Thursday, 21 March 2013

Singura.

A trecut o vreme..
De cand n-am mai plans.., mint .. am plans des cu sufletul , dar am considerat ca lacrimile sunt doar o metoda de a arata falsa persoana care sunt.
Aud iar clinchete de singuratate..Nu , nu are legatura ca n-am vorbit cu Pafi de 2 zile.
Nu credeam ca o sa vina ziua in care sa fiu doar eu , muzica si matematica..
M-am intalnit cu ea , am fost la biserica..am vazut-o iar , am vorbit , vocea ei , felul ei , totul. O iubesc , cat de mult o iubesc si cat de mult o urasc.
Sunt asa de jalnica..
Ii priveam trasaturile fara sa ma vada , ochiii blanzi , " o sa fie o mama grozava , o sotie grozava , e o fata minunata " , asta mi-am zis , eu ? 
Orice chestie ma doare...era un copil mic, si noi doua in fata lui , si copilul a aratat cu degetul spre ea si a zambit. 
Da , asa au facut toti oamenii , toti au ales-o pe ea intotdeauna..nu sunt nebuna , sunt doar obosita de atatea si atatea lucruri.. 
Mi l-am dorit mereu pe Pafi aici , dar sunt binecuvantata ca nu e , daca era ar fii ales-o pe ea .. asa cum toata lumea face si a facut.
E si normal..
Am venit acasa cu o fragilitate uriasa in suflet , mama mi-a luat narcisele.. apoi m-a certat ca am varsat niste apa pe jos , m-am dus in camera , imi venea sa plang . 
"Nimeni nu ma iubeste. " 
De ce nu poate sa fie cineva care sa-mi lase narcisele , sa ma imbratiseze fara motiv , sa-mi dea un mesaj cu " mi-e dor de tine " desi doar ce iesisem pe usa.. Nu vreau un iubit , vreau un prieten . Nici macar parintii mei nu m-au alintat niciodata..asa cum n-a facut-o nimeni .
" Nu plange , nu plange proasto ! " , asta mi-am zis .. Dar brusc , atatea amintiri mi-au intunecat mintea..cu ea , cu diminetile in care o tineam in brate si rasetele si plansetele si toate alea.. 
Am recunoscut-o , acum plangand o recunosc... " Mi-e dor de ea " .
Eu am alungat-o , pentru ca nu mai pot..dar mi-e dor de ea..urasc o persoana pe care o iubesc ..Si cand am venit acasa , aveam un mesaj off de la Pafi , a zis ca a facut multa mate azi si ma rog, nimic interesant..daca voia sa vorbeasca cu mine putea sa intre pe mess nu pe facebook .
 De fapt, ala a fost momentul in care am izbucnit in plans..ma bucur ca nu e on . Nu vreau sa vorbim , o sa-l mint pentru ca altfel o sa creada ca din cauza lui ma simt prost..
Nu ca n-ar fii o parte de adevar..poate ca el nu realizeaza cat de mult imi doresc sa simt ca ma iubeste cineva..sa imi dea un mesaj sau .. mai bine tac.
El are treaba..eu ma inec in lacrimi pentru ca nu pot sa fac nimic , nici sa invat , nici sa slabesc .. si pentru ca sunt singura in fiecare zi..
Mananc singura , merg singura la scoala si inapoi , citesc singura , vorbesc singura.. 
Imi imbratisez des colegii , pentru ca vreau sa-mi simt bratele in jurul cuiva , unii ma resping , altii ma imbratiseaza uitandu-se ciudat .. ei nu stiu ca o fac pentru ca sunt singura.. cu toate astea , trucul asta nu merge.. am nevoie de o imbratisare sincera.
Nu stiu voi..dar imbratisarile adevarate se simt..
Am vrut sa nu ma mai plang..chiar am vrut , dar , intinsa pe covor in locul asta pustiu .. n-am nimic mai bun de facut , trebuie sa alung plansul pentru ca am nevoie de concentrare, plang..trebuie sa revin la temele mele pe care oricum nu stiu a le face..si oricum , eu am creat aceasta situatie , trebuie sa suport.
Aseara am terminat de citit Misterele Londrei , unul din personaje il iubea pe personajul principal dar trebuia sa il ucida..sa se razbune , desi din punctul meu de vedere personajul principal nu era vinovat , ma rog , ideea e ca atunci cand era singur ticluia tot felul de planuri si nutrea o ura periculoasa,personajul principal ii rapise tot. Cand era in preajma lui isi dadea seama cat de mult il iubeste , ca nu vrea sa pateasca nimic rau.. in final , l-a tradat si apoi s-a sinucis.
Asa e cu mine si ea.. Nu vreau s-o ucid , Doamne fereste , nici n-o urasc asa rau , cu toate astea cand sunt cu ea regret totul si simt o iubire ciudata..cand nu , vreau doar sa n-o fii cunoscut.
E momentul cand ura si dragostea se lupta pentru teritoriu.. Eu n-o merit .
E mai bine..acum dupa ce am scris..

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu