Urata .

   Pana acum cateva momente am trait cu impresia ca exista oameni frumosi si oameni draguti.
Mi-am dat insa seama ca eu nu ma aflu in nicio categorie , eu sunt doar urata.
Exista oameni urati si frumosi , atat . 
Nu stiu daca v-am spus , ba stiu , nu v-am spus , am parola lui D. , da, la un momentdat mi-a dat parola lui de la contul de yt ca sa ii mai ascult din muzica si mi-a zis " Vezi ca asta e parola mea de la toate conturile asa ca vezi ce faci . " 
M-am bucurat ca are incredere in mine .. evident , ca orice fata curioasa abia asteptam sa plece de-acasa ca sa ii intru pe id . 
Nesimtita ? 
Si ce daca . 
Oricum , a plecat acum 2 ore cred , si am intrat .. am citit niste convorbiri cu niste persoane "comune" , unde stiam ca e posibil sa ma regasesc..
Va arat doar atat : " D : [...] daca nu avea varsta asta si era draguta atunci.... :-" " 
                               " D: [..] nu-mi place , sau mai exact nu are nimic care sa-mi placa " . 
Prima este de luna asta , a doua este din octombrie,  probabil lucrurile s-au mai schimbat de atunci.
Glumeam .
In fine..postarea asta va fii una lunga si trista . Evident ca am inceput sa plang , m-am dus sa fac o baie si dureroasele amintiri au reaparut...am mai vorbit despre toate aceste lucruri , nu , nu toate , doar cateva...dintr-un lung sir de dezamagiri si descurajari , care au creat acest blog , care au creat o fata vesnic ascunsa.
Nu am fost niciodata frumoasa , nu m-am placut niciodata , m-am urat si am fost dezgustata de mine.
Eram inca un copil mic si gras care se juca cu papusi , pentru ca da , in ciuda pantalonilor scurti , a tricourilor lungi patate de ciocolata sau pamant , eram totusi o fata..eram asa atunci cand instincturile " femeiesti " au inceput sa se trezeasca , dandu-mi seama ca sunt grasa si nu e bine.
M-am infometat mult timp , obisnuindu-ma sa mananc o zi intreaga o salata si-o felie de paine , cateodata nici alea . 
Crescand, am reusit sa slabesc mult  si nimeni nu era multumit , eram criticata , dar eram fericita pentru ca numai eu imi cunosteam serile adormind lesinata de foame , sportul facut in camera si tot chinul...
Eram slaba dar totusi urata.
Asa m-am vazut...eram cea mai complexata persoana , nu voiam sa ma vad niciodata si nu-mi placeau rarele persoane care ma complimentau , le consideram mincinoase si prefacute.
Intr-o seara am intrat pe TPU , fiindca da , acolo nu sunt doar oameni redusi mintal , am intrat acolo pentru ca voiam sa vad daca mai sunt si altii complexati , atunci nu stiam ca sunt chiar asa multi....Era o intrebare pusa de o fata urata , adica asa zicea ea ca era  si un oarecare i-a spus ca nimeni nu e urat fiindca Iisus ne-a lasat dupa chipul si asemanarea Lui iar Iisus nu este urat.
Am fost in al 9-lea cer fiindca i-am dat dreptate , am zis " poate ca nu-s asa urata " . 
Si da , asa credeam ca e...nu credeam ca sunt frumoasa  , nici macar draguta , dar consideram ca nu-s urata , si ce binefacatoare a fost aceasta "credinta" , e sentimentul ala cand esti impacat cu tine..partial cel putin..
Mi s-a spus de mai multe ori ca sunt urata , mi s-a spus ca sunt si frumoasa si mi-am dat seama ca oamenii sunt foarte diferiti , dar eu nu eram frumoasa , erau ei ciudati .
M-am resemnat cand toti au ales-o pe ea pentru ca era cea mai frumoasa , cea mai buna si pentru ca asa este si acum..am crezut ca asa e normal , stiam ca asa as alege si eu daca as fii in locul lor , pentru ca alegem mereu ce ne bucura ochiii , da' ma durea , nu zic nu . 
Tot am crescut...colegele mele s-au facut si mai sclipitoare...majoritatea pitipoance.
Eu ? 
Hm...am fost la fel , doar ca m-am ingrasat  si iar critici si "sfaturi" . 
De aceasta data eram si eu din ce in ce mai dezamagita de mine..
Nu stiu ... eu am crezut mereu ca frumusetea e intr-un om vesel si simplu , am crezut ca frumusetea este acea aura ciudata care inconjoara unii oameni , am crezut ca frumusetea este ea . Nu , nu pentru ca are ochiii ca doua bucatele de diamante , nu pentru ca are pielea alba si fina , nu pentru ca are parul lung si ravarsit peste obrajii imbujorati , nu fiindca e slaba si proportionata perfect , ci si pentru ca e foarte buna...Nu , nu "buna" asa cum zic baietii ca fetele sunt bune...ci buna asa cum sunt oamenii buni...
Da, frumusetea ei venea si fizic,in proportii foarte mari , de exemplu eu nu cred ca as fii fost in stare sa intretin acea frumusete atat de vie , e ea asa gratioasa si fina si splendida.
Ma uit zilnic la colegele mele si nu-mi vine sa cred cate schimba timpul..Oare pe mine m-a uitat ?
Eu nu o sa imi fac poze in oglinda avand mereu grija sa-mi arat fundul , nu , nu am fund , spre deosebire de unele colege , nu am si n-o sa am , nici nu mi-a pasat , am vazut cu lor li s-au urcat complimentele baietilor legate de fund, la cap...
Eu nu am vrut asa ceva , ca sa nu aud pe strada " ce i-as da-o ! " 
Eu n-am avut si nu am niste picioare de felina , eu am semne multe..pentru ca odata era sa raman fara picioare , pentru ca faptul ca m-am nascut vie este o minune..
Da , mama mea m-a nascut natural , si am iesit cu picioarele , si medicii erau " nu credeam ca va trai "  , dar aia e alta poveste...
Eu n-am avut un abdomen plat mancand tot ce-mi pofteste sufletul , l-am avut o singura data si l-am pierdut...
Nu am o fata frumoasa..am nasul mare , tata nu ma lasa sa ma pensez , am tenul inchis iar ochiii sunt simpli , negrii , neexpresivi , straluces doar cand vorbesc despre ceva ce iubesc..
Am avut candva parul lung pana cand mama m-a tuns scurt , scurt si de atunci n-am mai indraznit , n-o sa am niciodata parul lung , asa cred...de ce ?
Nu mi se mai potriveste...
Eu am parul cret iar D. e dezgustat de parul cret/ondulat..
Da, am fost dezamagita ca lui nu ii place exact ceea ce eu am considerat frumos la mine..
Nu am maini frumoase , imi rod unghiile involuntar cand sunt nerabdatoare , sau cand ma plictisesc , am degetele groase si mari . Nepotrivite pentru o fata/femeie..
Eu nu m-am dat niciodata cu ruj , nu am purtat rochii sau pantofi cu toc , am timp .. dar e trist sa fii tu cel mai altfel in sensul rau acum cand lucrurile sunt total diferite fata de cum vad parintii mei lucrurile..
Eu am fost mereu undeva in umbra , mica , mica , asa si am vrut , caci nu sunt omul "reflectoarelor" asa cum sunt unele...eu am fost timida si cuminte, prinsa mereu in vise si carti , eu asa sunt , asa am crescut...S-au dus vremurile cand ma urcam pe garduri cu baietii .
Eu nu sunt precum B. de exemplu , nu dansez asa cum danseaza cadanele barbatilor in pat la scoala , nu port colanti care sa-mi etaleze ceea ce n-am , adica fundul , nu ma dau cu ruj roz , am ghizdan nu poseta , nu am unghii cu gel , nu ma machiz si nici n-am facut-o vreodata , nici nu imi e permis.. Nu permit nimanui sa ma atinga , de aceea sunt salbatica pentru multi baieti . Eu nu vreau maini libidinoase pe unde nu trebuie , nu vreau pupici si alte chestii de la persoane care nu ma incanta . 
Eu nu am cerut niciodata bani parintilor , nu asa multi cel putin pentru ca am considerat mai important ceea ce era pentru ei important , nu mi-am permis sa dau 2 milioane pe un costum de baie ..cand am reusit sa strang putin bani nu m-am dus in cluburi , cafenele sau discoteci , eu mi-am cumparat cartea aia dupa care am tanjit mult..
Discutia a deviat , da , sunt frustrata de lume si de faptul ca El m-a vrut asa , nu as fii vrut multe lucruri din cele enumerate mai sus daca lumea nu m-ar fii criticat atunci cand m-a vazut.
Nu as fii frustrata daca pentru parintii mei nu as fii cel mai rau copil , oare daca as fii precum fetele ce se regasesc mai sus , oare atunci as fii mai buna ? 
D. mi-a zis candva ca sunt frumoasa..si atunci m-am simtit frumoasa , si multe zile dupa , e trist sa aflu acum ca era o minciuna.
Nu sunt suparata pe el , nici nu pot , nu-l acuz , la urma urmei frumusetea o ai sau n-o ai , asta e , oamenii au ochii , din pacate . D. nu ma place si evident ca sunt trista..poate daca eram ca ea aveam multe sanse...Cred ca ii place atitudinea mea si chiar daca n-a vrut cred ca s-a atasat de mine intr-un fel..dar nu sunt frumoasa si nici placuta...si nu e doar el , sunt multi , asta e .
Nu stiu cum sa ma port cu el , evident ca n-o sa-i zic niciodata nimic , la urma urmei a zis ceva ce stiam doar ca incercam sa ascund in propriul meu suflet...Adevarul doare , nu fac pe zmeul sa zic ca nu.
Acum , nu vreau nimic , as vrea doar sa plec pe plaja desculta si sa alerg plangand , sa aud cum freamata marea , pentru ca ea e frumoasa , si chiar daca m-a vazut urata de multe ori , nu a fugit niciodata , nici nu m-a alungat..
Nu am scris asta ca sa fiu contrazisa asa cum poate multi vor crede...am scris pentru ca chiar si fetele ce s-au ascuns o viata au nevoie sa se deschida in fata unui necunoscut , criticate sau nu , e o nevoie..Am scris pentru ca nu mai pot , pentru ca scriind , inlocuiesc alergatul pe plaja ce nu-mi este permis . 
Cu respect , o fata urata.