Am .

Toamna preia teritoriul .. Dimineata rece imi inteapa obrajii rosii si ochii machiati cu cearcane. Asfaltul  e ud , cerul imbracat cu perdeaua gri de nori trimite pasarile intr-un alt anotimp . E bine , imi place vremea asta , frunzele cad , galbene , rosii , aurite si marunte , cad pe pamantul ce absoarbe ultimele raze de soare . 
Eu.. eu nimic , eu stau ghemuita in patul meu cald dar totusi rece , de doua zile nu pot sa dorm , imi e frig intr-un fel sau altul , intr-un fel pe care nu-l pot explica . Sunt realmente bine , frigul nu il simt prea mult in interior , mi-e frig fizic , dar nici o patura nu e de ajuns . E genul ala de racoare pe care nu o poti incalzii , ca si cum ai fi bolnav , dar nu sunt . Dimineata mai inchid ochii si atunci suna ceasul . Si ma trezesc greu , si in fiecare dimineata aceeasi replica " Urasc scoala.." , si capul mi se misca pe o parte si pe alta , si primele raze ale soarelui imi sparg jaluzelele si imi imbata camera intr-o lumina placuta . Prima lumina a zilei , si m-as intinde in dreptul oglinzii acolo unde razele se vad , si m-as juca in acele raze , dar nu pot , mi-e prea frig , mi-e prea somn . 
Cred ca a trecut deja o luna de scoala , nu-mi place , ma simt intr-un fel mai apropiata de colegii mei , dar asta probabil e doar in capul meu . Pana acum notele sunt bune .. , duminica am tocit la fizica si surprinzator mai stiu inca " Fenomenul de patrundere a moleculelor unui corp printre moleculele altui corp in absenta unei forte exterioare se numeste difuzii bla bla " . La matematica am dat test luni.. probabil o sa iau o nota mica , ba nu , sigur o sa iau o nota mica fiindca nu am avut suficient timp si ...meh .. sper doar ca dirigu sa fie intelegator si sa imi puna o nota mai mare. Dar nu stiu , e serios , nu mai am chef sa invat , m-am saturat sa invat doar de frica consecintelor care vor urma daca nu invat.. 
Dorul de Dragos..inca e acolo , in inima mea , dar e ok , simt ca cineva e acolo in interiorul meu si imi dizolva iubirea cu un ceai cald , si dorul o sa treaca , ca orice altceva , cel putin sper asta . Urasc imaginea din capul meu,ii vad ochii albastrii de atatea ori pe zi . De ce albastru ? Daca erau caprui nu cred ca ii priveam imaginar atat de mult ... Albastrul este o slabiciune , este o bautura ce ma duce intr-o stare de visare , dar eu mereu visez . Nu o sa ma opresc niciodata , desi as vrea , dar nu .. Nu pot ,visele ma mentin intr-o stare de plutire , realitatea ma coboara , nu imi place , probabil ca toti ne dorim o lume asa cum o visam , poate ca asta e cel mai interesant lucru , sa dorim o lume de vis  in realitate , dar suntem multi , lumea de vis nu ar fi niciodata aceeasi . Degeaba il visez eu pe Dragos daca tu il vrei pe Matei sau o vrei pe Madalina , nu corespunde , nu merge . Lumea e buna asa cum e , cum a facut-o Dumnezeu , noi nu suntem buni . Singuratatea nu ma mai afecteaza , ma simt indiferenta fata de tot , e bine asa . Ma gandeam sa mai deschid un blog in care sa scriu povesti , dar , nu stiu... daca nu o sa mai am ce scrie ? Sau poate ca o sa deschid..cine stie. 
Inca o postare , inca o zi , maine e miercuri..Doamne , te rog sa nu se intample ceva rau.. Miercurea,cea mai aiurea zi pentru mine , dar oricum ar fi , am muzica , am desenul,il am pe Dumnezeu , am blog-ul si va am pe voi cu postarile voastre . Va iubesc dragii mei .
Ascunsa.