duminică, 30 septembrie 2012

De-as intelege...

Stiti cum este sa simti ca cineva se gandeste la tine ? Dupa parerea mea , este un sentiment tare placut .Ca atunci cand vii iarna din furtuna de zapada , in camaruta calduroasa a bunicii cu miros de gogosi presarate cu zahar pudra . Zambetul de copil iti apare pe fata si te simti oarecum important . Tu , nu ai nici o dovada ca este adevarat .. , poate fi imaginatia ta , visul tau , speranta ta , dar in momentul ala , esti sigur ca e adevarat , stii ca se intampla , stii ca cineva se gandeste la tine si la randul tau si tu faci la fel . De ceva timp nu am mai simtit un astfel de sentiment ,  nu a mai fost nimic precum mirosul dulce de gogosi abia luate de pe aragaz . Este firesc . Vechiul meu amic , Florin , sau Skizz cum i-am spus mereu, cred ca a reusit in sfarsit sa imi dea ignore . Dar este putin , am fost infiorator de rea cu el desi stiam ca el se gandeste la mine , ca sunt ca sora lui mai mica , ca ii pasa de mine , ca a fost al II-lea baiat care a plans pentru mine , lucru care mi se pare ceva special la un baiat si care s-a intors mereu dupa ce i-am aruncat cuvinte reci si nepasatoare. M-am intrebat mereu de ce , de ce fac un astfel de lucru si de ce el , pe care l-am ranit mereu , s-a intors mereu .De cate ori trebuie sa astepte un om sa fie ranit ca sa isi dea seama ca trebuie sa renunte ? Da .. am fost si sunt o persoana ingrozitoare cu accent de ciudata .Erau zile in care ma gandeam fara incetare la el , dar m-am plictisit de persoana lui , si asa a ramas . Imi zicea problemele lui iar eu ii raspundeam sec cu " Asta e .. , nasol.. , aham.. " iar el , resemnat , imi spunea " Tu de ce esti asa nepasatoare domnisoara ? ... "  . De ce ? Nu stiu . Nu au fost multe persoane care sa se gandeasca la mine , pe majoritatea le-am alungat cu indiferenta mea , fara nici un regret , nici o remuscare . Stiu ca e rau si incorect , stiu ca daca ii dau un sms cu un simplu " imi pare rau " o sa se intoarca si o sa se poarte cu mine ca si cu un inger . Dar eu nu merit asta , eu vreau sa plece , sa fuga si sa uite de mine , pentru ca , asa cum mie nu imi place indiferenta cu care ma trateaza altii , sunt sigura ca nici lui nu ii place . De ce nu poate sa imi pese mai mult , sau macar sa imi pese , de persoanele care ma iubesc si carora le pasa de mine , dar in schimb , dau atentie celor care le e indiferent daca sunt sau nu acolo , sau celor care nu ma cunosc . De exemplu Dragos , are momente cand ma baga in seama , cand imi mai arunca cate o petala de speranta , dar probabil ca face asta doar din plictiseala , pentru ca il mai fac sa rad si pentru ca nu are ce face in acel moment .. ei bine , nu stiu de ce , dar mie imi pasa de el , il plac , il iubesc intr-un oarecare fel . Sau ..azi , am fost la biserica . Stiu ca nu e bine sa zic , poate suna a lauda , dar nu.Azi la biserica s-a intamplat ceva ciudat . De partea cealalta a covorului din mijloc era un batranel , dar unul voinic , care statea pe un scaun si plangea , defapt , incerca sa isi ascunda lacrimile . Nu am putut sa nu ma uit la el , desi urasc sa ma holbez , pentru ca stiu cat e de neplacut , nu am putut , nu stiu daca m-a vazut , probabil ca da , dar oricum de plans tot plangea si nu putea sa se abtina . Si cum ma uitam eu asa am inceput sa simt durere , imi era o mila inconstienta de bietul om , imi doream in momentul ala doar sa ii treaca supararea , chiar il rugam pe Dumnezeu sa ii ia orice durere , chiar incepeam sa plang si eu . Mno.. eu stiu ca sunt sensibila si mai ales in biserica unde cred ca toata lumea este , dar totusi , de ce sa plang eu pentru o persoana pe care nu o sa o mai vad niciodata probabil , pe care nu o cunosc si nu am nici o treaba , iar pentru unii oameni care ma iubesc nu arat deloc mila sau compasiune . Oricum , mi-am sters repede lacrimile pentru ca nu suport femeile batrane care se uita la tine de parca vii de pe alta lume si am plecat in alt loc , ma intrebam totusi de ce era suparat acel om si care era oare viata lui . Avea pe mana dreapta un tatuaj. O  ancora , un an pe care nu-l mai retin si doua initiale . 
Dar de ce mi-ar pasa ? Sunt chiar asa ciudata ? Sau poate ca... 

vineri, 28 septembrie 2012

Perfectiune si arta .

Nu stiu cum ar trebui sa incep sau cum sa imi gasesc mai bine cuvintele. Am sa va vorbesc despre arta si despre ceea ce cred si simt eu in legatura cu ea . Eu desenez/pictez , si pentru mine , pictura la fel ca muzica este precum un drog . Muzica doar o savurez insa pictura o practic si eu la randul meu sa zic asa .. Am participat anul trecut la un concurs pe judet , am luat locul doi si am primit premiul la sfarsitul anului scolar. Cand am tinut in mana premiul , nu ma simteam fericita , nu simteam ca e al meu si ca eu il merit ,dar ieri , profesoara mea de desen mi-a inapoiat pictura cu care castigasem . Cand l-am vazut a fost un sentiment unic , mi-am dat seama ca eu facusem desenul , nu este un desen exceptional , nu , nici pe departe , dar mi-am dat seama ieri , ca acel desen l-au vazut zeci , poate chiar sute de ochi . Un om care picteaza sau care practica o arta nu o sa moara niciodata daca ceea ce face el ramane undeva pe aceasta lume..Lucrul asta se intampla , deoarece , in fiecare picatura de culoare , in fiecare miscare a mainii , persoana care realizeaza tabloul isi imprastie fragmente de suflet . Mi-am dat seama ca , eu , care in majoritatea timpului ma ascund , eu am avut o bucatica de suflet vazuta de altii . Este un sentiment greu de explicat , acum ma intreb cati ochi l-au vazut si nu l-am inteles , cati oameni l-au placut , cati oameni nu l-au placut si mai ales , oare l-a simtit cineva ? Sunt persoane care nu stiu sa priveasca un tablou , nu stiu sa asculte o melodie , nu stiu sa traiasca prin arta . Nu vreau sa vorbesc ca o experta sau ceva , dar eu cand privesc un tablou , nu doar il privesc , il respir . Cand ma duc la muzeu , as fi in stare sa prind radacini in fata unei picturi , dar probabil asta m-ar face o ciudata , probabil ca asa sunt , dar el nu este doar un tablou , el este un suflet . Eu ma simt invaluita intr-o perdea alba , doar eu si tabloul , si eu vorbesc cu el .. Imaginatie bogata ? Poate . Dar nu , este mai mult de atat . In fiecare pictura sau desen al meu , este un sentiment , poate ca l-am realizat cu lacrimi in ochi , poate l-am realizat cu zambetul pe buze , dar mai ales , in fiecare desen este o picatura de iubire. Fiecare cauta sa fie cel mai bun in ceea ce face , unii insa exagereaza .Am vazut cu ochii mei cum o fata de varsta mea si-a aruncat desenul la gunoi pentru ca nu era perfect . A fost mai mult decat evident ca ea nu a pus iubire in acel desen , nu poti sa distrugi ceea ce iubesti si nu poti sa faci ceva perfect fara iubire . Iubirea este esenta acestei lumi ,cuvantul perfect nu exista . Dumnezeu a facut aceasta lume perfecta dar ne-a facut pe noi , imperfecti . Nu este ceva rau sa fi imperfect , sa fi imperfect este un lucru de care ar trebui sa ne bucuram . Daca ar fi perfect , ar fi plictisitor , nu am aprecia lucrurile perfecte , cum ar fi  natura sau arta . Si multi nu o fac , si ma intreb ce fel de viata trebuie sa aiba . O viata in care nu simti arta , este o viata monotona , o viata trista , cel putin eu asa as fi . Nu stiu daca cineva o sa inteleaga ce am scris aici , probabil ca nu , si este firesc . Simt ca am folosit cuvinte greoaie , asta pentru ca nu pot sa explic ceva perfect precum arta , nu pot sa va arat sentimentele mele pentru ea . Oricum , si o linie trasa de un copil este arta  daca este realizata cu dragoste si daca cel care priveste , simte asta . Arta este frumoasa pentru ca Dumnezeu a lasat-o , pentru ca e perfecta prin simpla ei prezenta , dar ce o face cu adevarat frumoasa , este sentimentul privitorului . O pictura pe care nu o simte nimeni , nu este niciodata frumoasa , indiferent cat de "perfecta" din punct de vedere tehnic este , daca nimeni nu simte si nu intelege ceea ce reprezita ea , daca nimeni nu isi imagineaza ce a simtit artistul cand a creat-o , daca nu ii transmite nimanui sentimentul ala pe care il ai atunci cand te joci cu pensula prafoasa , cand amesteci culorile si cand le savurezi pe foaie,panza etc , atunci , pictura nu inseamna aproape nimic . Asta este ceea ce cred eu .., deci  voi cei care aveti darul de a simti arta , bucurati-va pentru ca sunteti niste oameni speciali . 

joi, 27 septembrie 2012

Promovare partea a II-a.

Astazi o promovez pe Ada . Este un blog pe care abia l-am descoperit insa am citit cu drag postarile ei . Din pacate nu am avut timp sa citesc tot insa cu siguranta de acum inainte voi citi tot ceea ce va scrie . Ce imi place cel mai mult la ea este ca ofera un aer de dragalasenie blog-ului . Cand citesc ceea ce scrie ma simt prinsa intr-o carte cu povesti pentru copii si ei bine, nu stiu despre voi , dar mie mi se pare ceva foarte frumos .Nimic mai placut si mai relaxant decat sa te simti un copil naiv si inocent cand citesti ceva . Mai imi place si faptul ca desi unele postari ale ei sunt triste , ea nu se scufunda in cuvinte triste si reci , nu se opreste din folosirea " chestiutelor " asa cum le numeste ea . In blogsfera am gasit destul de rar persoane care sa imprastie veselie , pana la urma urmelor aici , majoritatea dintre noi ne scriem sentimentele de tristete , ei bine ea nu e asa ! Ea nu e ca ceilalti , cand citesc ceea ce scrie imi imaginez o fata care plange de tristete in timp ce rade . Probabil ma insel , ce-i drept nu am apucat sa ii mestec cum trebuie cuvintele si postarile , dar mie imi arunca fericire ! Felicitari pentru acest blog , sper sa iti faci timp sa scri mai des :3 . Cu drag , Ascunsa  .

http://strange-song.blogspot.ro/ --> Bucurati-va si voi de Ada chiar aici !


miercuri, 26 septembrie 2012

Promovare .

Asa cum am promis , astazi  o sa fac prima mea promovare . Cred ca majoritatea dintre noi ii stim blog-ul . http://viziunidinviata.blogspot.ro/ . Da , blog-ul lui Vioreld , nu am ales sa il promovez pe el pentru ca a venit cu ideea asta stralucita sau din alte motive , ci pentru simplul fapt ca ma impresioneaza modul in care scrie si mai mult de atat , ma impresioneaza el ca persoana . De ce ? Pai sa va spun.Dupa parerea mea este ceva destul de rar ca un baiat de 19 ani , daca nu ma inseala memoria , sa se ocupe de un bolg , sa acorde o sansa si sa fie dragut cu incepatorii  , sa aiba bun simt , sa vorbeasca civilizat fara sa tina cont de varsta persoanei cu care tine conversatia si mai ales , apreciez faptul ca nu se lauda cu blog-ul lui, stralucit din punctul meu de vedere, si nu trateaza cu un aer de superioritate alti blog-ari incepatori , sau alti blog-ari in general . Nu vreau sa vorbesc ca si cum l-as cunoaste de o viata , nu il cunosc , insa cuvintele pe care le scri spun multe despre personalitatea unui om . Se vede ca a crescut cu o educatie exemplara si ca pune suflet in bolg-ul lui . Din punctul meu de vedere , daca nu pui suflet in ceea ce faci , faci degeaba ! Este doar parerea mea , poate ma insel insa cred ca el pune chiar foarte mult suflet in ceea ce face .., observa schimbarile care sunt in societate , observa lipsa de respect de care da dovada noua generatie , generatia din care fac si eu parte chiar , si spre deosebire de unele persoane pe care le cunosc , el nu spune " Pai .. asa e normal acum ! " , ba din contra ! Ar putea fi un exemplu pentru cei de varsta mea , pentru cei mai mici ca mine si poate chiar mai mari . Eu cred ca el este genul de persoana care poate sa aduca un zambet acolo unde sunt lacrimi , care poate sa iti dea un sfat si sa te incurajeze , genul de persoana pe care o apreciez ! 
Multumesc ca ti-ai deschis acest blog minunat ! Mult succes in continuare !
            


Ascunsa ♡ .

marți, 25 septembrie 2012

Nimic deosebit.

 Nu s-a mai intamplat nimic deosebit in ultimele zile..Aceeasi scoala , aceeasi banca , aceleasi rasete , aceiasi oameni si tot asa , ceea ce nu ma deranjeaza pentru ca in momentul de fata nu ma simt in stare sa suport schimbari . Din pacate planul meu de a nu vorbi cu Dragos a esuat .. Stiuu ..stiuuu , dar heii ! Nu e vina mea ! Chiar cand am pus si eu tara la cale , dupa o noapte de plans si dupa o hotarare serioasa , atentie serioasa  , el a inceput sa ma bage in seama , sa imi dea melodii si tot asa . Ahh ! Afurisitul ! Ei.. sa fiu sincera, nu e ca si cum m-ar fi deranjat situatia actuala , adica m-am calmat si mi-a parut bine ca mi-a dat atentie..dar totusi ! Eu am conceput un plan strategic si bine gandit anti vorba cu Dragos si el ce face , vine si darama tot ! In fine , nu mai conteaza. Problema mea principala in momentul de fata este scoala , nu imi mai place deloc ! Bine..nu ca mi-ar fi placut cu adevarat vreodata , dar acum e diferit , nu mai am nici un avant sa invat , dar poate ca o sa ma apuc curand..sper ! O saptamana frumoasa in continuare sa aveti !
P.S : Promovarea unui blog o sa o fac cel mai probabil maine , multumesc inca odata Viorel pentru idee ! 

sâmbătă, 22 septembrie 2012

De ce ? ( Scrisoare catre Dumnezeu )

" Inca odata sfarsesc inlacrimata si singura in camera mea intr-o noapte pustie de toamna. Nu am stiut ca am ajuns sa te iubesc . Iubire ? Asta e ? Nici nu stiu .. cat urasc sa nu stiu ce lupte se duc in interiorul meu . Sentimente ? Pentru cine ? Pentru el care nu e diferit de un prieten imaginar, ei bine in situatia noastra nu e , defapt in situatia mea , pe el nu ar fi trebuit sa il includ in lumea mea imaginara , nici pe el nici pe nimeni altcineva. De ce imi place sa ma mint singura , de ce o sa ma intorc la vechile convorbiri , la vechile mesaje care imi amintesc de persoane care m-au dezamagit .. Mesaje care atunci pareau atat de reale , care m-au facut fericita atunci , dar care ma ranesc acum , chiar si acele doua mesaje din august " eu : Adrianaa  , mi-e dor de tine , abia astept sa incepem scoala sa te vad , te iubesc :* ! Adriana : Si mie imi e dor de tine pufulete >;d< te pup :* " Minciuni ! Toate numai minciuni , mai bine nu imi raspundeai decat sa ma minti , de ce m-ai "gonit" din banca , de ce a trebuit sa ma cert tocmai cu tine chiar cand am inceput scoala ?! Dar ce mai conteaza .. mesajele astea , nu pot sa le sterg , convorbirile.. toate . Si de ce , de ce tocmai acum cand trebuie sa ma ocup mai mult ca oricand de scoala , nu am liniste ? De ce urasc atat de mult sa nu stiu ce-i cu mine , de ce plang si scriu la ora asta cuvinte pe amaratul meu de telefon? De ce nu pot sa ma bucur de ploaia asta si sa dorm ? De ce nici mama nu doarme , s-a certat iar cu tata , da stiu , si ea plange ? Nimic nou .. casa de fantome , de nefericiti , casa plangerii. De ce Dragos , as vrea sa stiu , sau poate ca adevarul m-ar rani mai tare .. , de ce imi e dor de tine , de ce ma gandesc cel putin odata pe zi la tine , de ce ma linisteste faptul ca esti pe mess desi nu vorbim , de ce nu stiu ce vreau ? Dar e ultima , ultima si prima seara in care o sa plang din cauza ta . De maine , defapt de azi , o sa ma prefac ca nu te cunosc .. sa nu ma bagi in seama , sa nu imi mai dai melodii , sa nu..."
  Sunt ciudata , sunt normala , sunt copila , sunt bleaga ?! Nu stiu , niciodata nu stiu , nu stiu nimic , as vrea sa arunc tot , vise , povesti , sperante si minciuni , sa se stearga toate din inima si din mintea mea . De ce ? Nu conteaza , atatea intrebari fara raspuns , atatea iluzii . Nu ma cunosc , nu ma cunoaste nimeni . Ar trebui sa fac ceva , cu mine in special , dar cum , dar ce ? Eu nu stiu decat sa plang , din atatea motive , as plange iar si iar , dar cu ce ma ajuta , ce rezolv , cred ca si perna mea s-a saturat de mine , de lacrimile mele . Mai nou , vin si scriu pe blog tot ce nu inteleg , ce nu stiu , ce simt . Postarea asta este o scrisoare catre Dumnezeu , tot mesajul asta , de acum , de aseara  , se traduce intr-un singur cuvant . " Ajuta-ma ! " 

vineri, 21 septembrie 2012

Doua lepse .

Viziuni din viata  ne-a dat doua lepse cu care mi-am permis si eu sa ma joc :3 .
Leapsa numarul 1 .

-Care este prajitura voastra favorita ?
 Clatite :3
-Iarna/Vara ?
 Vara
-Daca l-ai vedea pe Mos Craciun ce i-ai spune ?
 Nu stii cat ma bucur ca existi !
-Ce regrete aveti ?
 Nu stiu , regret mai multe lucruri .. :-)
-Crin sau Base ?
 Nu ma intereseaza .
-Ce animal ti-ar place sa fi ?
 O pasare , sa calatoresc si sa stau toata ziua printre nori .
-Care este primul lucru pe care il observi la un baiat/fata ?
 Ochii , parul .
-Ce te enerveaza cel mai mult la o persoana ?
 Falsitatea.
-Porti ochelari noaptea ?
 Port si ziua . (cateodata :">)
-Ce parere ai despre viata ?
 Orice lucru venit de la Dumnezeu este nemaipomenit . 

Leapsa numarul 2 .

-Ce culoare au ochii tai ?
 Negrii 
-Spune 5 lucruri pe care la faci in timpul liber .
 Citesc
 Desenez
 Blog
 Calculator 
 Curatenie . ( Dar lucrurile astea le fac fie ca am timp liber sau nu pentru ca sunt prioritare pentru mine,deci..da! )
-La mare sau la munte ?
 Iubesc marea dar deoarece este la doi pasi de mine , aleg munte .
-Culoarea preferata ?
 Albastru,gri..
-Iti place de cineva ?
 Cred ca nu .. 
-Spune-mi un banc , vreau sa zambesc : 
 Nimeni si Prost au ajuns la mare.Se duc sa faca baie :
 Nimeni se inneaca , Prost suna la salvamar !
 -Ajutor , se inneaca Nimeni !
 -Tu esti prost ?
 -Da , eu sunt !


Leapsa e pentru toata lumea ! ^^

Vise ascunse .

Stateam aseara in pat si ma gandeam la tot felul de lucruri .. scoala , vise , examene si pentru un moment m-am gandit si la banchet . Ma gandeam ca probabil as fi fericita sa port o rochie , pantofi cu toc si sa ma simt poate pentru prima oara , bine . Asta se va intampla sau nu .. depinde de cum imi surade norocul . 
Din gand in gand am ajuns sa imi amintesc una dintre cele mai urate zile din viata mea , este surprinzator cum amintirile urate se intiparesc atat de bine in inima noastra , incat atunci cand ne viziteaza , ochii reactioneaza si ei . Cu lacrimi . 
Era aniversarea unei prietene si colege de a mea , si-a facut-o intr-un bar micut , inchiriat doar pentru ei desigur. Nu , nu spun " noi " pentru ca eu , ca deobicei , nu eram din peisaj . Am ajuns acolo .. si toate fetele aveau rochii si pantofi si machiaj si tot felul de lucruri .. toate mai putin eu , eu eram  in tenisi,tricou,blugi si o bluza pe deasupra . Ei bine nu ma asteptam sa gasesc pe toata lumea asa .. adica ea implinea doar 14 ani si ei bine , credeam ca o sa fie ceva mai simplu , daca stiam ca aveam sa dau peste baieti la costum si rochii de bal , ei bine , nu ma duceam . Aveam 9 ani cand am purtat prima mea rochie , prima si ultima pana in prezent , a fost la o nunta si m-am simtit ca o printesa , sa imi ridic rochita cand cobor scarile , vantul sa imi mangaie parul lung pana la brau si cret, prins cu micuti trandafiri . A fost superb , insa de atunci visul meu de a purta haine de printesa a fost aruncat intr-o celula intunecata de catre tata , stiu ca nu am voie sa port rochii si pantofi cu toc , nu am voie sa fiu o domnisoara , nu inca . Eu sunt Alexandra , cea care si-a tuns parul , care poarta hanorace si tenisi , simpla si mereu aceeasi . Ei bine nu vreau sa fac o drama din asta , stiu ca nu au intrat zilele in sac si sacul in pamant , stiu ca am timp pentru asta , dar in seara aia m-am simtit ca o cenusareasa , o cenusareasa care nu s-a transformat in printesa , care s-a dus la bal in hainele ei din fiecare zi . Desi prietena mea despre care am povestit in postarea trecuta m-a luat calduros in brate si mi-a spus ca se bucura ca am venit ,  cuvinte spuse cu sinceritate  pentru ca ii sclipeau ochii si avea un zambet larg ,nu m-a facut sa ma simt mai bine . Imbratisarea ei m-a calmat ce-i drept insa eu nu am putut sa ii raspund la fel , pentru ca ma simteam ca o tipa venita din trecut , intr-o lume noua si schimbata , intr-o lume in care ea nu are ce cauta , nu asa cum era in momentul acela . Am stat cam o ora , daca nu mai putin , si tata a inceput sa ma sune si sa imi zica sa vin acasa , cat mai stau, ce fac si unde sunt . Grozav , inca o lovitura , de parca seara nu era si-a sa distrusa , acum ma cheama acasa la ora 19 , sa fiu eu ciudata care pleaca mereu prima , iar . Am plecat , spre fericirea mea nimeni nu a observat asta , decat gazda de la care mi-am luat ramas bun cu lacrimi in ochi. Apoi am deschis usa si am pasit in ploaia torentiala . Am inceput evident sa plang, aveam de mers cam vreo 2 km , nu raspundeam la telefon pentru ca nu vroiam sa ma ia cu masina , vroiam sa merg si sa plang din tot sufletul . Si asa a fost , am plans si am plans si m-a plouat . Nu mi-a pasat , as fi preferat sa stau cu anii in ploaia aia decat sa ma duc acasa , sa vad chipurile parintilor si mai ales chipul tatei pentru care in momentul acela aveam doar sentimente de ura . Mergeam si calcam in fiecare baltoaca sperand parca ca o mana sa iasa din asfaltul rece si sa ma opreasca acolo , imi priveam tenisii ajunsi intr-o nuanta de gri intunecat , imi era frig atat pe exterior cat si pe interior , masinile ma stropeau , nu ma vedea nimeni , nu ma auzea nimeni , plangeam cu tot sufletul si toata ura mea era indreptata spre tatal meu . Era si este vina lui , vina lui ca nu port rochii si nu sunt cum poate mi-as dori sa fiu cateodata . Stiu ca ma iubeste mai mult ca orice , si eu il iubesc doar ca e exagerat de protectiv , nu are deloc incredere in mine desi niciodata nu am facut nimic rau , niciodata nu am luat o nota mai mica de 8 , nu am avut probleme de comportament , nu i-am cerut bani pentru mai nimic si cred eu ca am fost un copil ce nu i-a iesit din cuvant , niciodata . Si nu inteleg de ce , de ce nu are incredere in mine , de ce ma face sa ma simt mereu prost , de ce ? Oricum , revenind la acea seara... , cand am ajuns aproape de casa mi-am sters lacrimile , am rasuflat adanc si am intrat . Cred ca am raspandit ceva energii negative pentru ca mama nu mi-a spus un cuvant toata seara , dar nici eu , nici nu m-am uitat la ea . Si a facut bine ca m-a lasat in durerile mele pentru ca daca imi zicea ceva cu siguranta explodam , in fata ei desigur pentru ca in fata tatei tac si ascult orice ar fi . M-am dus in camera mea , m-am ghemuit in pat , inca putin si intram in perete , si am continuat de citit " Codul bunelor maniere astazi " pe care tot tata m-a pus sa o citesc . Eram dezgustata de toate alea , ce rost are sa citesc bune maniere cand le am deja ?! Ce rost are sa invat cum sa mananc la o petrecere fastuoasa daca nu o sa ajung niciodata la una ? Si de ce este o inpolitete sa stai in spatele soferului intr-un taxi ? Adica zau asa , cati dintre soferii de taxi , sau orice sofer , stie ca acest gest inseamna o lipsa de educatie? Si ma rog ce se intampla daca stau acolo , o sa iasa un monstru de sub scaun sa ma inhate sau nu o sa ajung in acelasi loc ?! Oricum , continuam sa citesc , si citeam pentru ca stiam ca daca ma opream cu siguranta incepeam sa plang iar.Tata a intrat in camera mea peste cateva minute si am purtat urmatorul dialog : 
-Ai ajuns?
-Da
-Ce ai facut ?
-Nimic
-Esti suparata ca nu ai stat mai mult ?
-Nu
-Mie nu mi se pare normal ca la varsta voastra sa stati asa tarziu , ce e aia petrecere sau ce , credeam ca e o aniversare simpla .( Era aproximativ ora 20 , nu am raspuns cu nimic la aceasta afirmatie , apoi incerca sa vorbeasca despre ziua urmatoare , cumparaturi sau ceva insa raspundeam sec asa ca a iesit din incapere ) .
Cand bezna noptii a coborat si luminile s-au stins  in casa mea , am inceput sa plang iar , ma gandeam doar la cum probabil prietenii mei se distreaza , la faptul ca eu nu sunt de acolo si asa am adormit plangand , incheiandu-se o zi neagra.
Visul meu a murit , visul de a purta rochite si pantofi , au urmat petreceri de craciun , aniversari si alte lucruri insa desigur ca nu m-am dus , nu aveam voie si oricum nu aveam hainele potrivite , insa deja nu mai conta , eram obisnuita . Revelionul meu a fost la fel de simplu si plictisitor ca mine , petrecut cu adultii cand la doua strazi distanta prietenii mei se distrau si fetele erau frumoase ca intotdeauna , in rochii si ei bine .. ce mai conta . Amintirea din acea seara ma face sa sufar iar si iar cand mi-o amintesc , pentru mine banchetul ce va urma nu are nici o valoare . Inca un lucru ce ma face sa par o ciudata , colegele mele vorbesc doar de el si isi fac griji de rochiile pe care le vor purta ,  eu nu ma gandesc , parca ma vad mergand in tenisi , dar defapt nu as merge. Eu ma gandesc la examene , ma gandesc la consecintele ce vor urma daca nu le iau cu note bunicele , dar uite ca mai sunt si seri in care ma gandesc la banchet, insa nu cu entuziasm . 

miercuri, 19 septembrie 2012

Ascunsă .

Aceleasi lucruri zilnice , aceleasi ganduri si aceiasi oameni . Si la ce m-as astepta pana la urma . Sunt doar o pustoaica ce scrie pe un blog tot felul de idei din viata ei plictisitoare pe care oricum nu il citeste nimeni in afara de ea , este doar un jurnal , un jurnal pe care il scriu in speranta ca poate , poate viata mea va fi interesanta candva si cand voi recitii aceste postari o sa imi dau seama cum  mi-am pierdut timpul degeaba de multe ori. Scoala a inceput , nu stiu daca sa ma bucur  sau sa plang , in mod normal as alege sa plang dar cum m-am saturat de asta o sa aleg sa ma bucur . O sa incerc sa apreciez " trezirea mea la viata " , emisiunile de la televizor , cursurile de pictura pe care  le incep in octombrie , rasetele pe care le tin alaturi de noua mea colega  de banca si tot asa. Si ma uit in jur si vad ce viata grozava au unii colegi/prieteni de ai mei .. De exemplu prietena mea .. Fratele ei este foarte credincios asa ca a descoperit ceva numit Ator (asociatia tinerilor ortodocsi romani) si a luat-o si pe ea acolo , fac tot felul de excursii , lucruri amuzante , merg la manastiri si tot felul iar mai nou , ea s-a indragostit de un baiat si el de ea dar nu pot fi impreuna si nu mai povestesc de ce pentru ca asta nu e un blog despre viata ei . Sau momentele cand eu invat cu orele un caiet intreg la o materie iar ea citeste de doua ori lectia in clasa ca sa aud apoi ca nu mai dam test sau ca ea primeste o nota mai mare , sau ca ea e mult mai frumoasa si e un inger de fata , n-ai cum sa nu o iubesti , asta cred eu . 
Si nu draga jurnalule , nu este invidie , este admiratie , este ceva ce mi-as dori si eu . Si mai mult decat atat mi-as dori sa nu mai traiesc in umbra ei , sa nu mai traiesc in umbra persoanei care are tot ce eu imi doresc . Si nu e vina ei , o cunosc de noua ani si in tot acest timp nu m-am miscat de langa ea , pentru ca o iubesc si tot ceea ce se intampla este din vina mea . Nimeni nu ma obliga sa fiu timida , nimeni nu ma obliga sa invat cu orele atunci cand ma pot baza asa ca ea pe noroc , nimeni nu ma obliga sa tac din gura atunci cand as putea spune multe . As putea fi mai buna de atat , as putea sa invat mai bine si as putea sa fiu o persoana mai buna doar ca imi lipseste ambitia , imi lipseste curajul , imi lipseste acea lejeritate de a fi placuta si de a face ceea ce trebuie . Ma intreb cum ar fi fost daca nu as fi invatat in toti acesti ani de scoala pentru tatal meu , o persoana pe care sunt constienta ca nu am cum sa o multumesc niciodata , sau chiar daca as face-o nu mi-ar spune . Ma intreb cum ar fi fost sa fiu mai indrazneata , sa lupt pana la final pentru ceea ce vreau si sa nu ma mai las controlata de alte persoane , fie ei si parinti . Sa invat pentru ca asa vreau , sa spun ceea ce gandesc chiar daca asta ar putea aduce  un conflict , sa fiu precum prietena mea . Pentru mine ea este perfecta , este o imagine pe care eu as vrea sa o vad in oglinda dar este o imagine pe care nu o sa o vad niciodata . Pentru ca eu sunt doar ... sunt doar o ascunsa.

luni, 17 septembrie 2012

As vrea .

Siiii , m-am intors de la ai mei bunici .
  Ah !
Groaznic a mai fost , munca , munca si iar munca . A trebuit sa culegem via si bunul Dumnezeu m-a ajutat sa supravietuiesc . " E hai ca nu e chiar asa greu , ce mare lucru sa aduni niste bobite si sa le pui intr-o galeata ?! " . Adevarat , nu e foarte greu aici , dar nu e vorba de munca , e vorba de  plictiseala . Am stat cam de la 9 pana la 17 facand acelasi lucru , sa nu mai vorbim de faptul ca in ziua aia a trebuit sa ma trezesc la 5:30 ca sa ajungem mai repede acolo , sa nu mai vorbim de boabele care cadeau pe jos si trebuiau adunate , sa nu mai vorbim de gandacii aia dezgustatori care misunau pe pamant si nu in ultimul rand sa nu mai vorbim de soarele care parca a avut ceva cu mine , ardea cu atata putere si fix in capul meu !
     DE CEEEE ?!
Numai intrebarea asta mi-a framantat gandirea in tot acel timp , sa nu mai vorbim de injuraturile nelipsite . Insaaaa , ma incurajam cu gandul ca bunicii mei sunt batrani si trebuie sa ii ajut si tot asa . Seara a fost un cosmar , mama , care are astm bronsic evident ca a fost neglijenta si nu si-a luat cu ea aparatele alea etc . Fiindca am schimbat aerul i s-a facut femeii rau si nu mai putea sa respire si nu a dormit toata noaptea si tot asa . A doua zi am terminat de cules via insa mamei ii era tot rau , statea in bratele mele si zau ca am crezut ca o sa moara , plangeam si ma rugam sa ii treaca , si multumesc Domnului , iar , am ajuns acasa , mama si-a revenit , eu am facut o baie luuuunga , am dormit si apoi am stat la calculator .
Azi am fost la scoala , m-am plictisit in primele ore insa la 11 eram deja acasa . Si acum ma gandesc cu groaza la examene , mi-e frica , frica , fricaaaa si toata lumea din jurul meu imi aminteste ca si cum eu nu as stii , parintii , profesorii , facebook , prietenii .
     DE CEEEE ?!
In continuare viata mea este una plictisitoare cu tenta de trista . Nu vreau sa ma plang , insa cateodata sunt invidioasa pe altii pentru viata pe care o duc . Si totusi , am ce sa mananc , am cu ce sa ma imbrac , am destui prieteni si sunt sanatoasa . Dar as vrea , as vrea ca parintii mei sa se inteleaga cel putin , as vrea sa mai slabesc , as vrea sa pot sa ma bazez pe cineva , sau nu . Bazez nu e cuvantul potrivit .. , as vrea doar sa am pe cineva special in viata mea , si eu sa fiu speciala pentru el , si NU , nu vreau sa mai fiu pe locul II , nu vreau sa ma mai plictisesc .. nu vreau . Si tipul asta cu care vorbesc pe internet . Doamne ! M-am saturat , ma port de parca as fi indragostita de el , ce stupid , stupiddd , stupid ! Nu accept asa ceva , si totusi .. de ce mi-e dor cand nu vorbim ? De ce ma dor unele cuvinte ? De ce imi fac griji pentru el ? De ce ii urasc indiferenta ? De ce vreau sa ma bage in seama ?
E pura curiozitate .. sau , sau poate ca ... il iu... sunt proasta .

vineri, 14 septembrie 2012

Vina mea .

M:-Ma cam inteapa inima de cateva zile ..
T:-Iauzi , poate mori ! 
M:-Cat as vrea , cat as vrea..
T:-Si eu as vrea sa mor , dar nu e asa cum vrem noi din pacate !
Spalam vasele atunci cand ochii mi s-au umplut brusc de lacrimi , dar nu , nu vroiam ca ele sa curga , nu vroiam ca lacrimile acelea formate din ura si tristete sa imi macine ochii . Nu stiu cum ar trebuii sa fie o familie dar in filmele cu final fericit parintii nu isi adreseaza astfel de cuvinte , nu in fata copiilor cel putin . Si ma doare .. si e vina mea , doar vina mea . Am fost egoista si m-am gandit doar la fericirea mea , trebuia sa ii las sa se desparta atunci cand au vrut , nu trebuia sa fac pe rasfatata , trebuia sa fiu indiferenta , sa nu plang , sa nu tip ... sa fiu precum o piatra , sa accept ploaia si soarele , sa fiu rece si tacuta . Ma simt ca o povara , viata parintilor mei poate ar fi fost mai buna fara mine , m-am saturat sa vad zilnic doi roboti care fac mereu acelasi lucruri , fara sa vorbeasca , sa rada , sa glumeasca si care se cearta atunci cand se ciocnesc . Nu vreau , nu vreau o familie a mea , nu vreau niciodata asta , daca o familie inseamna o astfel de viata traita parca degeaba , atunci nu ! Ma intreb oare cat va mai dura , ma intreb de ce destinul i-a adus impreuna cand e atat de clar ca poate era mai bine fara intalnirea asta a lor ...
Oricum , doua zile o sa mi le petrec la tara , la bunica .. defapt ma duc sa muncesc nu sa petrec dar ma rog.. detalii . 
Numai bine va doresc !
                               Cu drag Ascunsa . 

miercuri, 12 septembrie 2012

Conflicte si matematica.

Ziua de azi a inceput prost pentru mine. M-am dus la scoala ca sa aflu ca "scumpa" mea colega de banca l-a sunat pe domnul diriginte , defapt mama ei l-a sunat si acum cine trebuie sa plece din banca ? Eu . Nu este corect deloc , ea vrea sa se mute cu altcineva deci logic  ea ar trebuie sa plece din banca in care am stat doi ani , dar na , de ce sa avem bun simt cand e mai usor sa ne comportam ca la gradinita si sa dam fuga la mami si la diriginte ca sa rezolve ei treburile . Acum am ramas si fara banca de care m-am atasat , si fara colega pentru ca eu NU stau pe randul de la perete iar ea nu sta la geam , asa ca bun venit clasa a VIII-a , fara coleg de banca si cu nervii intinsi la maxim . Cat urasc oamenii falsi si minciuna .. ,sa nu mai vorbim de faptul ca ma luasem la cearta pentru o amarata de carte de geografie . Si ce daca era noua ? Atata tam-tam pentru nimic , da..am luat o carte noua de geografie si colega mea a inceput sa faca ca nebuna ca vezi Doamne ea a terminat clasa a VII-a cu trei sutimi mai mult ca mine deci ea merita cartea cea noua . Jaaaal-nic . Nu mi se par gesturi frumoase , cand incerc sa am obraz si sa fie bine , vin cativa ca sa ma ia de proasta . Dupa toata nebunia asta , domnul diriginte ne-a dat cam..cincisprezece foi pline cu exercitii la matematica pe care ghici ce ?! Da .. nu stiu sa rezolv ! Am ajuns suparata acasa si am inceput sa imi scriu numele pe carti , cand am deschis una dintre ele , pe prima pagina scria numele lui ...Da , numele fostului. Cei care au citit postarea "DRAGOSTE" stiu la cine ma refer , oricum , nu conteaza , am simtit o gramada de amintiri cum imi navalesc prin minte si cum simteam ca imi vine sa plang dar nu imi curgea nici o lacrima . Nu stiu ce m-ar face mai mult sa plang , faptul ca nu castig nimic din ce vreau , da , chiar si amarata aia de banca am pierdut-o in fata unor mincinoase , faptul ca nimic nu imi merge bine in ultima vreme.., faptul ca sunt si ma simt singura , faptul ca nu insemn nimic pentru nimeni in momentul de fata si chiar daca insemn nu simt asta , nici macar din partea parintilor sau faptul ca am o tona de exercitii pe care trebuie sa le fac repede?! Helpppp ! :-(

marți, 11 septembrie 2012

Dialoguri .

Ma intreb cateodata de ce noi oamenii , alegem de cele mai multe ori sa credem lucruri care stim ca nu sunt reale si suntem de cele mai multe ori indiferenti fata de lucrurile sincere si chiar frumoase...
Dialog adevarat pe care l-am tratat cu indiferenta :
-Ti-a fost dor de mine ?
-Aham
-Mult ?
-Nu
-Ok..mie mi-a fost dor de tine, desi te porti distanta.
-Nu te inteleg ^^ , de ce sa iti pese de cineva ca mine? Daca as fi in locul tau nu as da doi bani .
-Daca , dar nu esti.
-Si totusi , cat o sa mai tina chestia asta ?
-Cat o sa tina , care e farmecul daca iti faci toata viata griji pentru viitor?Iti traiesti prezentul nu ? Nu am de ce sa te urasc si tin la tine , asta e prezentul.
-Tii la mine .. de ce ?
-De ce vrei sa stii ?
-Eu te-am intrebat prima .
-Pentru ca imi esti draga..imi place sa vorbesc cu tine desi acum te porti altfel.
-Eu nu as suporta pe cineva ca mine , poate chiar as ura o astfel de persoana .
-Tu nu ai ura nici pe cineva care ti-ar face rau intentionat deci nu mai vorbii prostii . 
                  Etc.
Dialog fals pe care l-am luat in serios :
- :*
-Hm ?
- :* 
-Da Alex , si eu te iubesc . :-"
-Aww , ce dulce :3
- :))
                  Etc
E mare diferenta intre aceste doua dialoguri..si nu e vorba doar de lungimea lor sau doar de faptul ca sunt tinute cu doua persoane diferite , e vorba ca primul nu mi-a miscat absolut nici o trasatura de pe chip , nici in suflet nu am simtit nici o atingere iar al II-lea m-a facut sa zambesc si sa ma simt fericita , desi stiam ca nu este nimic adevarat in acele cuvinte .. Nu este corect , deloc ! 

                                       Ascunsa  

luni, 10 septembrie 2012

Singura.

Ma simt singura , nu am cu cine sa vorbesc , nimeni nu vrea sa vorbeasca cu mine. Nu am chef sa citesc , sa ma uit la seriale , nu am ce muzica sa ascult . Ma simt atat de obosita , obosita de lucrurile pe care la fac zilnic , am fost azi la scoala si am observat surprinsa ca nu ma bucur sa imi revad colegii , deloc ! M-am simtit de parca nu mi-ar pasa de persoanele alea cu care am stat atatia ani si pe care nu o sa le mai vad pentru mult timp , nu mi-a pasat deloc dar nici lor nu parea sa le pese . Aveam cu totii acele fete plictisite si ne uitam unii la altii fara sa vorbim mai deloc , poate ca eram doar indispusi pentru ca incepe scoala , si totusi.. nu asa ar trebui sa se poarte colegii,nu ? Am nevoie de ceva nou , de o persoana noua sau poate..poate ar trebui sa ma schimb eu ! Nu stiu , nu stiu ce sa fac .. stiu doar ca m-am saturat sa fiu pe locul doi , sa nu stiu ce am de facut , sa nu stiu atat de multe lucruri.. Este groaznic sa nu stii , dar cateodata e mai bine . Eu , eu ma simt infiorator de singura.



duminică, 9 septembrie 2012

Oameni noi , idei noi .

 Inca ma uimeste prostia de care pot da dovada unii oameni , e trist sa vezi cum incearca sa alerge dupa doi iepuri si nu prind nici unul . Inca urasc faptul ca unii baieti se cred atat de perfecti , incredibili  si superiori .. urasc falsitatea , urasc minciuna si urasc lucrurile spuse doar asa .. ca sa fie . Dar nu conteaza pentru ca nu despre asta vreau sa scriu ^^ . Vreau sa scriu despre felul meu de a fi , despre aceasta vesnica nehotarare pe care o am , despre faptul ca imi este greu sa deosebesc binele de rau , visul de realitate, prietenii si oamenii falsi, dar lucrul pe care nu il suport cu adevarat la mine este lipsa de ambitie si vesnica plictiseala...Mereu caut ceva nou si sfarsesc prin a indeparta oameni la care tineam candva si care chiar au insistat sa ramana , dar eu , rece si nepasatoare am facut tot posibilul sa ma feresc de ei , de parca mi-ar fi facut ceva , am inceput sa urasc acele alinturi pe care candva le adoram , am inceput sa urasc glumele si lucrurile simple , cu acele persoane pe care le cunosc deja bine , si care ma cunosc la randul lor , am inceput sa port doar discutii serioase si sa zic tot mai des " Nu-mi spune asa .. , nu-mi vorbi asa .. , nu ma mai bate la cap " iar ei se intreaba nedumeriti cand au fost altfel si cum ar trebui sa se poarte.. Urasc latura asta mea , sa ii fac pe ei sa se simta vinovati pentru greselile mele . Dar pana la urma asa sunt si n-am ce face.Am cunoscut de curand niste persoane dragute , singurul dezavantaj ? I-am cunoscut doar pe internet :-j , sunt din diferite colturi ale tarii insa stiu ca pe unii dintre ei, cel putin , mi-ar place sa-i cunosc si in realitate .. Printre ei se afla si un baiat, e dragut si zau ca da, trebuie sa recunosc . Au trecut aproape trei luni de cand vorbesc eu ei si acum a devenit pentru un moment un fel de dependenta .. iar tipul asta , oh , de unde sa incep ? Sunt multe dezavantaje , stiu ca ma considera doar un copil , pentru ca asta sunt , pe langa el care e cam cu patru ani mai mare , insa stiu la fel de bine ca am ras amandoi de mai multe ori de lucrurile pe care le discutam . Desigur ca ceilalti au inceput sa bata apropourii despre posibile relatii , dar cu totii stim ca nu se poate , relatiile la distanta nu tin , nu sunt reale , cel putin din punctul meu de vedere . Si nu-i vorba de asta insa , insa zau ca imi place sa vorbesc cu el , si stateam si ma gandeam ca imi place doar pentru ca e un fel de provocare . El nu e ca ceilalti , el nu mi-a cerut nici o poza , nu vorbeste mult , nu stie nimic despre mine si nici nu pare sa il intereseze , nu prea ma baga in seama dar daca eu nu il bag cu siguranta zice ceva de genul " Dar ce tacuta e micuta :-" " si glumele alea simple pe care le face mi se par extraordinare . Penibil .. ii cer aproape in fiecare zi cate o melodie pentru ca imi place ce asculta si pentru ca eu chiar nu stiu ce as mai putea sa ascult , as vrea sa il intreb cat mai multe chestii despre el , pentru ca asa sunt eu , vreau sa stiu orice si oricand , nu conteaza despre cine sau ce e vorba , orice informatie este bine venita , insa nu pot , nu pot sa vorbesc lejer cu el si tot ceea ce aflu este mereu indirect . Si mereu cand am aflat cate ceva am fost absolut uimita , ca si cum ar avea cine stie ce viata , ca si cum ar face lucruri incredibile , dar nu , e un om normal , mintea mea face lucrurile alea sa para incredibile . Poate ca sunt .. asta este chestia care ma framanta , nu pot sa stiu nimic despre el , pentru ca e inchis , pentru ca e rece , pentru ca nu ii pasa . Si normal ca nu ii pasa , adica de ce i-ar pasa ? Ar fi absurd sa ii pese .. insa stiu ca s-a obisnuit cu prezenta mea , au fost momente in care pur si simplu vorbea ca mine , imi folosea expresiile si era atent la orice lucru pe care il ziceam si chiar parea ca ii place sa il bat la cap insa asta este doar o iluzie poate .. Este interesant cum incerc sa aflu tot felul de lucruri de parca mi-ar folosi cu ceva , cum tot incerc sa vorbesc si sa il fac sa vorbeasca dar ma bucur ca e asa , ma bucur ca este tacut pentru ca daca mi-ar spune ceva despre el m-as plictisi curand si iar as ramane singura , sunt singura defapt , intr-un fel sau altul chiar sunt , insa comunicarea zilnica cu persoane pe care nu le cunosc mi se pare ceva absolut grozav . Am citit multe bloguri interesante in ultima vreme , povesti ce m-au lasat pe ganduri , scrise de niste oameni trecuti mai mult sau mai putin prin viata , cu drame sau povesti extraordinare , cu o viata  care pentru mine este interesanta dar sunt singura ca in multe situatii , pentru ei , era una de cosmar . Ador sa ascult , sa citesc , sa mi se povesteasca , insa nu cred ca as risca sa traiesc si eu anumite lucruri , mi-ar fi prea frica ... si mai urasc faptul ca sunt luata drept copil , si repet , asta sunt ! Dar daca sunt copil nu inseamna ca nu pot intelege .. si as vrea sa ascult sfaturile cuiva care stie , care are ce sa-mi zica , lucruri reale , nu povesti . Ma vad iar ducandu-ma la bunica si spunandu-i vesnica replica " Mai povesteste-mi" si cum ea stie ce vreau , dar nu mai are nici ea ce sa-mi spuna , i-am ascultat de zeci de ori copilaria si viata , cred ca am memorat-o , dar daca nu am ce sa aud , ce sa ascult nu am de ales .. As vrea ca mama sa-mi fi spus atunci cand l-a inselat pe tata ce simtea , sa-mi spuna cum era pentru ea , ce insemnam eu atunci si ce insemn acum , as fi vrut sa aud toate astea , chiar daca durea , chiar daca trebuia sa ascult plangand , as fi vrut sa imi zica , macar dupa ce am aflat ... tot de una singura . As vrea ca mama sa imi zica de ce plange , de ce plange si acum , nefericita ? Da , stiu ca e , insa as vrea sa imi zica lucruri clare , poate ca ar fi ciudat pentru ea , dar eu as vrea sa ascult , incet si linistita , fara sa o judec , fara sa o critic . Doar sa ascult .. Poate ca mama asteapta sa cresc , sa inteleg , insa nu vreau sa cresc ca sa stiu , vreau sa stiu de acum ! Realitatea e dura , asa spun toti , dar daca o privesti si altfel nu cred ca e chiar atat de rau .. Maine o sa ma duc sa imi iau cartile pentru scoala .. clasa a VIII-a , Dumnezeule , de ce ma sperii singura , parca n-au mai trecut oamenii clasa a VIII-a si n-au mai intrat la liceu dupa aceea . Probabil ca ma tem , ma tem sa cunosc atat de multi oameni noi .. , ma bucur in acelasi timp dar ma si tem , daca va trebui sa ies din carapace , daca nu ma voi descurca .. dacaaa ?! Dar asa e , mai e pana atunci , ar trebui sa traiesc prezentul cred , si ar trebui sa visez la propria mea poveste , nu sa astept sa imi zica altii povestile lor , si totusi , cred ca ar fi super tare sa devin o detectiva b-) Nu ? Nu.. ok . Pe data viitoare !

duminică, 2 septembrie 2012

O floare inchisa

O floare a pasiunii . 
Nu stiam ca exista asa ceva pana astazi . Am mers in vizita la cineva , o doamna draguta alaturi de sotul ei , mari iubitori de flori si animale . Am gasit acolo sapte catei si niste iepurasi foarte blanzi pe langa zecile de flori asezate frumos in gradina. Printre ele se ascundea si aceasta floare mov ce imbalsama aerul , aceasta gingasie a naturii numita " Floarea Pasiunii " . A fost o zi buna , m-am bucurat la inceput de cenusia perdea a cerului apoi, din nefericire pentru mine panza albastra a aparut alaturi de caldura coplesitoare . Oricum , sa nu deviez de la subiect , doamna aceea pe care sincera sa fiu nici nu stiu cum o cheama mi-a oferit acest boboc de floare . Mi-a spus ca nu prea se deschide , cel putin seara nu ai nici o sansa sa se deschida si totusi am sperat ca se va deschide insa a fost fara speranta . Ajunsa acasa , am asezat-o in canuta aceea cu apa pe care o vedeti si mai sus , si analizand-o mi-am dat seama ca poate este o floare rusinoasa , am inceput sa o inteleg , ciudat nu ? Dar pana la urma se poate..adica florile sunt corpuri cu viata , la fel ca oamenii , doar ca mult mai frumoase , mai pure si mai sincere ca noi , nu ca ar rosti ceva dar cand spun " mai sincere " ma refer prin simpla lor prezenta , sunt cu adevarat un dar de la Dumnezeu . Oricum , m-am tot uitat la floare si mi-am dat seama ca este inchisa .. si ca asa sunt si eu , nu socializez " sincer  " cu orice persoana sau cu mai multe persoane odata . Daca sunt doar eu si o prietena pe care o cunosc bine glumesc , rad , ma joc , dar in fata altor persoane sunt doar fata timida care nu zice nimic si cel mai probabil pleaca neobservata , asa cum isi doreste  din orice imprejurare . Stiu ca de multe ori am parut in fata altora sclifosita doar pentru ca refuzam inofensiv mancare sau orice alt mijloc de confort sa ii zic asa .. si stiu ca asta e neplacut pentru gazda , adica cand vine cineva la mine si sunt pe "teren propriu", sunt mult mai in largul meu , ii servesc cu orice am iar atunci cand musafirul pleaca si vad ca nu s-a atins de nimic ma simt usor aiurea doar ca eu nu prea mananc orice si tin cont de ce am mai mancat in ziua respectiva , adica daca am mancat acasa o ciocolata nu ma simt bine daca mai mananc la altcineva dulciuri sau mai stiu eu ce...pur si simplu asa sunt eu , incerc sa refuz orice cat mai politicos posibil insa deobicei reusesc doar sa murmur cuvintele " mnu..multumesc , stati linistita" iar obrajii mei sunt in general rosii . Cand se ajunge la " Dar de cee ? Ti-e frica ca te ingrasi si nu te mai plac baietii ? " este cel mai penibil moment , rusinea e maxima , stiu ca toata lumea se uita la mine iar in capul meu sunt numai furnici de nervi . Ma simt asa prost si as zice o multime de lucruri dar mna , de ce sa ies de sub carapace ? Zau asa , mi-am promis ca daca o sa am un musafir si mai ales daca o sa fie mai mic ca mine nu o sa ii arunc aceste sageti de cuvinte..nu vrea, asta e , fiecare stie motivele pentru care nu vrea sa manance sau sa se uite la televizor sau mai stiu eu ce .. nu trebuie sa zici lucruri din imaginatia ta..Floarea asta seamana cu mine din acest punct de vedere , ea nu vrea sa se arate , ii e frica de lumea din jur si inca nu stie de ce..Niciodata nu as vrea ca prietenii sau cei cunoscuti sa imi citeasca blog-ul . De ce ? Poate pentru ca nu vreau ca ei sa ma cunoasca si asa sau daca ma cunosc nu vreau sa isi faca ideea asta fixa despre mine , nu vreau ca cineva sa imi cunoasca prea bine trecutul , viitorul si prezentul pentru ca stiu ca va fi un moment in care sa foloseasca astea impotriva mea . Nu poti sa mai ai incredere in nimeni .. asta e adevarul desi mi-a fost greu sa cred la inceput . Si de ce ? De ce sa ma cunoasca altcineva cand nici eu nu ma cunosc bine ? Cateodata sunt exagerat de timida , cateodata sunt indrazneata , cateodata nu vorbesc deloc iar cateodata nu mai tac .. simt cum inauntrul meu se contopesc zeci de emotii si as vrea , sper ca va veni ziua cand imi voi deschide si eu petalele . Stiu ca nu voi fi la fel de frumoasa ca aceasta floare dar as vrea macar sa ma multumesc cu simpla eu . Doar Alexandra , suficient de frumoasa pentru cine trebuie. Tot astazi am fost la ziua unei fete . Nu cred ca am rostit 10 cuvinte desi erau vreo 4 persoane pe care le cunosteam , am refuzat orice fel de mancare desi mama fetei aproape m-a implorat sa mananc .. ajunsa acasa , un amic cu care m-am intalnit intamplator si care m-a socat cu aspectul lui fizic mi-a zis doar ca eram tacuta si sumbra de cum am intrat pe poarta si nici el nu prea a vorbit din cauza asta , am incercat sa ii explic ca eu sunt mai retrasa si ca nu cunosc multa lume asa ca mi-a zis sa ma simt bine in pielea mea .

E ultimul ceas in care poti sa-ti dai seama
Ca nu psihiatrul, ci dragostea-nvinge teama. 

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :