miercuri, 27 martie 2013

Cuvinte de suflet.

 Incep prin a va spune buna !
Am scris acum cateva ore un articol pentru a ma descarca , l-am salvat dar nu il voi posta . Nu ma ascund de voi , nu ma ascund si de voi , doar ca era urat si neinteresant , a fost doar asa un mod de a mai elibera din mine nemultumirile adunate de-a lungul zilelor trecute.
Acum , vreau sa va intreb . V-ati dat vreodata seama ce viata superficiala ducem ?
Acum cateva minute am terminat de citit un articol pe care o sa il las si aici si ei bine as spune ca in momentul de fapta s-a aprins o oarecare scanteie in inima mea desi e atat de slaba ca banuiesc ca se va stinge.
Nu , nu era un roman de dragoste nici recenzia la vreo carte , nu era nimic de acest gen , erau spusele unui duhovnic care m-au impresionat in mod deosebit..
A vorbit intr-un paragraf si despre generatia noastra , citez : "Dacă îi atragi atenţia unui tânăr că e în eroare, îţi va răspunde: "Şi ce dacă?”. Cea mai mare problemă a tinerilor de azi este lipsa de sens a vieţii lor."
Se vede pe chipurile lor, sunt scurşi de viaţă, mohorâţi, ca drogaţii care s-au îmbâcsit de substanţe care să le excite simţirile sufleteşti şi trupeşti şi după aceea se pră­buşesc într-o gaură neagră, fără speranţă. Unii cer ajutor, alţii nu ştiu cui să-l ceară, alţii refuză, se închid în ei înşişi."
Eu ma regasesc atat de bine...daca stau sa ma gandesc nici nu stiu cat de rare sunt zilele in care vin fericita de la scoala sau ma bucur de lucruri mici sau am pofta de viata.
Toate zilele decurg intr-un ritm , trecem de la o ora la alta la scoala fara nici un fel de reactie , pe majoritatea dintre noi nu ne intereseaza ce zice profesorul , vorbim cu multi oameni dar nici nu suntem atenti ce spun si cu siguranta nici ei .
De multe ori am trecut strada fara sa verific si tot de multe ori era sa-mi las sufletul pe asfalt , pentru ca sunt un robot care rar isi aminteste ca are un suflet. Mergi zilnic cu ochii pe asfalt si atat...
Este adevarat cuvant cu cuvant din ceea ce a spus acel duhovnic , toti gresim dar gresala care se regaseste cel mai des in generatia noastra este ca nu ne pasa.
Mi-am zis mereu " de maine incep sa slabesc " dar nu mai am vointa pe care o am avut-o cand m-am luptat prima oara cu kg. , atunci era altfel , ma jucam si aveam incredere ca pot, aveam vointa si ambitie. Acum ?
Probabil ca imi pasa dar nu am nu stiu , nu am ideea aia fixa ca " vreau sa fac asta " , nu mai imi pasa cu adevarat : " Ei si ce , mai sunt oameni grasi . " , " Vad eu ce fac " , " Asta e . "
E  un fel de resemnare josnica si asta e un exemplu "
fericit " , renuntam la multe ambitii , renuntam la comunicarea noastra cu noi insine si cu Dumnezeu , cautam alinarea in fel si fel de obiecte si astfel avem impresia ca traim . In general .. e doar o impresie.
Aprind zilnic calculatorul deci clar asta nu e ceva deosebit , mi-am lasat balta prietenii reali si astfel intamplarea a facut sa imi caut altii virtuali , nu spun ca e rau , dar e altceva cand vorbesti la o masa cu cineva..
Si nu e doar asta , chiar nu e , e un stil de viata , sunt putini cei care pot spune " Da , eu traiesc . " Cei care primesc orice cu entuziasm si ambitie , nu isi lasa ziua lenevind in pat considerand ca e o zi in care il asteapta lucruri noi , care are ganduri bune si o gandire pozitiva . Niciodata nu e prea tarziu , e greu , azi scriu , maine o sa fiu iar in oras gandindu-ma la nimic si o sa las evident pe maine .. dar as vrea sa realizez ca incetul cu incetul acest " robotism " se aduna si devine ceva incontrolabil .
Oamenilor mari le sunt dragi copiii mici . Acum imi dau seama cam de ce . Pentru ca ei nu sunt roboti . Ei canta , da
nseaza , se joaca si nu obosesc pentru ca ei inca vad totul roz , inca nu sunt afectati de robotism , inca nu sunt atras de acest magnet uriasi numit societate , electronice si practic , o viata falsa.
Ma uit la parintii mei si ii vad ca sunt niste roboti in toata firea ascunsi dupa diverse masti .
Si acum , o sa citesc maine postul asta , eventual il voi corecta pentru ca acum trebuie sa dorm , dar nu inainte de a va lasa link-ul catre respectivul articol : Citeste !


Ascunsa.

12 comentarii:

  1. da suntem ca niste roboti, ai dreptate. Asa ma simt si eu de cativa ani. Ce frumos era cand eram copila...
    Da, acum nimeni nu mai i-a initiativa, si generatia mea este asa. Vad si eu la faculta, zici ca suntem adormiti, profi se roaga de noi sa fim mai activi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am ajuns roboti constienti de asta, iar asta este mai rau.
    Cand ne pierdem copilaria, se pierde si inocenta si o data cu ea, se pierd toate lucrurile roz.
    Iar la partea cu slabitul,ne trebuie initiativa, dorinta si perseverenta. Nu a spus nimeni ca este usor sa ne "luptam" cu kilogramele, dar la final vom fi mandrii de ce am realizat.
    Si sper, ca in urma vorbelor spuse de tine in acest articol, zilele cand vii fericita de la scoala sa se inmulteasca de 100 de ori.

    Te pup :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Sincer sa fiu de chestia mi-am dat seama la o varsa de 10 ani. Nu spun ca sant un om dotat cu un IQ mare. Ci pur si simplu vedeam chestia asta din alt unghi fata de alti. De aceea cad ma duceam sau ma intorceam de la scoala schimbam in fiecare zi traseul, ca sa ma diferentiez fata de ceilalti.

    Iar chestia cu nefericirea e si din cauza legii atractiei:
    "Legea atractiei. Factorul de atractie inseamna ca noi cream realitatea din jurul nostru, noi santem sursa situatiilor pe care le intalnim. Asta nu inseamna ca santem vinovati de lucrurile negative din viata noastra, dar santem responsabili."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos . Buna ideea de a schimba drumul , chiar geniala.

      Ștergere
  4. Cred ca nu exista zi din viata mea fara zambete sau rasete. Au mai existat, dar fac tot posibilul ca acele zile sa fie cat mai rare. Imi place sa fac si lumea din jurul meu sa rada, asta cu pretul de a fi "penibila". dar prefer sa fiu asa decat trista sau absolut plictisitoare (am furat putin si dintr-un citat de a lui Marilyn Monroe) :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foate bine faci , ce s-ar face scoala fara oameni ca tine , e bine ca iubesti oamenii si iti place sa ii faci fericiti.
      Te imbratisez .

      Ștergere
  5. Îmi place ce ai scris ! Mi-e dor de copilărie, mi-e dor să râd toată ziua și să n-am nicio grijă, probabil că asta simțim cu toții. Însă eu încerc să fac asta și acum , încerc să fiu cât mai veselă, să găsesc fericirea în fiecare lucru care mi se întâmplă , deși uneori e foarte greu..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E bine ca incerci , chiar e bine , eu cateodata nici macar atata lucru nu incerc sa fac .
      Ai grija de tine!

      Ștergere
  6. Mulţumesc frumos, sper să-ţi folosească! :)
    Te invit şi pe celălat blog al meu. Poate-ţi place ce fac eu pe acolo... :) O seară caldă, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  7. Postarea ta e realista si trista si ma bucur sa vad ca mai sunt tineri care sunt constienti de realitate, poate mai exista speranta si pentru noi pana la urma.

    RăspundețiȘtergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu