Ascunsă .

Aceleasi lucruri zilnice , aceleasi ganduri si aceiasi oameni . Si la ce m-as astepta pana la urma . Sunt doar o pustoaica ce scrie pe un blog tot felul de idei din viata ei plictisitoare pe care oricum nu il citeste nimeni in afara de ea , este doar un jurnal , un jurnal pe care il scriu in speranta ca poate , poate viata mea va fi interesanta candva si cand voi recitii aceste postari o sa imi dau seama cum  mi-am pierdut timpul degeaba de multe ori. Scoala a inceput , nu stiu daca sa ma bucur  sau sa plang , in mod normal as alege sa plang dar cum m-am saturat de asta o sa aleg sa ma bucur . O sa incerc sa apreciez " trezirea mea la viata " , emisiunile de la televizor , cursurile de pictura pe care  le incep in octombrie , rasetele pe care le tin alaturi de noua mea colega  de banca si tot asa. Si ma uit in jur si vad ce viata grozava au unii colegi/prieteni de ai mei .. De exemplu prietena mea .. Fratele ei este foarte credincios asa ca a descoperit ceva numit Ator (asociatia tinerilor ortodocsi romani) si a luat-o si pe ea acolo , fac tot felul de excursii , lucruri amuzante , merg la manastiri si tot felul iar mai nou , ea s-a indragostit de un baiat si el de ea dar nu pot fi impreuna si nu mai povestesc de ce pentru ca asta nu e un blog despre viata ei . Sau momentele cand eu invat cu orele un caiet intreg la o materie iar ea citeste de doua ori lectia in clasa ca sa aud apoi ca nu mai dam test sau ca ea primeste o nota mai mare , sau ca ea e mult mai frumoasa si e un inger de fata , n-ai cum sa nu o iubesti , asta cred eu . 
Si nu draga jurnalule , nu este invidie , este admiratie , este ceva ce mi-as dori si eu . Si mai mult decat atat mi-as dori sa nu mai traiesc in umbra ei , sa nu mai traiesc in umbra persoanei care are tot ce eu imi doresc . Si nu e vina ei , o cunosc de noua ani si in tot acest timp nu m-am miscat de langa ea , pentru ca o iubesc si tot ceea ce se intampla este din vina mea . Nimeni nu ma obliga sa fiu timida , nimeni nu ma obliga sa invat cu orele atunci cand ma pot baza asa ca ea pe noroc , nimeni nu ma obliga sa tac din gura atunci cand as putea spune multe . As putea fi mai buna de atat , as putea sa invat mai bine si as putea sa fiu o persoana mai buna doar ca imi lipseste ambitia , imi lipseste curajul , imi lipseste acea lejeritate de a fi placuta si de a face ceea ce trebuie . Ma intreb cum ar fi fost daca nu as fi invatat in toti acesti ani de scoala pentru tatal meu , o persoana pe care sunt constienta ca nu am cum sa o multumesc niciodata , sau chiar daca as face-o nu mi-ar spune . Ma intreb cum ar fi fost sa fiu mai indrazneata , sa lupt pana la final pentru ceea ce vreau si sa nu ma mai las controlata de alte persoane , fie ei si parinti . Sa invat pentru ca asa vreau , sa spun ceea ce gandesc chiar daca asta ar putea aduce  un conflict , sa fiu precum prietena mea . Pentru mine ea este perfecta , este o imagine pe care eu as vrea sa o vad in oglinda dar este o imagine pe care nu o sa o vad niciodata . Pentru ca eu sunt doar ... sunt doar o ascunsa.