Oameni noi , idei noi .

 Inca ma uimeste prostia de care pot da dovada unii oameni , e trist sa vezi cum incearca sa alerge dupa doi iepuri si nu prind nici unul . Inca urasc faptul ca unii baieti se cred atat de perfecti , incredibili  si superiori .. urasc falsitatea , urasc minciuna si urasc lucrurile spuse doar asa .. ca sa fie . Dar nu conteaza pentru ca nu despre asta vreau sa scriu ^^ . Vreau sa scriu despre felul meu de a fi , despre aceasta vesnica nehotarare pe care o am , despre faptul ca imi este greu sa deosebesc binele de rau , visul de realitate, prietenii si oamenii falsi, dar lucrul pe care nu il suport cu adevarat la mine este lipsa de ambitie si vesnica plictiseala...Mereu caut ceva nou si sfarsesc prin a indeparta oameni la care tineam candva si care chiar au insistat sa ramana , dar eu , rece si nepasatoare am facut tot posibilul sa ma feresc de ei , de parca mi-ar fi facut ceva , am inceput sa urasc acele alinturi pe care candva le adoram , am inceput sa urasc glumele si lucrurile simple , cu acele persoane pe care le cunosc deja bine , si care ma cunosc la randul lor , am inceput sa port doar discutii serioase si sa zic tot mai des " Nu-mi spune asa .. , nu-mi vorbi asa .. , nu ma mai bate la cap " iar ei se intreaba nedumeriti cand au fost altfel si cum ar trebui sa se poarte.. Urasc latura asta mea , sa ii fac pe ei sa se simta vinovati pentru greselile mele . Dar pana la urma asa sunt si n-am ce face.Am cunoscut de curand niste persoane dragute , singurul dezavantaj ? I-am cunoscut doar pe internet :-j , sunt din diferite colturi ale tarii insa stiu ca pe unii dintre ei, cel putin , mi-ar place sa-i cunosc si in realitate .. Printre ei se afla si un baiat, e dragut si zau ca da, trebuie sa recunosc . Au trecut aproape trei luni de cand vorbesc eu ei si acum a devenit pentru un moment un fel de dependenta .. iar tipul asta , oh , de unde sa incep ? Sunt multe dezavantaje , stiu ca ma considera doar un copil , pentru ca asta sunt , pe langa el care e cam cu patru ani mai mare , insa stiu la fel de bine ca am ras amandoi de mai multe ori de lucrurile pe care le discutam . Desigur ca ceilalti au inceput sa bata apropourii despre posibile relatii , dar cu totii stim ca nu se poate , relatiile la distanta nu tin , nu sunt reale , cel putin din punctul meu de vedere . Si nu-i vorba de asta insa , insa zau ca imi place sa vorbesc cu el , si stateam si ma gandeam ca imi place doar pentru ca e un fel de provocare . El nu e ca ceilalti , el nu mi-a cerut nici o poza , nu vorbeste mult , nu stie nimic despre mine si nici nu pare sa il intereseze , nu prea ma baga in seama dar daca eu nu il bag cu siguranta zice ceva de genul " Dar ce tacuta e micuta :-" " si glumele alea simple pe care le face mi se par extraordinare . Penibil .. ii cer aproape in fiecare zi cate o melodie pentru ca imi place ce asculta si pentru ca eu chiar nu stiu ce as mai putea sa ascult , as vrea sa il intreb cat mai multe chestii despre el , pentru ca asa sunt eu , vreau sa stiu orice si oricand , nu conteaza despre cine sau ce e vorba , orice informatie este bine venita , insa nu pot , nu pot sa vorbesc lejer cu el si tot ceea ce aflu este mereu indirect . Si mereu cand am aflat cate ceva am fost absolut uimita , ca si cum ar avea cine stie ce viata , ca si cum ar face lucruri incredibile , dar nu , e un om normal , mintea mea face lucrurile alea sa para incredibile . Poate ca sunt .. asta este chestia care ma framanta , nu pot sa stiu nimic despre el , pentru ca e inchis , pentru ca e rece , pentru ca nu ii pasa . Si normal ca nu ii pasa , adica de ce i-ar pasa ? Ar fi absurd sa ii pese .. insa stiu ca s-a obisnuit cu prezenta mea , au fost momente in care pur si simplu vorbea ca mine , imi folosea expresiile si era atent la orice lucru pe care il ziceam si chiar parea ca ii place sa il bat la cap insa asta este doar o iluzie poate .. Este interesant cum incerc sa aflu tot felul de lucruri de parca mi-ar folosi cu ceva , cum tot incerc sa vorbesc si sa il fac sa vorbeasca dar ma bucur ca e asa , ma bucur ca este tacut pentru ca daca mi-ar spune ceva despre el m-as plictisi curand si iar as ramane singura , sunt singura defapt , intr-un fel sau altul chiar sunt , insa comunicarea zilnica cu persoane pe care nu le cunosc mi se pare ceva absolut grozav . Am citit multe bloguri interesante in ultima vreme , povesti ce m-au lasat pe ganduri , scrise de niste oameni trecuti mai mult sau mai putin prin viata , cu drame sau povesti extraordinare , cu o viata  care pentru mine este interesanta dar sunt singura ca in multe situatii , pentru ei , era una de cosmar . Ador sa ascult , sa citesc , sa mi se povesteasca , insa nu cred ca as risca sa traiesc si eu anumite lucruri , mi-ar fi prea frica ... si mai urasc faptul ca sunt luata drept copil , si repet , asta sunt ! Dar daca sunt copil nu inseamna ca nu pot intelege .. si as vrea sa ascult sfaturile cuiva care stie , care are ce sa-mi zica , lucruri reale , nu povesti . Ma vad iar ducandu-ma la bunica si spunandu-i vesnica replica " Mai povesteste-mi" si cum ea stie ce vreau , dar nu mai are nici ea ce sa-mi spuna , i-am ascultat de zeci de ori copilaria si viata , cred ca am memorat-o , dar daca nu am ce sa aud , ce sa ascult nu am de ales .. As vrea ca mama sa-mi fi spus atunci cand l-a inselat pe tata ce simtea , sa-mi spuna cum era pentru ea , ce insemnam eu atunci si ce insemn acum , as fi vrut sa aud toate astea , chiar daca durea , chiar daca trebuia sa ascult plangand , as fi vrut sa imi zica , macar dupa ce am aflat ... tot de una singura . As vrea ca mama sa imi zica de ce plange , de ce plange si acum , nefericita ? Da , stiu ca e , insa as vrea sa imi zica lucruri clare , poate ca ar fi ciudat pentru ea , dar eu as vrea sa ascult , incet si linistita , fara sa o judec , fara sa o critic . Doar sa ascult .. Poate ca mama asteapta sa cresc , sa inteleg , insa nu vreau sa cresc ca sa stiu , vreau sa stiu de acum ! Realitatea e dura , asa spun toti , dar daca o privesti si altfel nu cred ca e chiar atat de rau .. Maine o sa ma duc sa imi iau cartile pentru scoala .. clasa a VIII-a , Dumnezeule , de ce ma sperii singura , parca n-au mai trecut oamenii clasa a VIII-a si n-au mai intrat la liceu dupa aceea . Probabil ca ma tem , ma tem sa cunosc atat de multi oameni noi .. , ma bucur in acelasi timp dar ma si tem , daca va trebui sa ies din carapace , daca nu ma voi descurca .. dacaaa ?! Dar asa e , mai e pana atunci , ar trebui sa traiesc prezentul cred , si ar trebui sa visez la propria mea poveste , nu sa astept sa imi zica altii povestile lor , si totusi , cred ca ar fi super tare sa devin o detectiva b-) Nu ? Nu.. ok . Pe data viitoare !