marți, 31 iulie 2012

Desene animate :3

Desenele animate fac parte din copilaria oricarui copil . Din a mea au facut parte chiar foarte mult si de ce sa nu recunosc ca si acum ma mai uit cateodata daca mai nimeresc ceva la televizor .
Din pacate generatiile de acum nu au parte de acele desene frumoase pe care multi dintre noi le urmaream cu sufletul la gura . Unde sunt Tom & Jerry , Scooby Doo , Witch , Printesa Sisi , Ce-i cu Andy , Familia Adams , Copii de la 402 ,Viata cu Louie , Spioanele  si multe altele ? Desenele acelea erau cu adevarat frumoase si destul de educative zic eu, insa acum cand deschid televizorul gasesc toate oribilitatile :| . Adica de ce sa pui intr-un desene animat numai copii care ragaie si scuipa si tot felul de maimutareli pe care majoritatea copiilor le imita.Singurele desene care sunt mai calumea din punctul meu de vedere sunt Phineas and Ferb si Ben 10 :)) . Desigur ma refer la desene , desene nu la cele gen filme cu oameni reali si chesti deastea . Imi e dor de zilele cand alergam dupa ce terminam  scoala ca sa prind la televizor Printesa Sisi de la ora 12 , imi amintesc si acum ca nici nu imi dadeam geanta jos din spate ca ma puneam in pat la televizor , ca vedeam un episod de foarte multe ori , atat de multe ori incat invatam replicile pe derost .. Erau cu adevarat lucruri frumoase , iesitul afara era iesit afara dar desenele animate ramaneau pe restul zilei , in special vara .Sa nu mai vorbim de nenumaratele pungi cu cipsuri pe care le cumparam pentru diferite actipilduri cu Spioanele sau acele insigne cu Spiderman..
Acum majoritatea copiilor se uita daca rateaza un episod pe calculator, ei nu mai alearga pe strada ca mine :)) sau se uita eventual la anime.. care sa fim sinceri , anime-le sunt pentru copii ceva mai mari , avand in vedere ca sunt scene sangeroase etc . Darrr cred ca am inceput sa vorbesc ca o batranica asa ca o sa inchei aici . O zi buna!

Fuego si Justin Bieber ?!


Nu vreau sa fiu rea sau ceva pana la urma gusturile nu se discuta . Cel putin asa se zice dar in realitate se discuta si chiar foarte mult.Cred ca cu totii am auzit nenumaratele glume legate de aceste doua persoane.Vrei sa jignesti pe cineva ? Compara-l cu Justin Bieber.Vrei sa faci pe cineva sa se simta prost ? Striga-l Fuego .Si nu inteleg de ce , doar pentru faptul ca ei nu canta ceea ce ascultam noi ? Ei bine intr-adevar nici mie nu imi place de ei in materie de muzica , insa ii consider si pe ei oameni , adica de ce , de ce trebuie sa ne batem atata joc de ei :| . Frate adica Justin Bieber e un om , la fel si Fuego iar majoritatea dintre noi ne purtam ca si cum ne-au facut ceva personal . Eu nu pot sa inteleg ce are toata lumea cu ei,daca nu iti place nu ii asculta si gata, nu asa e normal ?:|Pe facebook gasesc tot felul de chestii gen "Daca il urasti pe Fuego apasa like , daca vrei sa moara Justin Bieber apasa like " :| Si adevarata probleme este ca aceste postari au sute , ba chiar mii de like-uri . Mi se pare o adevarata prostie,ar trebui ca noi sa ne respectam in primul rand pentru ca suntem toti oameni nu pentru ca tu canti manele sau ca tu ai nu stiu ce haine si asa mai departe.
Alt lucru care nu imi place este prefacatoria si minciuna, stiu persoane care pe facebook sau cand vorbesc cu cineva ii injura si vorbesc foarte urat despre manelisti,Justin Bieber sau Fuego iar cand ajung acasa si sunt singuri numai muzica lor o asculta :| .Adica de ce sa minti, pur si simplu iti e rusine sa recunosti ca tie iti place ceva doar pentru faptul ca altora nu le place ? Sau cel putin asa sustin ei ? Sau de exemplu esti la scoala , sau intr-un cerc de prieteni si o persoana care asculta Dubstep sau rock te intreaba " Ce muzica asculti ? " si tu de exemplu ii raspunzi sincer " Pop etc " .Se uita dupa aceea la tine de parca nu a mai auzit asa ceva , iti mai zice si cateva cuvinte de te lasa rece , jigneste respectivul gen muzical si tot asa :| . Nu ne mai civilizam zau asa ! 
 # Asta a fost doar parerea mea , nu iau apararea nimanui , daca voi sunteti de alta parere o sa va citesc cu placere comentariile :) .

duminică, 29 iulie 2012

DRAGOSTE ♥

Pai sa fiu sincera cand vine vorba de capitolul " dragoste " am ce povesti desi sunt inca mica pot sa zic ca am o inima mare .. Motivul pentru care scriu toate astea aici este faptul ca eu consider acest blog un jurnal intim , ma comport de parca nu il citeste nimeni in afara de mine , dar poate ca asa este ..
Oricum , revenind la subiect nu cred ca eu cunosc dragostea,adica sigur nu o cunosc , pana la urma urmei dragostea nu trece asa de repede..dupa cum spun si arata oamenii , dragostea este ceva foarte special cat despre mine..paiii ...
     Totul a inceput inca de cand eram foarte mica,imi amintesc perfect aceste intamplari , ca si cum s-au intamplat ieri , eram clasa a 3 a si in acel an am privit pentru prima oara un baiat diferit .. Marius .. imi placea de el la nebunie,vorbeam toata ziua numai despre el si norocoasa de mine am gasit cui sa ma plang :)),cea mai buna prietena,ei bine si ea s-a " indragostit " de el , desigur , nu eram numai noi doua , Marius era si este in continuare un baiat destul de aratos,are ochii caprui si parul saten,nimic interesant nu-i asa ? Dar pentru mine era .. avea acea frumusete diferita de ceilalti baieti , pur si simplu imi placea, a fost singurul baiat pana in prezent pe care l-am " asteptat " ani de zile..,l-am asteptat pana in clasa a 6 a .. aici unde locuiesc eu sunt doua scoli , scoala de sus si scoala de jos , asa le numim noi , eu eram la scoala de jos iar el sus , nu il vedeam decat foarte rar iar cand il vedeam imi tineam capul in pamant si aproape ca imi dadeau lacrimile , nu vroiam sa ma cert cu cea mai buna prietena pentru el , pentru ca pe ea o iubeam mai mult , stiam ca ea e mai frumoasa si mai draguta decat mine , nu aveam nici o sansa in potriva ei si asa a fost . Dupa vreo doi ani cred intr-o zi ea mi-a zis ca este impreuna cu el , si-a cerut scuze iar eu i-am zambit fals spunandu-i ca nu imi mai place de  mult de el si ca ea stie asta , ei bine asta i-am zis ei , ceea ce simteam numai eu stiam . A mai trecut un an si inca unul si asa l-am lasat in trecut pe Marius , prima mea dragoste , ei bine asta am crezut eu , dar curand clasa a 6 a a batut la usa iar noi odata cu ea ne-am mutat in scoala de sus , la etaj . Marius crescuse si el .. , acum era mai frumos , el stia ca il plac sau il placusem cel putin si mereu s-a comportat respingator si urat cu mine.. , la inceput nu am simtit nimic dar cu timpul m-am indragostit iar de el , la fel si prietena mea cea mai buna, ciudat nu ? Si de parca nu imi ajungea o povara ca asta mai aparuse o fata , o fata care in timp era si ea prietena noastra . Pai da, imaginati-va , trei fete , prietene dupa acelasi tip  si plus de asta acum eram mai mari si eram mai mult fiecare pentru ea,Marius aflase si el despre asta si ca majoritatea baietilor a prins tupeu , ne amagea pe toate 3 iar noi refuzam din respect una pentru cealalta,odata a vrut sa ma pupe insa l-am respins , desi nu m-ar fi deranjat insa nu mi se parea corect .. El era pentru noi ca o jucarie , toate 3 il vroiam dar nici una nu se atingea de el , au mai fost cei drept si invidii si certuri pe tema asta insa nimic serios .. Ei bine trebuia sa aiba un sfarsit , doua dintre noi se saturasera de Marius si am incetat sa il mai iubim , asa ca a ramas doar una , cea care a venit mai la urma .. Marius a vrut sa fie cu ea, dar surprinzator a refuzat :| Evident ca noi ne-am suparat,adica avea sansa asta ..a dovedit niste chestii cu gestul asta dar fie ce-o fi , a ramas in urma totul . Capitol incheiat , cel putin pentru un moment .
      Ei bine , asa s-a terminat cu prima mea dragoste, nu am intrat in detalii si am uitat sa mentionez noptile in care plangeam si eu chiar sufeream atunci din chestia asta, lucru care acum mi se pare penibil , poate pentru ca nu m-as fi asteptat sa urmeze ce a urmat ..Intr-adevar, anul acela a fost foarte incarcat, ma ocupam in acelasi timp si de scoala,aveam note bune , mama lucra iar tata era in strainatate,nici un obstacol pana aici , au trecut cateva luni si am inceput sa il observ pe Gabi sau cum ii spuneam noi toti Arabu . Era clasa a 8 a pe atunci , inalt , parul saten , ochii verzi , il consideram cel mai frumos baiat din lume, nici acum nu l-am uitat , trebuie sa recunosc ca el chiar m-a schimbat oarecum.Am inceput sa ne cunoastem , vorbeam , vorbeam ore in sir pe mess , Gabi are talentul lui de a vraji fetele , nu exagerez dar chiar il are , eram indragostita nebuneste de el dar din pacate avea prietena .. Nu am vrut sa ma bag pentru ca nu era politicos, era urat pentru varsta noastra si defapt este urat pentru orice varsta,insa de vorbit tot mai vorbeam . Este genul de baiat pe care acum il urasc, urasc genul de baieti care se dau la toate fetele,el o inselase pe prietena lui , mi-a zis asta .. genul ala de baiat care vine si te ia in brate desi jos , la parter are o prietena geloasa cu care era de 2 ani , o prietena care chiar il iubea. Mi-a spus de multe ori, desi el stia deja ca il plac,ba nu , ca il iubesc , mi-a spus ca si el o iubeste doar ca il cam streseaza :-j . Cat de penibile  imi par acum toate lucrurile pe care le ascultam cu atata seriozitate .. A inceput sa ma conduca acasa,pe mine nu pe ea , era iarna si era seara , ma ducea acasa foarte des dupa scoala , eram in extaz , eram atat de fericita ca imi venea sa si plang , priveam amandoi stelele , acum mereu cand trec prin locul ala imi amintesc de el , iar seara obisnuiesc sa privesc stelele de acolo doar pentru ca imi aminteste de acele zile,insa acum le privesc singura .. Ma invita afara sambata , am acceptat o singura data , era un vant teribil afara si foarte frig dar am iesit , am mers pe un pod de pe o strada mai indepartata , era frumos , ma tinea in brate ,ma pupa pe obraji  dar ciudat eu aveam in minte numai chipul prietenei sale, era oribil sa stiu ca a doua zi urma sa trec pe langa ea la scoala,sa o salut ca si cum ne-am intelege de minune si in realitate eu eram afara cu prietenul ei nu ea .. Ma simteam asa de vinovata , plangeam adeseori seara pentru situatia asta, trebuia sa ma opresc, stiam dar pentru el nu inseamnam atat de mult incat sa renunte la ea pentru mine . Au urmat multe lucruri pe care nu le mai povestesc , nu vreau sa mi le mai amintesc,amintire pe care le tratez ca si cum nu ar fi ale mele,pentru ca nu vreau sa fie .. pe acelea nu vreau sa le accept , momentele de gelozie , momentele cand imi spunea ca s-a atasat foarte mult de mine , serile cand imi spunea ca ar fi vrut sa ma duca pe mine acasa nu pe prietena lui .. Huh, ce fel sunt baietii cateodata , imi zicea mie toate astea parca sa ma raneasca mai multe,nu stiam ce sa cred si ce sa zic , dadeam usor din cap , acceptam totul dar nu suportam nimic . Ne sarutam .. , el mi-a dat primul sarut , buzele lui erau pline si moi , mi-a placut dar dupa aceea nu a trecut mult si am pus punct . Era deja prea grea povara , oricum intervenise inca o fata , observasem ca isi cam faceau ochi dulci asa ca am lasat-o balta , s-a despartit de prietena lui pentru o fata din clasa mea , erau impreuna , ii priveam adeseori la ora de sport cum se saruta .. si ma intrebam cu ce era ea mai buna , de ce pentru ea a putut renunta la prietena lui ? De ce eu noi am tinut secret tot ce se intamplase si cu ea s-a afisat atat de rapid ? Am fost trista.. si am fost trista si din cauza ca acea fata era o prietena de a mea .. Despre noi doi nu stiau decat trei persoane , fata cu care era atunci , prietena mea cea mai buna si un amic de al lui .. Totul a ramas in trecut,nu am mai vorbit deloc, il priveam cu ura dar in acelasi timp dragoste , asa il privesc si acum , simt in unele zile ca inca il mai iubesc desi viata mea s-a schimbat mult de atunci .. Se fac aproape 2 ani de cand il cunosc , acum cand ne intalnim imi zice " surioara " .. Jalnic :) cum , cum poate sa imi zica mie asa cand el stie foarte bine ce a fost intre noi  :-j . Am trecut de foarte multe ori pe podul " nostru " cum il numesc eu , ma regasesc acolo , stau acolo destul timp cand ma duc si ma gandesc la ziua aceea .. Acum o luna ne-am intalnit intamplator , ne-am plimbat putin si am vorbit despre lucruri neinteresante , cum ar fi liceul unde este acum si altele .. ne-am dus si pe podul ala,dupa aproape doi ani eram amandoi iar pe acel pod , doar ca acum nu ne tineam in brate , nu ne zambeam , acum eram doi straini . I-am zis incet , stiam ca nu e bine dar i-am zis "Iti amintesti de podul asta ? " si priveam trista apa .. Mi-a raspuns cu un simplu " Da" si a urmat tacere , am dat ironic din cap si ma gandeam doar " Ma bucur ca macar iti amintesti asta :-j " , am continuat drumul , ne-am oprit la o banca si am stat de vorba o ora si ceva cred , am vorbit despre despartirea lui de fata cu care a fost doi ani , am vorbit cu adevarat multe lucruri dar nimic in legatura cu noi . Aflasem ca erau impreuna dinou , mi-a zis ca nu o mai iubeste, ca nu prea se vad si ca nu mai e nimic serios .. discutia a deviat , nu stiu cum dar am ajuns in punctul in care mi-a zis ca nu l-ar interesa daca ar afla despre " noi " , noi cei  din trecut desigur , pentru ca acum nu este decat eu si el , i-am raspuns nervoasa " Nu are cum sa afle " si a tacut . Mi-am continuat drumul , m-am dus acasa cu multe ganduri , nu stiam la ce sa ma gandesc mai intai , eram trista dar ziua aceea a trecut la fel ca celelalte, nu cred ca l-am mai vazut de atunci,sau daca l-am vazut nu imi amintesc dar oricum tot ce pot eu sa zic despre el este " Face parte din trecutul meu " . 

Ðorinte ☆

Acum ca ma gandesc mai bine , la fiecare aniversare a mea cu exceptia celei de anul acesta am tinut acel obicei de a pune o dorinta.17 Iunie , hum .. ziua mea de nastere , de cativa ani buni imi pun aceeasi dorinta si sincera sa fiu cred ca mi s-a indeplinit mereu , dar anul viitor,anul viitor va fi diferit . De ce sa nu indraznesc sa imi pun mai multe dorinte :> . Am sa fac o lista cu 17 dorinte iar de acum inainte la fiecare aniversare o sa imi doresc sa se implineasca.
             1  Imi doresc sa iau cu note mari la toate examenele pe care le voi da.
            2  Imi doresc sa pot manca tot ce vreau eu si cand vreau eu fara sa ma mai ingras . 
              3  Imi doresc sa am parul la fel ca si acum tot timpul :o3
              4  Imi doresc sa ma intalnesc candva cu Robert Thomas Pattison 8-> actorul din Twilight .
    

                 5  Imi doresc sa am niste colegi si niste profesori foarte draguti la liceu . 

              6  Imi doresc sa am mereu haine dragute .
              7  Imi doresc ca eu si familia mea sa fim mereu sanatosi si sa ne intelegem ;3 .
              8  Imi doresc ca tata sa nu ma mai bata la cap .
              9  Imi doresc sa pot continua sa desenez si sa avansez mult cu asta .
              10  Imi doresc sa nu ma mai plictisesc atat de repede de orice .
              11  Imi doresc ca tata sa nu mai plece in strainatate.
              12  Imi doresc sa zbor cu avionul .
              13  Imi doresc sa citesc cat mai multe carti .
              14  Imi doresc sa nu imi pierd niciodata credinta .
              15  Imi doresc sa locuiesc singura candva.
              16  Imi doresc sa fiu fericita .
              17   Imi doresc sa mi se indeplineasca toate dorintele. 

sâmbătă, 28 iulie 2012

T-a-l-e-n-t ?!

    Desenul , il iubesc atat de mult,este o parte din mine si totusi sunt tare descurajata cand vine vorba despre aceasta latura a mea.Majoritatea persoanelor care mi-au vazut desenele mi-au zis "Vaiii ce talent ai , ar trebui sa te duci la liceul de arte " . Urasc aceasta replica , nu , nu vreau sa ma duc la liceul de arte,ma multumesc la scoala de arte pe care o fac..sunt in anul 2 , sper sa pot continua , nu pentru ca am talent ci pentru ca dupa zilele grele de scoala de joi si vineri ma relaxam acolo si imi puneam toate sentimentele intr-o pictura sau intr-un desen dar talentul este departe de mine .. Si nu inteleg de ce, de ce sa zici cuiva ca e talentat cand nu cunosti termenul de talent in adevaratul sens al cuvantului .. ? Talentati au fost cei ce au picturi in muzee,talentati au fost marii pictori , talentate sunt profesoarele mele de desen , dar eu , eu nu sunt talentata , tot ce fac eu este sa reproduc pe hartie ceea ce vad in fata ochilor,cateodata mai bine cateodata mai rau , dar consider ca cea mai mare scara a talentului este aceea de a crea tu insuti obiecte , lucruri ,peisaje .. De a descompune obiectele in asa fel incat sa prinda viata,norocosi aceia care au primit de la Dumnezeu acest cadou .. 

Imi amintesc cu groaza zilele de toamna cand plecam de la scoala de arte sau de la "desen" asa cum ii spun eu, inlacrimata si suparata pana la ceruri . Ma abtineam sa plang in fata profesoarei sau in fata celorlalti colegi ca o fetita suparacioasa ce sunt insa nu suportam faptul ca faceam o natura statica,imi dadeam acolo tot sufletul iar apoi doamne profesoara venea si imi arunca in fata toate greselile tehnice pe care la facusem si lua guma si vedeam cum imi sterge fiecare linie,fiecare linie in care eu pusesem atata suflet , era cu adevarat dureros insa asa a fost mai bine pentru mine ca sa invat mai multe lucruri insa cand ajungeam acasa cu un desen facut oarecum corect si frumos nu aveam deloc pace in inima,nu aveam pentru ca era ceva modificat,cateva lini nu le facusem eu , nu , nu erau facute de mana mea dar erau pe hartia mea , hartia pe care o aruncam in dulap fara sa le-o arat parintilor .. Asta s-a intamplat de cateva ori , dar am fost si mai sus , laudata de profesori si am luat odata chiar si nota 10 in "examen" si totusi " talent " huh,urasc cand imi este adresat mie acest cuvant , eu , eu care nu il merit . Majoritatea oamenilor se bucura cand ceilalti le spun acest lucru, insa  eu doar zambesc fals si spun " eh.." , ei nu stiu , dar eu imi dau seama ce inseamna sa ai talent .. Oricum placerea de a desena este cea mai importanta si asta ma face sa nu ma opresc dar sunt acele momente in care ma uit dispretuitor la desenele mele , ma uit la ele ca si cum nu inseamna nimic pentru mine,dar daca ar disparea unul stiu ca m-ar durea cumplit .. Asa s-a intamplat ieri cand am facut un desen,imi iesise bine in creion dar am zis sa il colorez,nu aveam tot ceea ce imi trebuia asa ca am folosit creta,carbune,creioane,carioci,culori si am folosit chiar si trusa de machiaz a mamei :)) . Ciudat nu ? Oricum , a iesit acolo orice,numai ce nu trebuia sa iasa nu a iesit , mi-a parut rau , muncisem la el vreo 2 ore,ceea ce e putin in comparatie cu cele 4 ore in care faceam o natura statica insa chiar putea fi reusit . Cand mi-am dat seama ca nu il mai puteam salva pur si simplu l-am indoit si i-am lasat la vedere doar ochii,singura parte din desen care era reusita . L-am desfacut si m-am uitat la el inca odata , in suflet mi se ravasisera dintr-o data o multime de fiori si sentimente,oare de ce ? Probabil ca am simtit durere cand mi-am vazut munca si praful din sufletul meu ce erau asternute  pe bucata de hartie , distruse. Mi-am privit apoi induiosata celelalte desene si m-am gandit ca fiecare are ceva special,chiar daca nu sunt facute corect tehnic,chiar daca m-am " inspirat " din alte imagine , chiar daca nu sunt asa cum mi-as dori sa fie , ele totusi au in ele un fel de magie..e greu de explicat sentimentele pe care mi le transmit . Din pacate insa aceste sentimente mi le transmit doar mie .. , nu se compara cu acele opere de arta de la muzeu , care pur si simplu te trezesc la viata,pe oricine care are rabdarea sa le priveasca asa cum trebuie . Si , si cum ma pot numi eu " pictor " cand nici macar nu pot sa inteleg acest citat  " Pictorii si adevaratii artisti au harul sa vada diferenta dintre bine si rau . " da , acest citat , m-am gandit mult si bine la el dar degeaba , oare ce a vrut sa spuna autorul ? Si cred,ba nu , sunt sigura ca nu se referea la diferenta aceea dintre bine si rau gen " E bine sa sparg vaza sau nu ? " diferenta pe care oricine o poate face . Stiu ca in acel citat este vorba de altceva insa nu stiu , nu stiu despre ce ..
A mai fost o intamplare cand eram la scoala de arte si o doamna de acolo a facut un desen foarte abstract.Imi amintesc si acum cuvintele din acea zi . M-am dus la doamna si am intrebat-o " De ce pictorii obisnuiesc sa faca deseori picturi atat de ciudate,picturi atat de greu de inteles,picturi pe care doar ei le inteleg practic si cum se face ca daca un artist trage pe o panza mai multe linii de diferite culori ajunge o mare opera de arta ? " Si doamna mi-a raspuns cam asa " Oamenii nu se cunosc pe ei insisi aproape niciodata,sunt intr-o continua miscare , intr-o continua cautare , ei cauta sa se cunoasca , picturile sunt greu de inteles pentru ca asa sunt si oamenii si pe langa asta intr-o pictura "ciudata" fiecare om vede ceea ce vrea, in prea putine cazuri se intampla ca privitorul sa vada acelasi lucru ca si creatorul . " Intr-o alta zi am mai intrebat-o pe doamna de ce se spune ca pictorii sunt de neinteles si ciudati si ea mi-a spus ca in general pictorii au darul de a vedea "inainte".Cuvinte care te pun pe ganduri intr-adevar ,probabil se referea ca pictorii vad inainte evolutia omenirii sau nu stiu.. Oricum de ce tot continui sa vorbesc despre pictori si talente cand eu defapt nu sunt in categoria lor .. , dar asa e , am tot dreptul sa fac asta , este un fel de admiratie pentru ei dar faptul ca eu nu pot intelege aceasta cutie de cuvinte si mistere este din cauza ca eu nu sunt in categoria lor .. , nu , nu cred ca se datoreaza varstei , degeaba am sa cresc si am sa dau o definitie rationala acelor cuvinte daca eu nu am sa le simt .. , profesoarea mea , ea simte , cred asta , cred pentru ca mereu cand vorbeste despre pictura in ochii ei albastri este o adevarata hotarare, o adevarata lupta de sentimente ce incearca sa imi fie transmise si mie insa eu simt doar ca se lovesc de o stanca.. 
Este complicat , tot ceea ce  nu pot sa accept , ce nu pot sa inteleg mi se pare complicat dar poate ca in realitate e foarte simplu,foarte.. 

Bunicii ..

Au trecut 2 zile .. Eram ca deobicei in patul meu si dormeam,era vreo 7 dimineata.Suna telefonul,a sunat iar si iar si intr-un final m-am dus sa raspund . Cu o voce somnoroasa si posomorata am raspuns lenes "Da.." iar persoana de la capatul firului mi-a rostit hotarat numele " Alexandra!" , am recunoscut imediat vocea suparata dar in acelasi timp calda a bunicii.Mi-a alungat imediat somnul si a continuat sa vorbeasca " Dormeai ? " am raspuns ca " Da " .
Nu stiam ce ar trebui sa zic mai departe..nu mai vorbisem de mult cu bunica,nu am sunat-o , stiam ca era suparata pe mine deoarece nu m-am dus vara asta nici vara trecuta la ea..Dar este departe pana acolo,sta la tara cu bunicul si o matusa,acolo nu am decat un program la televizor,nu am semnal la telefonul mobil decat in varful dealului cat despre internet nici nu poate fi vorba..Ii iubesc insa sunt obisnuita cu viata de aici,imi e mila de ei , sunt atat de batrani si bolnavi si totusi , totusi continua sa  se chinuie cu viata grea de acolo, cu multe animale,cu porumb pe camp si cu o gospodarie mare pe umeri..Imi este rusine ca nu ma duc prea des la ei , stiu ca multi copii ar vrea asta,ar vrea sa aiba bunici insa pur si simplu ma simt de parca eu as apartine altei lumi,sa ma duc 3 zile acolo nu pot pentru ca nu am cum sa ma intorc,daca ma duc trebuie sa stau 1 saptamana , 2 .. Poate ca am sa ma duc dar sincer nu vreau asta..As vrea sa vina ei aici insa vor sa stea cu incapatanare acolo.
Ma gandesc cu groaza la ziua cand nu vor mai fi,cate regrete voi avea atunci ? O sa imi reprosez o multime de lucruri , o sa imi reprosez ca pentru mine a fost mai importat sa stau in fata calculatorului decat sa imi fac bunicii fericiti doar ca pentru mine acum totul este in ceata.Ma intreb daca bunica ma va ierta pentru comportamentul meu indiferent.. Probabil ca nu , nici nu merit cu adevarat asta ..
Oare ce se intampla cu generatia asta a noastra,parca e lipsita de viata pentru Dumnezeu . E absurd, stau deseori si ma intreb de ce sunt dependenta de acest calculator, de ce e mai interesant sa pierd vremea pe facebook decat sa mananc gogosi facute de bunica,oare de ce ? 
Daca si voi ati trait aceasta experienta va astept cu pareri..

Confuzie si teama ♦

Noi inceputuri ?!

Sunt Alexandra , o fata 14 ani.Desi aparentele insala as putea spune despre mine ca sunt mai matura decat alti prieteni , copii de varsta mea.Cei care ma cunosc au pareri impartite despre mine , sunt persoana care poate sa le dea un sfat,dar sunt si persoana care este mai inchisa cand vine vorba de glume si distractie.Poate ca sunt asa deoarece parintii mei, in special tata, sunt foarte severi si exigenti , imi interzic aproape orice iar eu nu le calc cuvantul decat foarte rar,poate ca sunt asa deoarece am trait o experienta neplacuta acum ceva timp , care m-a maturizat sau poate ca .. poate ca pur si simplu asa e firea mea.Am momente de ratacire,de frica,momente in care nu ma cunosc,nu stiu ce vreau .. acele momente sunt cele mai dificile pentru mine..
Privesc cum vacanta de vara se sfarseste..si incep , incep clasa a 8 a. Presimt ca anul acesta va fi foarte greu pentru mine, sau poate ca asta e doar in mintea mea.Imi este atat de teama de schimbarile ce vor urma,aseara inainte sa adorm am simtit cum inima mi s-a impanzit de frica,ma gandeam doar ca nu vreau sa imi dezamagesc parintii,nu vreau sa plec din aceasta scoala,nu vreau sa ma desparte de colegi,de profesori,de aceste lucruri atat de familiare..,de banca mea de la geam,banca aceea , nu credeam ca va conta atat de mult.Si nu stiam ca e posibil sa imi fie dor de orele plictisitoare de matematica unde priveam ploile linistite .. si colega mea de banca , of .. draga mea Adriana,eu chiar o iubesc pe ea..
Mai am un an..asa este, in acest an se pot intampla multe,poate ca o sa imi treaca aceasta teama dar sunt constienta ca daca nu iau note mari in examene,tata va fi tare suparat,nu vreau asta..dar eu urasc scoala,o urasc pur si simplu , nu imi place sa invat am facut-o totusi atatia ani pentru el..dar niciodata nu e multumit , niciodata.. ..Si apoi va urma liceul , toti zic ca la liceu e cel mai frumos, dar imi e teama,eu sunt mai timida de fel,nu am incredere in mine , ce se va intampla daca nu voi fi la acelasi liceu cu cea mai buna prietena a mea..sau cel putin credeam ca este cea mai buna,dar in ultimul timp am ceva indoieli..
Si totusi voi continua sa am incredere in Dumnezeu,stiu ca lucrurile se vor aranja intr-un final..

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :