns . M-am ascuns . 
Pentru ca asta fac eu , caci asta este titlul acestui jurnal , caci asta este ceea ce .. ma defineste ?!
Daca m-ar intreba cineva de la ce vine numele acestui blog n-as mai fi capabila sa dau un raspuns , pentru ca nici eu nu mai stiu . Dar asta este tot farmecul acestui loc . Nimeni nu pune intrebari . Si este bine , caci n-as stii sa raspund , n-as stii sa-mi raspund mie , iar probabil ca un posibil raspuns ascuns in interiorul meu , m-ar durea.
Profesorul meu de istorie spune ca n-ai cum sa intelegi pana nu-ti pui intrebari si pana nu-ti dai raspunsuri . Complet adevarat . 
Ma intreb daca dansul si-a pus intrebari , fie ele si istorice , chiar daca stia ca raspunsul o sa doara ?
M-am ascuns de ganduri , de sentimente , de mine insami . Am alungat-o pe acea fata ce inca ar mai putea sa simta ceva pentru acel .. el . Am continuat sa-mi zic ca nu-mi pasa , ca nu conteaza , ca e prea tarziu . 
Este , este prea tarziu . 
Si totusi , ceva nu ma lasa sa nu ma aranjez ore intregi in zilele cand e posibil sa ne intalnim , ceva nu ma lasa sa nu-l caut cu privirea peste tot , ceva nu ma lasa sa nu ma bucur cand aud ca intreaba de mine , ceva nu ma lasa sa-l uit . Acum . Aici . Permanent .
Nu stiu ce este acest ceva , dar ma enerveaza cumplit , ma face sa ma urasc , sa vreau sa tip . Ma face sa imi doresc sa dispar . Fie eu , fie el . Dar mai bine eu , caci un alt lucru care m-ar durea , enerva , stresa mai mult decat asta , ar fi sa stiu ca nu mai e . Ca nu mai e unde ? In viata mea ? In orasul asta ? In lumea asta ?  Nu stiu . Acesta este raspunsul .
Au trecut luni bune , am luat o decizie pe care nu mi-o voi incalca desi el complica totul . Nu stiu de ce ma mai cauta inca , de ce nu ma lasa , de ce m-a sunat ca sa ma intrebe unde sunt, de ce i-am raspuns ?! Nu stiu de ce nu a inteles atunci cand i-am zis ca vreau sa ma lase in pace  ?
De ce nu intelege ca motivele pentru care nu mai vorbesc cu el sunt atat de multe incat aproape ca le-am uitat ? De ce nu intelege ceva atat de simplu ?
De ce nu poate sa traiasca ca si cum nu m-a cunoscut vreodata , caci pe el oricum nu-l afecteaza cu nimic . Nici daca i-ar fi dor de mine , n-as vrea sa stiu , n-as vrea sa imi zica ceva , vreau doar sa ma lase sa uit , sa ma lase sa traiesc . Nu-mi mai pasa de durere , o iau pe toata , vreau doar sa ma lase , sa nu faca totul si mai greu . 
Nu vreau sa intrebe de mine , nu vreau sa stiu ce face , ce gandeste , ce vrea . Nu vreau sa mai aiba numarul meu , fb meu , nu mai vreau in liceul asta , vreau sa uit , vreau sa nu simt nimic cand ma cauta , vreau sa nu fiu fericita , nu din cauza lui .
      Este ... asa de greu ca pur si simplu sa-mi satisfaca o dorinta care pe el oricum nu-l afecteaza? 
Este cineva capabil sa-mi raspunda ? 
Ascunsa

    

joi, 20 martie 2014

De ce ?

  Eu nu am nimic de care sa fiu mandra...
Nu traiesc nicio poveste de dragoste ca majoritate fetelor de varsta mea , nu ma inteleg prea extraordinar cu parintii mei , abia daca ne adresam cinci cuvinte pe zi , si acelea sunt despre scoala .
Nu mi-a spus niciodata nimeni ceva prea frumos si nimeni nu s-a uitat la mine ca si cum chiar as conta  , ca si cum prezenta mea ar fi cea mai pretioasa , si n-a fost nimeni pentru care sa stiu ca sunt cea mai importanta , asa cum , de multe ori , au fost ei pentru mine . 
Singura persoana de la care trebuie sa am pretentii sunt eu...si totusi...
Sunt prea putini cei carora le pot spune " te iubesc " azi . 
Si sunt seri , zile , asa cum este cea de azi , in care persoane pe care le iubesti , sau pe care le-ai iubit, te dezamagesc , te umilesc si te fac sa regreti si simpla ta existenta in viata lor .  
As fi vrut asa mult sa fiu mai buna , mai rece , mai isteata ... As fi vrut asa mult , SA CONTEZ ! 
Nu mai pot , urasc totul si mai ales pe mine . Nu mai suport liceul asta , prezenta lui , "glumele" lui , nu mai suport oameni nesimtit si prieteni care nu-ti sunt prieteni cand ai nevoie . 
Incerc ... chiar incerc sa vad ce-i frumos din oameni , dar , pe zi ce trece imi demonstreaza cu totii cat sunt de oribili . Si stiu , stiu ca si eu sunt la fel , dar nu cred ca s-a chinuit vreodata cineva sa vada frumosul din mine . Eu macar ... eu macar i-am iubit ! Asa monstrii cum sunt toti ! 
Mi-e scarba de liceul asta , de corpul asta , de mine , mai ales de mine . Pentru ca daca as fi fost mai buna , poate n-as fi scris asta acum . Poate daca m-as fi nascut altfel....
Am luat 10 la chimie , primul meu 10 la chimie din viata... pe semestrul trecut aveam 6 . Si eram asa mandra , e ceva  ... important pentru mine . Dar cui ii pasa ? Parintii mei nu m-au felicitat , ei nu inteleg efortul , nici nu simt nevoia sa le mai spun ceva , si ce conteaza o nota pentru care tu ai muncit , cand sunt atatea chestii care....ma arunca la pamant ? 
Nu mai inteleg nimic . Ce-o sa fac ? Ce vreau sa fac ? De ce plang ? De ce ma doare ? Cat o sa mai stau in liceul asta ? In orasul asta ? In viata asta ? 
Si cum se face ca atunci cand intru in casa mai mai sa izbugnesc in lacrimi , nimeni nu zice nimic , in afara de .. notele scolare ? Care oricum daca sunt bune nu sunt apreciate ?
De ce i-am lasat sa-si bata joc de mine...de ce n-am stiut sa-i opresc ? De ce 
n-am stiut sa zic ceva...de ce am lasat sa se vada pe fata mea cat de rau ma 
doare.. ? 
DE CE AR TREBUI SA MAI REZIST ?!!!!!!!!!!!!~!~!@=-X32`\`21=-
3 ........................ VREAU SA MA DAU CU CAPUL DE PERETI .
P.S : O sa schimb aspectul blogului....curand . 
Ascunsa....

duminică, 16 martie 2014

Numar de lacrimi

    Valuri de senzatii , probleme si ... bucurii .
Sunt clipe in care stau singura , desi sunt inconjurata de oameni . Clipe in care vreau sa plang si nu pot . Ca atunci cand am venit acasa  dupa ce m-am simtit umilita de Nemernic , din nou . As fi vrut sa plang , chia as fi vrut . O bruma de lacrimi mi s-a ivit in ochii dar n-au curs . Nu stiu . 
M-am gandit ca asta se intampla din cauza ca mi-a facut el si mai rele , din cauza ca sunt obisnuita , dar cea mai corecta explicatii ar fi aceea ca Dumnezeu mi-a dat un anumit numar de lacrimi ca sa plang pentru fiecare om din viata mea ,  fie de tristete sau fericire . Iar pentru el am depasit de mult limita , nu mai am lacrimi . Dar acum cand ma gandesc , e mai bine asa . N-ar fi meritat sa plang pentru el , ar fi trebuit sa pot plange pentru mine , sa ma relaxez , si a doua zi dimineata sa ma trezesc cu mandria mea specifica , ca si cum as fi in filmele cu supereroi . 
As fi vrut sa dureze pentru totdeauna sfarsitul de saptamana , pentru ca azi e luni si nu se va intampla nimic nou toata saptamana . Teste , scoala , teste  , citit ( asta-i partea cea mai buna ) . Am mai zis de teste ? Dar stati , mai avem si o sedinta cu parintii care prevesteste pentru mine , de marti in colo , o adevarata teroare . Mi-e teama dar intr-un fel nu-mi pasa . 
Mai sunt fix trei luni pana la ziua mea , mda . 
Desi sunt trista in unele parti ale zilei , am momente in care , din tristete ma salt intr-o fericire absurda , parca as fi un tsunami . Ma ridic si apoi ma prabusesc , apoi ma ridic din nou . 
Aseara spre exemplu , mancand ceva bun la ore tarzii ( si apoi ma plang ca-s grasa ) n-am mai simtit ca mi se cuvine tot ce am . Pentru ca nu mi se cuvine , mi se pare normal sa primesc lucruri , si brusc m-am gandit " cum ar fi fost sa am niste parinti neglijenti ? " 
Si m-am blocat . 
Nici nu pot sa-mi imaginez cum ar fi fost toti acesti ani fara tata care sa vina mereu acasa cu ceva bun , care sa-mi cumpere aproape tot ce-mi doresc , asta daca , bineinteles , isi permite . Si fara mama care sa ma indoape cu cele mai interesante prajituri si cu toate clatitele . Si am primit mult mai mult de atat ! Cum ar fi , iubire . Multa .
Sunt foarte norocoasa si nu pot decat sa-i multumesc Domnului pentru asta ! 
Poate nu sunt multe persoane care ma iubesc , dar stiu ca tata si-ar da viata pentru mine , stiu ca mama ma iubeste , am din nou o prietena care ma face fericita... Si pe Dumnezeu , si probabil mult mai mult de atat . Asa ca , de ce sa mai plang ? Nici nu mai am lacrimi . 
Si trecand peste falsitate , peste primul meu conflict cu o colega despre care poate voi scrie candva , de liceul asta pe care il detest din aproape toate punctele de vedere , de kg in plus , de parul meu prea scurt si de alte lucruri care ma nemultumesc ... pot spune ca sunt bine.
O sa vin pe aici , sa scap si eu de tema de iarna , sa va mai citesc .. Mda , curand .
Ascunsa

miercuri, 12 martie 2014

Anost.

Nu stiu daca sunt sau nu bine . Probabil ca da . Probabil ca nu .
Nu ma gandesc la nimic , daca m-as gandi , m-ar durea . Fiecare zi e la fel , nu-i nimic nou , nimic interesant . 
Ma trezesc la aceeasi ora , am in fiecare zi cel putin o materie care sa ma enerveze cumplit inca de dimineata , cu cate un test , cu niste profi de care chiar nu-mi arde , de fapt nu prea-mi mai arde de niciun fel de prof , nici macar de diriga.
Era ok la inceput , e draguta . Asta-i faza , e prea draguta . E draguta deci falsa . Se poarta de parca nu vede faptul ca unele lucruri sunt chiar aiurea , pune note aiurea si nu ma pune deloc la munca ca si profesoara , as vrea sa ma chinui mai mult sa invat , iar eu daca nu iau note mici nu invat . Povestea unui lenes .
In fine , trecand peste profesori prefacuti , cu zambetele lor tampe in momente nepotrivite iar cu altii morocanosi care in afara de cifre si alte chestii legate de materia lor nu mai stiu sa zica si altceva . Deci eu nu imi pot imagina ca acesti oameni ajung vreodata acasa si-si arunca pantofii in hol , sau ca plang sau ca rad sau ca stau in halat si fac omleta . Nu imi pot imagina ca acesti oameni au fost copii!
Mi se pare oribil sa ajungi un astfel de om , sa-si imagineze ceilalti despre tine ca toata viata ta ai fost doar profesor de chimie si ca asta este menirea ta iar ca altceva nu stii sa faci . Si cand vad ca unii au si verigheta ! Mi se pare absurd , cine s-ar casatori cu un om care nu zambeste niciodata in fata a douazeci si noua de elevi ! Care e atat de...pf.
Dar stati , nu e ca si cum colegii mei ar fi ceva mai buni , sau ca eu as fi buna . Sunt si eu la fel ca ei , o prefacuta si jumatate , stau in banca cu o fata pe care nici macar nu stiu daca o plac , ii ascult toate povestile doar pentru ca n-am altceva mai bun de facut si sunt zile in care ma enerveaza cumplit pana si apropierea scaunului ei de al meu . Dar continui sa tac si sa zambesc sarcastic.
Satula de liceul , satula de barfe si oameni despre care stiu mai multe desi ei nici macar nu ma cunosc , si  asta deseori fara sa vreau . Satula sa aflu ca ala s-a culcat cu celalalt , satula sa fiu obligat sa invat lucruri pe care nu vreau sa le stiu , satula sa fug si sa ma ... ascund .
Ma simt ca un robot , imi plac barfele pentru ca astfel se mai umple viata mea anosta . Stiu cum suna asta , dar e ok sa aflu barfe , pentru ca nu le voi duce niciodata mai departe si , desi e posibil sa fie adevarat ce aflu , nu voi judeca , sau nu voi incerca . Pentru ca unu, mi-e lene si doi, toti avem motive sa facem lucruri , toti facem greseli si doar Dumnezeu e in masura sa judece .
In fiecare dimineata pierd minute-n sir in fata sifonierului nestiind cu ce sa ma imbrac , minutele se transforma in ore , sunt in intarziere si arunc totul prin casa , pierd microbuzul , deseori merg pe jos .
Cine ar fi crezut ca fata baietoasa de acum cativa ani va ajunge o imitatie de domnisoara cocheta ?Aproape ca-mi vine sa rad.
 In general prind loc in microbuz , imi rezem capul de geam , ziua inchid ochii si las soarele sa ma bata asa , sa ma incalzeasca , pana ma frig obrajii , apoi seara , merg repede , in general sunt obosita , nu vreau sa ma intalnesc cu nimeni .
Stau cu capul rezemat de geam , aceleasi semafoare , acelasi drum , aceeasi casa . 
Sunt dezamagita de mine , de kg care se pun fara rusine , de notele care par sa scada doar pentru ca nu-s atenta , simt ca ma duc la vale . Atatia oameni pe care-i iubesc si cu care abia mai vorbesc pentru ca ei nu-si dau interesul iar pe mine nu ma mai lasa orgoliul . Atatea chestii de care incepe sa mi se faca scarba , chiar si de imaginea din oglinda .
Dar continui sa trec peste , ca si cum nimic nu se intampla , adevarul e ca sunt extrem de plictisita...dar daca n-as fi plictisita , as suferi , deci prefer asa.
Ascunsa 

luni, 10 martie 2014

Amintiri in muzica .

 Ultimele doua postari au fost atat de " drama totala " incat nici nu-mi vine sa le mai citesc . 
Si cum nici timpul si nici starea actuala nu imi permite sa mai scriu pe aici ce-i cu viata mea , o sa fac in astea cateva minute pe care oricum trebuie sa le petrec la calculator leapsa de la Melissa ( multumesc ! ) 
Si e o leapsa chiar draguta : 

          Regulile sunt simple:
          1.Cotrobaie prin playlist si vezi ce melodii iti trezesc amintiri.
          2.Scrie despre fiecare.
          3.Nominalizeaza alti bloggeri.
          4.Lasa un mesaj celor pe care i-ai nominalizat.

 Spre obraznicia mea nu am timp pentru ultima regula dar voi incerca sa le respect pe celelalte :
 Pregatiti pentru niste muzica buna ? ( majoritatea ) 


1. Nickelback - Far away : Pentru ca piesa asta m-a a fost prima care m-a facut sa ma indragostesc de ei iar in prezent sunt trupa mea preferata , pentru ca pe melodia asta am plans si am " simtit " multe lucruri .


2. Daughtry - Waiting for Superman : Fiindca inca il astept pe acel Superman si pentru ca melodia asta ma face sa vreau sa am rabdare pentru ca acel Superman " va veni doar ca un pic mai tarziu " 

3.  Jason Derulo - Talk Dirty : Este o prostie de piesa , dar avand in vedere ca ar trebui sa pun mai mult piese care-mi trezesc amintiri , ei bine de fiecare data cand aud piesa asta ( in general in microbuze ) ma gandesc la Nemernic care imi zice mereu " Talk dirty to me " dupa ce a aparut piesa , si mereu zambesc cand imi amintesc , dar in acelasi timp ma si enerveaza . 


                                       

4. DOC- Prost nu inseamna nebun : DOC este rapperul meu preferat , sau cel putin era , acum a inceput sa scoata niste piese de te doare capul ( spre marea mea dezamagire ) , si desi nu aceasta e piesa care m-a facut sa ma " indragostesc " de DOC , m-am regasit in ea si de fiecare data cand m-am simtit " proasta " , am incercat sa nu fiu nebuna facand anumite alegeri , folosindu-mi creierul nu inima . 


                                       

5.  Daniel Powter - Bad day : Aceasta este printre primele piese pe care mi le-a dat D. ( da , acel D. ) si de fiecare data cand o ascult ma gandesc la ce-a fost , si e oarecum....nu stiu , e dureros dar ma cuprinde si nostalgia a ceva ce mi-a adus si cateva clipe fericite candva , si cu siguranta multe piese bune .


                                    

6. Cedry2k - Rugaciune : Fiindca Dumnezeu este si va fi totul si aceasta piesa ma face sa plang cateodata .. si pentru ca il respect nespus de mult pe cel ce-o canta . 
                                      
7. Criss Blaziny - Jolie : Piesa asta mi-a dedicat-o Pafi acum multa vreme si m-a umplut de bine la momentula acela . 


                                     

8. Nicola - Dincolo de noapte e zi  : Ma face sa rad piesa asta pentru ca acum nu as mai asculta asa ceva sub nicio forma dar pe atunci.... Ei bine , am facut tot posibilul sa-mi amintesc o melodie care sa aiba legatura cu ea si adevarul e ca n-am putut sub nicio forma sa-mi amintesc alta in afara de asta . Stiu ca au fost mai multe si mult mai deosebite doar ca acum pur si simplu nu ma pot gandi . Nu e nimic special cu piesa asta , doar ca eram la ea acasa si a bagat-o ,  eu am ascultat-o si am intrebat entuziasmata cum se numeste pentru ca-mi parea cunoscuta iar dupa ce mi-a zis am rugat-o s-o bage iar si iar si iar pana s-a enervat pe mine si a zis " Hai gata " . Nu e amuzant , dar pe mine ma face sa rad , parca s-a intamplat ieri ! 


                                   

9. Dana - Am nimic fara tine : Cand eram mica , nu stiu cat de mica , cred ca eram prin clasele primare , mama ma innebunea mereu cu melodia asta , daca o auzea la tv parca o lua pe campii , incepea sa cante si mereu ma punea sa o caut pe net . Treaba asta ma enerva cumplit , la un momentdat chiar am zis " Ce iti place prostia asta asa mult ?! " , e ciudat ca-mi amintesc asa bine , si , dupa cativa ani cand am regasit piesa , chiar si acum cand o inteleg si cand am inceput sa ascult cu adevarat muzica , mi s-a parut si inca mi se pare una dintre cele mai frumoase si sensibile melodii romanesti . E interesant cum ascultam muzica si nu intelegem versurile la un momentdat , iar o data cu timpul incepem nu doar sa intelegem , ci si sa simtim ceea ce e acolo. 


                                   

10. Fergie - Big girls don't cry : Asta este ultima melodie , desi am enorm de multe care-mi plac insa am ales doar cateva ... ei bine , de fiecare data cand plang imi amintesc ca " Big girls don't cry " , fiindca noi fetele , trebuie sa facem tot posibilul sa fim puternice , mai ales eu care ma smiorcai tot timpul . 

Bun , acum ca am terminat , vreau sa specific ca de-a lungul timpului gusturile mele muzicale s-au intdreptat in mare parte spre muzica rock si spre rap , insa , nu sunt o "infumurata" , daca este o melodie buna din alte genuri o voi asculta . 
Ideea e ca , din cele 10 melodii , nu le mai ascult acum pe toate , dar sunt amintiri de pe vremea cand aveam alte gusturi . 
Leapsa o poate lua oricine  , dupa parerea mea e foarte draguta insa , fiindca trebuie sa nominalizez , in caz ca vedeti asta : Lavinia , Alba ca Zapada , Anca , " va aleg pe voi  " ( desene animate ce sa-i faci ) 
Zile bune va doresc ! 





luni, 3 martie 2014

"You don't understand"

Nu stiu o gramada de chestii , nu sunt frumoasa , imi doresc lucruri iar atunci cand le am imi dau seama ca tot nefericita sunt , sunt constienta de lucrurile de care am nevoie si totusi nu fac nimic pentru a le avea , sunt constienta de persoanele , lucrurile , chiar si locurile care-mi produc amintiri dureroase si totusi , cateodata trec pe acolo , ca sa-mi amintesc mai bine .
Am fost data la o parte de o gramada de ori doar pentru ca nu am fost suficient de frumoasa . Doar pentru ca eu nu am ochii verzi si o talie mai subtire si poate un nas mai mic si niste maini mai fine . Am fost data la o parte pentru ca asa e viata , a mea cel putin . 
Am intalnit persoane pe care le-am iubit si pe care probabil inca le iubesc si , in ciuda faptului ca ele nu m-au iubit , nu ma iubesc si probabil nu ma vor iubi vreodata , am continuat sa lupt , am incercat sa ajung la ceva numit fericire , am incercat sa ma alin si sa nu ma dau batuta , sa-mi imprim in minte faptul ca lucrurile bune vin pentru cei ce asteapta . Am continuat sa iubesc persoane care nu mai sunt de mult in viata mea , pentru care eu nu contam si de care am continuat sa ma interesez pe ascuns  si pentru care n-am incetat in nicio clipa a vietii mele sa doresc binele . 
Stiu ca durerea a fost creata ca sa ... ei bine , ca sa doara . Ca sa ne aduca lacrimi , ca sa ne invete , sa ne invete probabil sa ne uram si mai mult . 
E normal sa doara , e normal sa vad totul ca pe o telenovela dramatica din care nu pot iesi , e normal sa fiu eu personajul ala care e lovit iar si iar si inca face pe prostul , face pe prosutul si enerveaza spectatorii , am inteles ca asa e normal sa fie . 
Dar n-am inteles de ce exista o ea pe care , sper oroarea mea o cheama ca pe mine , pentru ca asa le cheama pe toate fetele mai bune ca mine care au tot ce-mi doresc eu , de ce exista o ea care sa primeasca un trandafir , sau o floare de la persoana pe care eu o iubesc cu toata fiinta mea , de luni de zile si pentru care as fi facut totul , si poate ca as mai face si acum totul daca as mai putea.
De ce primeste ea flori cand sunt sigura ca el nu inseamna decat un " inca unul " , ea care probabil a aruncat floare dupa ce s-a ofilit .
De ce asa ? De ce n-am meritat eu trandafirul ala ? Nu-mi plac trandafirii , nu-mi place aceasta floare care , dupa parerea mea , e prefacuta , dar daca as fi primit asta de la el , l-as fi pastrat toata viata mea si as fi plans de fericire si n-as fi stiut cui sa multumesc pentru ceva asa de impresionant . N-as fi avut nevoie de un trandafir , o frunza mi-ar fi ajuns , sau un martisor , sau macar un .. " buna , ma bucur ca esti mereu aici pentru mine " .
N-as fi vrut mai mult . 
Si desi am fost ignorata , respinsa , luata in ras si ranita de mult prea multe ori de un singur om , am continuat sa-mi inghit lacrimile si sa zambesc , si cand n-am mai putut m-am ascuns si am plans , si-am venit acasa si am scris aici tot ce ma doare si am continuat sa postez si sa postez si sa nu ma mai ascund , mi-am lasat ochii sa nu mai minta , mi-am permis sa plang si sa tip si sa plang din nou .
Iar acum , cand il doare , cand e dezamagit si suparat , isi aminteste de faptul ca exist si vine sa-mi spuna totul , ca si cum eu as fi o prietena gata sa-l asculte si sa-l ajute mereu  . 
Stiu , sunt folosita intr-un mod urat , daca ar fi fost fericit ieri nu m-ar fi salutat daca ar fi trecut pe langa mine , dar acum ca nu e , trebuie sa fie cineva acolo sa-i sustina moralul . Trebuie sa fie o proasta ca mine , pentru ca chiar si prostii sunt utili cateodata . 
Eu n-am existat , dragostea mea nu conteaza si n-a contat , e ok sa fiu ranita si folosita , nu conteaza , e cea mai simpla chestie existenta . 
Si desi credeam ca ma bucura suferinta lui , adevarul nu-i asta , nu ma bucura suferinta lui , ma doare si mai tare a mea . E oribil sa fi doar  o persoana de care-si amintesc unii pentru ca n-au pe cineva mai bun , e oribil ca trec prin niste chestii si nici macar nu mai am puterea sa ma intreb de ce , de ce eu , si e oribil ca sunt atat de slaba incat nu pot sa-l las balta , incat as prefera sa calce peste mine iar si iar si iar desi nu mai pot , doar ca sa fie multumit. 
Tu nu intelegi , nu poti sa intelegi , ce fel e sa fi eu .
E prea frustrant totul , urasc trandafirii .
Ascunsa . 

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :