De ce ? ( Scrisoare catre Dumnezeu )

" Inca odata sfarsesc inlacrimata si singura in camera mea intr-o noapte pustie de toamna. Nu am stiut ca am ajuns sa te iubesc . Iubire ? Asta e ? Nici nu stiu .. cat urasc sa nu stiu ce lupte se duc in interiorul meu . Sentimente ? Pentru cine ? Pentru el care nu e diferit de un prieten imaginar, ei bine in situatia noastra nu e , defapt in situatia mea , pe el nu ar fi trebuit sa il includ in lumea mea imaginara , nici pe el nici pe nimeni altcineva. De ce imi place sa ma mint singura , de ce o sa ma intorc la vechile convorbiri , la vechile mesaje care imi amintesc de persoane care m-au dezamagit .. Mesaje care atunci pareau atat de reale , care m-au facut fericita atunci , dar care ma ranesc acum , chiar si acele doua mesaje din august " eu : Adrianaa  , mi-e dor de tine , abia astept sa incepem scoala sa te vad , te iubesc :* ! Adriana : Si mie imi e dor de tine pufulete >;d< te pup :* " Minciuni ! Toate numai minciuni , mai bine nu imi raspundeai decat sa ma minti , de ce m-ai "gonit" din banca , de ce a trebuit sa ma cert tocmai cu tine chiar cand am inceput scoala ?! Dar ce mai conteaza .. mesajele astea , nu pot sa le sterg , convorbirile.. toate . Si de ce , de ce tocmai acum cand trebuie sa ma ocup mai mult ca oricand de scoala , nu am liniste ? De ce urasc atat de mult sa nu stiu ce-i cu mine , de ce plang si scriu la ora asta cuvinte pe amaratul meu de telefon? De ce nu pot sa ma bucur de ploaia asta si sa dorm ? De ce nici mama nu doarme , s-a certat iar cu tata , da stiu , si ea plange ? Nimic nou .. casa de fantome , de nefericiti , casa plangerii. De ce Dragos , as vrea sa stiu , sau poate ca adevarul m-ar rani mai tare .. , de ce imi e dor de tine , de ce ma gandesc cel putin odata pe zi la tine , de ce ma linisteste faptul ca esti pe mess desi nu vorbim , de ce nu stiu ce vreau ? Dar e ultima , ultima si prima seara in care o sa plang din cauza ta . De maine , defapt de azi , o sa ma prefac ca nu te cunosc .. sa nu ma bagi in seama , sa nu imi mai dai melodii , sa nu..."

  Sunt ciudata , sunt normala , sunt copila , sunt bleaga ?! Nu stiu , niciodata nu stiu , nu stiu nimic , as vrea sa arunc tot , vise , povesti , sperante si minciuni , sa se stearga toate din inima si din mintea mea . De ce ? Nu conteaza , atatea intrebari fara raspuns , atatea iluzii . Nu ma cunosc , nu ma cunoaste nimeni . Ar trebui sa fac ceva , cu mine in special , dar cum , dar ce ? Eu nu stiu decat sa plang , din atatea motive , as plange iar si iar , dar cu ce ma ajuta , ce rezolv , cred ca si perna mea s-a saturat de mine , de lacrimile mele . Mai nou , vin si scriu pe blog tot ce nu inteleg , ce nu stiu , ce simt . Postarea asta este o scrisoare catre Dumnezeu , tot mesajul asta , de acum , de aseara  , se traduce intr-un singur cuvant . " Ajuta-ma ! "