Dupaa o saptamana de cosmar in care mi-am pierdut telefonul , defapt , am crezut ca l-am pierdut si ma rog..,dupa ce mi-am uitat geaca la posta , tot felul de carti acasa si peripetia cu cheile pe care v-am spus-o , azi aveam ora de pictura .
M-am dus si acum zece minute m-am intors . Si imi era si frig si foame si am si teme si ma doare in stanga !! Nu mai fac nimic.
Proasta pana la Dumnezeu ce sunt , m-am dus la bucatarie sa-i salut si eu pe ai mei , ca doar na..asa se face ! Aveam in mana un carton cu desenul neterminat si l-a luat tata :
-Ce-i ma asta..
-Daca nu-ti dai seama ce e imi pare rau ! :-)
-Parca esti copil de gradinita si faci mazgaleli dinalea ! Tu nu vezi ce urat e !
(Mama) - Lasa ma fata in pace , ce stii tu !
- Hai da-mi-l !
Si am plecat in camera mea , plangand normal . Imi vine sa injur si oricum injur , dar nu pe blog . Fratee , jur , ce dracuuu am ? De ce naibii m-am mai dus la scoala aia tampita de arte ? De ce dracu mai desenez , imi bag ceva in toate desenele si toata munca si tot ce am facut ! Nenorocitul asta de tata , nu-l mai suport ! Mi-a distrut toata copilaria , m-am saturat de el , sa plece dracu odata in strainatate sa ma lase ca m-a tampit .
Dupa ce ca toata viata am invatat pentru el , dupa ce ca toata viata am tacut si am ascultat , dupa ce ca la pictura m-am dus tot pentru el in speranta ca va fi putin mandru si poate o sa aud si eu macar odata " bravo ! " Dar nu , eu nu pot sa iau 10 decat copiind , eu nu pot sa desenez frumos , eu nu pot sa invat la mate , eu nu pot sa fac curat calumea , eu nu pot sa fac nimic !
Jurrr ca intr-o zi o sa-i zic toate astea , o sa-i zic cat de mult il urasc , o sa-i zic ca ma doare undeva de toate lucrurile materiale pe care mi le-a oferit , ca doar pe alea le am ! Nu tu dragoste , nu tu o incurajare , macar o atingere ceva . Proasta asta de mama , nu stiu ce Dumnezeu a avut in capul ala , cum s-a maritat frate cu asta ?!?! E un monstru ! Nu am vazut in toata viata mea un om mai rau , mai rece si mai enervant ca el ! N-am si eu o zi in care sa nu-l mai aud , numai din cauza lui nu port rochii , numai din cauza lui nu am un telefon cum trebuie , numai din cauza lui nu am incredere in mine , numai din cauza lui sunt catalogata o ciudata , si tot din cauza lui scriu acum pe blog-ul asta al carui nume este ceea ce ma defineste .
M-am saturat de absolut tot , pana in gat , si eu si mama . Dar mama , e vina ei ! Oricum m-a facut degeaba , copil facut din plictiseala probabil . Oricum m-am saturat de ei , oameni fara credita , fara frica de Dumnezeu , carora nu le pasa cum si ce fac ci doar sa fac bine . Nimeni nu ma intreaba cum e la scoala , cum ma descurc , cum ma simt si ce am , nu ! Toti vor note mari , toceala , citit , pictura si atat !
Dar de ce ? M-AM SATURATTT ! Imi bag ceva in tot ce-am facut pana acum si in tot ce o sa mai fac si in familia asta care a facut o ascunsa si atat . Pictura era singurul lucru la care credeam ca ma pricep cat de cat , dar nu , nu , era prea imposibil sa fac eu ceva bine , as vrea ca intr-o zi , intr-o zi sa citeasca si ei tot ce am scris ! Sa vada cine sunt , sa vada cum sunt , poate asa o sa ma cunoasca , poate ca asa o sa-si dea seama ca nu sunt doar Alexandra care tace , plange pe ascuns si inghite .
NU ! Sunt Alexandra care scrie aici , asta sunt eu , numai blog-ul asta ma cunoaste si Dumnezeu , numai blog-ul e singurul lucru pe care l-am facut pentru mine si doar pentru mine , numai blog-ul asta ma suporta !
Inca o seara distrusa , vroiam sa scriu despre altceva , vroiam sa mananc , vroiam sa-mi fac temele si sa dorm linistita , mai fa pe dracu acum ! Si nu , nu sunt irascibila , sunt doar satula !
Parintii mei , va urasc ! :-)
P.s : Am deschis blog cu povesti : http://ascunsascriepovesti.blogspot.ro/
P.s : Am deschis blog cu povesti : http://ascunsascriepovesti.blogspot.ro/
Imi pare rau ca treci prin astfel de momente. In legatura cu pictura... Pictura este o pasiune a ta , nu ? Pasiunile nu le faci pentru x si y , le faci pentru tine , pentru ca iti place !
ReplyDeleteAvem o poveste de viata asemanatoare doar ca eu nu mai am tata de la varsta de 5 ani ! Insa intotdeauna am avut o pasiune pentru scris si de mititel am scris poezii.Poeziile sunt viata mea insa nu am primit nici macar un ,,Bravo" de la nimeni si am primit doar descurajari. Am continuat sa scriu pentru mine si le-am tinut ascunse , oarecum ! Dupa cativa ani am inceput sa ma inscriu singur la concursuri (incepand din clasa a 6-a) si pe langa faptul ca am castigate 13 premii judetene , am castigat 2 ani la rand locul 1 PE TARA la sectiunea de ,,CREATIE LITERARA" si atunci toti cei care m-au descurajat si isi batea joc de pasiunea mea au inceput sa se milogeasca pe langa mine si faceau niste ochi ca de pisica , ca si cum cereau iertare dar i-am tratat cu indiferenta.
Eu am vazut picturile pe care mi le-ai aratat pe blog si pot spune ca ma mandresc ca exista in aceasta tara persoane ca tine cu un asemenea talent .Eu sunt mandru de tine si te felicit din toata inima si sper sa te gandesti la oportunitatea asta cu pictura. Ce este viata daca nu ne indeplinim pasiunile ?
Iti doresc o seara minunata si succes maine la scoala ! >:D<
Iti multumesc Viorel , esti o mangaiere . Stii , esti prima persoana care imi zice "sunt mandru de tine! " Mi-ai mai atenuat din durere , sicer iti multumesc .
DeleteSeara minunata nu e sansa sa mai am , dar sper ca macar tu , defapt voi , sa aveti ! :*
Dragă Aalecsandra, nu știu cum e să ai părinți care să nu creadă în tine, dar sunt sigură că ei te iubesc numai că vor ce e mai bine și nu știu cum să facă asta astfel.
ReplyDeleteȘi pe mine m-a făct o persoană la care chiar am ținut, ANTITALENT! Am plâns mult, mi-am revenit greu, dar nu am uitat.
Ceea ce îți spun eu acum e că ești unică, ești specială și dacă îți place desenul fă-o pentru tine nu pentru ei. Desenează cu inima și vei fi nepaipomenită!
Eu mă bucur că fac parte din lumea ta!
Dumnezeu să îți dea pace și mângâiere!
Sunt aici pentru tine!
P.S. Ai putea să faci un blog dedicat artei, al desenelor tale. Sunt sigură că vei fi apreciată! :)
Iti multumesc ca esti , ca sunteti alaturi de mine . Am facut un astfel de loc dar nu e blog , e pagina de facebook :
Deletehttp://www.facebook.com/CuloareHartie?fref=ts
E mare păcat că ai tăi nu te susţin.Ai talentul ăsta,care deşi e numai şi numai al tău ar trebui împărtăşit cu cei din jur.Eu cred că darul ăsta nu trebuie ignorat,respins!
ReplyDeleteEliberează-te!Fii tu însăţi!
Multumesc de sfat ! >;d<
DeleteTe inteleg perfect.. asa este si tatal meu de parca eu invat pentru el.Vrea mereu note,toceala .. imi vorbea de facultate "Stii eu as prefera sa dai la facultatea ... X " Ma manipuleaza..
ReplyDeleteMa bucur ca nu sunt singura cu tata dur..Oricum , tu mai ai putinel si o sa fi pe cont propiu ! Succes la facultate ! :*
DeleteM-ai facut sa ma jelesc si sa-mi doresc sa te iau in brate :( Dar iti transmit o imbratisare virtuala, multa rabdare si crede in tine! Recunosc, nu stiu cum este ca parintii sa nu te sustina. Ai mei fac misto de mine in legatura cu pictura, dar eu chiar nu ma pricep. Insa creatiile mele literare nu le-am aratat niciodata, din teama ca le vor considera urate, sau mai stiu eu cum; oricum, am vazut desenele de pe facebook, si crede-ma, esti talentata. Nu-mi pasa ce crede tatal tau, ce crezi tu, sau altcineva. Eu asta cred: esti talentata! :)
ReplyDeleteIti multumesc , mi-ar face o deosebita placere sa ma iei in brate :-" . Nu stiu cat de talentata sau netalentata sunt dar parerea ta si a voastra conteaza mult pentru mine , la fel ca si aceste comentarii ! Multumesc >;d< :*
DeleteNu prea stiu exact care e problema cu tatal tau.... am avut o prietena alexandra care avea un tata alcoolic. era foarte urat.... si pe mine ma enerveaza tot timpul tata, parca e batut in cap. ideea e sa nu mai pui la suflet. sa te gandesti doar la tine si sa le zici abdolut tot ce-ti trece prin cap, fie ca sunt injuraturi sau nu..... poate nu dau un sfat prea bun... :d dar... stiu ca atunci cand faci toate astea nu te mai simti atat de prost tot timpul.
ReplyDeleteMultumesc pentru sfat . Cateodata imi vine sa zic tot ce am prin minte dar mi-e teama ca tatal meu nu va accepta , defapt sigur nu va aceepta si poate ma va pedepsi..
DeleteCred ca iti va fi mai usor daca ai vorbi cu un psiholog, asta bineinteles fara sa stie parintii tai sau prietenii. Du-te la consilierul scolii... asta e parerea mea :D
ReplyDeleteSi pe mine ma mai enerveaza tata dar ...asta e ! o sa-i duc dorul cand nu va mai fi ;)
Nu mi-e milă de tine! Da, ai citit bine! Nu îmi este nici milă, nici nu te compătimesc. E posibil să te admir, căci într-o zi vei ajunge un om mai puternic decât majoritatea. Tu, ciudata liceului, vei privi de undeva de sus pe cei normali! Ai zis că ai credință în Dumnezeu? Nu. Nu ai! A avea credință în Dumnezeu înseamnă a ști că El e calea ta, că orice s-ar întâmpla Dumnezeu e acolo și te iubește și te așteaptă în împărăția Sa. Dacă îl ai pe El, ai totul căci Dumnezeu singur ajunge. Dio basta! Când Îl descoperi totul e minunat, căci El e totul. Gândește mai departe de azi și mâine, copile! Ai o viață lungă înainte, independentă de părinți și școală. Dacă judeci un pește după cât de sus zboară, el se va considera mereu prost. Asta înseamnă că toți suntem buni la ceva și nu e corect să fim judecați după lucrurile pe care nu le putem face. Eu nu voi desena niciodată așa frumos ca tine, dar asta nu înseamnă că-ți sunt inferioară. Tu nu vei cânta niciodată ca mine, dar nu înseamnă că ești proastă. Haide, copile, zâmbește! Viața e frumoasă! (daca crezi că ti-as putea fi de folos, contactează-mă! mi-ar plăcea să discutăm) Carpe diem! :-)
ReplyDeleteM-ai atins la inima rau de tot . Nu stii cat imi plac persoanele sincere ca tine . Il iubesc pe Dumnezeu si stiu ca El e totul si va fi totul mereu , insa probabil sunt inca prea mica ca sa ignor aceste lucruri care chiar ma dor . As vrea sa fiu puternica , daca nu acum cel putin cand voi fi mai mare,iti multumesc pentru sfaturi si incurajari , o sa te contactez cu siguranta ! Zi buna !
DeleteNici eu nu am primit vreo încurajare sau vreo vorbă bună de la părinţi sau de la oricine altceva din familie.
ReplyDeletePe mine de mică m-au comparat cu alţi verişori mai buni, mai inteligenţi, mai nu ştiu cum.Niciodată nu mi-a spus cineva "Hey, e bine ce faci. Te pricepi. Ţine-o tot aşa!"
Şi mie îmi place să desenez....şi să scriu. Dar orice aş scrie, orice aş desena, orice aş face...nimic nu-i atinge. De asta acum desenez şi scriu pentru mine, astfel încât să-mi placă mie, nu lor.
Oh..inseamna ca nu sunt singura. Imi pare rau pentru tine , probabil ca tu stii ce inseamna acel sentiment la fel de bine ca mine. Eu insa nu am reusit in ca sa fac lucruri doar pentru mine..Depind de parerea altora as putea spune !
DeleteMultumesc pentru comentariu ! :*
Am găsit un textuleţ pe net.Nu cred că are prea multă legătură cu postarea ta, însă merită citit...finalul este foarte frumos şi cred că îţi va da şi mai multă încredere:
ReplyDelete"Am iertat greşeli aproape de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit şi să uit persoane de neuitat. Am acţionat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care-i credeam incapabili de a face anumite lucruri,dar şi eu am dezamăgit oameni. Am ţinut pe cineva în braţe pentru a-l proteja. Am râs când nu trebuia. Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna.
Am iubit şi am fost iubit, dar am fost şi respins;am fost iubit şi n-am ştiut să iubesc. Am ţipat şi am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste şi am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar inima mi s-a frânt de atâtea ori! Am plâns ascultând muzică sau privind fotografii.
Am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs. Aproape am crezut că voi muri de-atâta nostalgie şi...Mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care,în cele din urmă l-am pierdut) ! Dar am supravieţuit!
Ceea ce trebuie într-adevăr să faci este să lupţi cu toată convingerea, să îmbrăţişezi viaţa şi să o trăieşti cu pasiune, să pierzi cu demnitate şi să învingi îndrăznind pentru că lumea aparţine celui ce îndrăzneşte! "
Apropo, încă ceva de la mine: Viaţa înseamnă prea mult pentru a fi nesemnificativă! :)
Cu totii avem probleme si greutati micuto,dar in cele din urma o sa fie bine,ai incredere :*
ReplyDeleteSi da,nu-i tocmai dragut din partea ta sa vorbesti urat de ai tai,asa cum sunt te-au crescut,nu esti oarba,surda sau oparita,macar pentru asta multumeste-le :)
Fericirea nu stă în lucrurile materiale. Poate că ţi se pare ţie că tatăl tău e dur pentru ca tu eşti mai slabă din punct de vedere emoţional. Pe de altă parte, la capitolul ''şcoală'' ai mei sunt ca ai tăi. Mă freacă toată ziua la cap să învăţ, dar ei au uitat când în clasele I-IV le aducem numai FB-uri, şi luam în fiecare an premiul I. Prin clasa a cincea s-au întâmplat nişte chestii si atunci mi-am dat seama cine sunt toţi aceşti indivizi numiţi ''membri ai familiei''. Când mi-e rău sau când nu vorbesc nimic, nici nu mă întreaba ce s-a întâmplat, dar bineînţeles că au pretenţia să le aduc numai 10. De la o vreme, şi dacă iau nouă, tot nu le convine.
ReplyDeleteNu te descuraja în privinţa pasiunii tale - pictura. Mie îmi plac desenele pe care le-ai postat aici pe blog. Nici pe mine nu m-a susţinut nimeni niciodata în nimic. Am făcut tot după capul meu, iar la final toţi şi-au dat seama că au greşit în privinţa deciziei pe care au vrut să o ia ei în locul meu. Continua să pictezi, îndreaptă-te către excelenţă, iar când vei ajunge acolo sus, vei vedea că toată lumea te va vrea înapoi, lângă ei, şi-şi vor da seama ca au greşit enorm.
Zâmbeşte :)