Pentru viitor nu e prea tarziu.

        Stiu ca tu esti persoana care bea o ceasca de lapte sau cafea intr-o vreme intunecata plangand.
Cateodata le bei impreuna pentru ca asa te-a invatat un el sau o ea care nu mai este.
Iti place sa iti amintesti lucruri , in general iti amintesti dezamagirile pentru ca sunt primele care iti preocupa viata ca o fiinta naiva ce esti.
Stiu ca te-a parasit , ca si-a batut joc de tine , stiu ca inca plangi si ca vinovata esti intotdeauna tu.
Da , recunoaste , il iubesti atat de mult incat orice a facut el a fost din cauza ta , din cauza ca nu esti suficient de buna , sau din cauza ca n-ai fost suficient de buna.
Lumea ta este o continua miscare , retraind imaginar toate momentele frumoase , mergi singura pe podul in care erati amandoi si incerci sa intelegi de ce nu mai e asa.
In fiecare zi iti spui ca maine va fi altfel , ca maine vei uita , ca maine o sa fi bine si o sa incepi viata pe care ti-ai dorit-o mereu.
O sa incepi sa slabesti , o sa faci sport , o sa iesi cu un super tip si-o sa-ti placa , o sa iti faci prieteni, o sa iti faci toate temele si-o sa-ti stea gandul la invatat pentru ca trebuie sa ai si tu un viitor , nu ?
Cand "maine" va veni iti vei repeta minciunile de mai sus pentru ca azi inca nu esti pregatita , azi esti inca in trecut.
Si asta e adevaratul adevar , caci tot ce-ti promiti tu sunt minciuni , ca , inainte sa te apuci de tot ceea ce vrei sa faci , ai nevoie de o doza de suflet care sa iti fie dedicata tie si numai tie , care sa traiasca in prezent , inainte de toate astea ai nevoie de un creier linistit , de calmitate , de speranta , iubire si credinta.
Dar tu nu poti , caci tie ti-a intrat in cap ca esti slaba , ca tu il vrei neaparat pe el si ca altfel nu poti , ca tu ai nevoie de prieteni si de intelegere.
Dar nu asta e adevarul , adevarul este ca nu trebuie sa incerci sa uiti trecutul , sa-l renegi , sa te gandesti ca n-ai fost tu in povestea aia si sa incepi o viata noua brusc , ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nu , trecutul nu e facut ca sa fie uitat , trecutul trebuie acceptat , inteles , judecat !
Trebuie sa te accepti caci aia ai fost tot tu   , buna sau rea ai fost tot tu , caci trecutul trebuie sa ramana in mintea si-n sufletul tau dar nu trebuie sa-l lasi sa te dizolve , nu iti mai pierde zilele incercand sa uiti , priveste adevarul , stiai ca pentru Dumnezeu o zi inseamna o mie de ani ?
Cati ani ai ratat pana acum gandindu-te la vremurile in care traiai ? 
Asa cum a zis parintele Serghie , la inceputul zilei , roaga-te pentru sufletul tau , pentru tot ceea ce vrei , roaga-te pentru o zi buna si frumoasa , in care sa ai pofta de viata , multumeste-i pentru faptul ca te-ai trezit si in dimineata asta.
La sfarsitul zilei cere iertare de la unicul tau Tata pentru toate greselile stiute si nestiute , multumeste-i ca ai rezistat zilei si ca probabil vei rezista si in urmatoarea , roaga-te pentru un somn linistit , pentru sanatate , pentru adevarate valori.
Doreste rabdare si calm , ca sa poti sa iti accepti trecutul , sa-ti dai seama ca pentru viitor nu e prea tarziu.
Nu esti singur daca il accepti pe El , daca ii accepti bunatatea , daca te accepti pe tine.
Incearca cu rabdare , usor si calm sa reusesti sa faci lucrurile pe care le vrei , nu trebuie sa-ti faci toate temele azi daca n-ai tragere de inima , fa cel putin una , maine fa doua si tot asa , gandeste-te ca trebuie sa ai o minte limpede , ceea ce nu se poate daca nu reusesti sa-ti scoti inima din vartejul trecutului.
Nu iti regreta momentele de fericire , chiar daca acum le platesti cu lacrimi . Toate au  un sens si mai tarziu sau mai devreme se vor lega.
Eu , eu n-am fost niciodata frumoasa sau prea buna in ceva , sau cel putin nu m-am vazut asa , dar azi , vreau sa-mi pun rochia , pantofii , sa am incredere in mine , atat cat pot , sa nu ma gandesc la dezamagiri , sa fiu eu .
Vreau sa fiu calma , sa ma gandesc ca pentru viitor nu e prea tarziu niciodata , si ca trecutul a reusit sa-mi dea defecte dar si calitati.
Incearca sa intelegi ca si tu ai calitati , ca nu esti cea mai jalnica persoana si cele mai pretioase daruri sunt cele pe care le ai in suflet.
Si asa cum a zis parintele Serghie : Tine candela inimii aprinsa ! 
Ascunsa.

Roz.. -.-

   Mai sunt doua zile pana la banchet . ^^
Incerc sa-mi pastrez calmul .. si nu doar cu astea , ci cu toate doar ca nu prea imi iese.
Fata de ceilalti ma port normal , chiar mai indiferent..dar de ieri de cand mi-am cumparat rochia , m-am imbracat cu ea de vreo 5-6 ori...nu stiu , poate ca voiam sa ma simt frumusica.
Oricum , mi-am promis ca n-o sa mai fac asta pana la banchet , o sa isi piarda tot farmecul...
Rochia nu e asa cum visam , pentru ca timpul nu m-a lasat sa caut si asa , dar e draguta , e ... ROZ .
N-am mai purtat roz de ani de zile , o sa va las poza ..
Nu ma simt prea bine , am dormit la ea acum cateva zile si da,  m-am simtit minunat .. imi e dor  , cateodata vreau doar s-o strang in brate , dar poate ca e datorita egoismului meu interior , poate e datorita inferioritatii pe care o am fata de ea .
In alte povesti , Pafi si D. sunt doi prosti amandoi .
..Nici macar nu ma baga in seama , adica nu conteaza , cu Pafi m-am certat iar D. se face ca nu ma vede..
Ma necajesc mult din cauza asta insa cum ziceam , vreau sa-mi pastrez calmul si sa fiu ok la banchet.
Sunt momente in care ma simt singura in cusca cu lei , ca si cum nimanui nu-i pasa , dar ce sa mai fac ? Am si eu orgoliu , cine tine la mine sa ma caute , cine nu , sa fie sanatos.
Da..orgoliul o sa imi aduca suferinta , dar de cate ori sa las de la mine ? Nu . Vreau sa fiu puternica , sa pot sa supravietuiesc si fara ei.. usor , greu , macar sa pot ! 
Ascunsa .
Roz ?! 

Calma..

   Am inceput sa scriu in ultimul timp . Sa scriu si sa nu public . 
Nu stiu de ce , nu se potriveste ... intr-un fel sa altul , nu se potriveste  .
As putea doar sa sterg , dar atunci cand vad cat am scris prefer sa pastrez . 
Ceva imi lipseste , probabil D. , da , am vorbit ieri insa am impresia ca lui ii e indiferenta prezenta mea asa ca m-am hotarat s-o las balta , vom vorbi cand va vrea .. 
In fine , nu stiu ce sa spun , imi lipseste ceva pentru ca nu mai gasesc farmec in nimic , poate ca sunt singura , poate ca toata aceasta iubire pe care cred ca am dat-o si care nu mi-a fost " returnata " incepe sa isi puna amprenta asupra mea , poate ca a inceput acum mult timp sa faca asta . 
Sau poate ca nu .
Habar n-am , nici macar sa ma plang n-am chef , nu-mi mai place nimic parca.
Nu pot sa scriu ceva ce sa-mi doresc sa postez , citesc o carte si desi povestea e draguta n-am nicio placere in aceasta activitate , n-am chef sa dorm , cateodata cred ca n-am chef nici sa ascult muzica.
E destul de aiurea..
Azi am aflat ca la liceul unde vreau sa merg se intra cu cel putin 9,14 .. Eu am medie mai mare de atat dar examenul la matematica nu va fi pentru mine , eu inca nu pot...
Si , e doar o clasa de filologie. UNA ! Asta imi imputineaza sansele..
Iar eu ? Eu nu am niciodata parte de ceea ce-mi doresc , cu cat sunt mai optimista cu atat dezamagirea e mai mare.. Intelegeti , anul asta a fost diferit , anul asta am vrut sa fie altfel.
Am vrut sa fiu mai buna , mai frumoasa , am vrut sa reusesc.
Decizia inca n-a aparut , dar pana acum n-am realizat nimic . Nu , nu ma plang fiindca probabil totul e din vina mea , dar ma intreb..oare sa n-am noroc deloc ?
E important pentru mine sa reusesc acum , aici , poate pentru prima ora..e important pentru ca pentru tata e important si as vrea sa-i arat ca pot.. 
Inca nu mi-am luat rochie , pentru ca parintii mei nu stiu sa-si respecte promisiunile , dar nu vreau nici sa-mi mai bat capul , nici sa ma mai enervez sau amagesc , nu vreau sa urasc , sa ma supar , sa am ganduri negative.
Vreau ca oricat de mult voi fi dezamagita , vreau sa imi pastrez calmul..In exterior mereu am fost calma , dar ineriorul meu a fost praf si pulbere intotdeauna .. vreau sa fiu calma , sa respir , sa fiu calma.
Nu stiu ce doreste Dumnezeu sa se intample cu mine , dar nu vreau sa fiu dezamagita , vreau sa intru la acel liceu , chiar vreau...si de data asta mi-as dori sa nu raman doar cu dorinta , vreau sa intru acolo si sa fiu fericita , intr-un fel sau altul.
Ma opresc aici .. ma doare capul si-mi pierd ideile .
Raman calma..
Ascunsa.

Nu .

Pe zi ce trece am impresia ca-mi detest tot mai mult viata . 

Azi parea o zi mai buna  desi intentionez sa nu mai vorbesc cu nimeni pana duminica ( plan conceput aseara ) . Motivele ? Are rost sa le mai spun ?

Vreau doar sa-mi odihnesc sufletul si mintea.

O urasc pe mama .

Dracu a pus-o sa ma nasca ^ ^ .

Pacate ? Nu-mi pasa . M-am saturat sa ma abtin numai eu , sa fiu eu fraiera mereu in fata tuturor , m-am saturat de viata mea anosta si plina cu dezamagiri si critici . 

Si nu doar de asta o urasc pe mama , o urasc pentru ca n-a fost niciodata cum mi-as fii dorit , pentru ca acum imi dau seama ca toata  " iubirea " ei a fost o minciuna , pentru ca ea nu stie sa ma sprijine , pentru ca tipa ca o descreierata din orice , pentru ca nu ma cunoaste si nu ma intelege.

Am venit acasa , i-am zis ca am gasit rochia perfecta pentru banchet in valoare de 4 mil jum . 

Ce sa faca mama ? Evident , conceptia ei invechita de pe vremea comunistilor , faptul ca ea are cel mai rau copil si toate celelalte lucruri au facut-o sa turbeze.

Sa zica ca ea nu-mi da atatia bani , ca ea nu aduna miliarde din copaci , ca nu si ca nu , ca rochia e urata si tot felul de lucruri . 

Da , am inceput sa lacrimez , aproape lesinata de nervi si tot ce voiam sa fac atunci era sa ma dau cu capul de pereti si sa sper ca o sa se dea si ea . I-am spus ca asa mi-a facut toata viata , i-am zis ca eu nu ma duc sa ma fac de ras si ca daca imi face asa trebuia sa imi zica sa nu mai dau banii pentru banchet.

Evident ca a fost de acord , caci eu nu merit nimic , si asa o sa-mi faca toata viata , nu te duci , nu atingi , nu primesti . 

Da , sunt dezamagita si ma simt nedreptatita , oricum nu i-am cerut ei bani , ca stiu ca in toata viata nu mi-a dat nimic in afara de mancare , nici n-am pretentii de la ea .

Dar de ce ? 

De ce colegele mele care fumeaza , o ard prin cluburi , isi injura parintii ( in fata ! ) , comenteaza , dau milioane si milioane pe haine, se bat la scoala , au note mici , umbla cu baieti cu varsta dubla fata de a lor si multe alte lucruri , de ce ele au tot ? Daca eu as face macar un sfert din cele de mai sus probabil parintii mei n-ar considera ca-mi merit viata.

Nu spun ca imi doresc un astfel de comportament , spun ca as vrea sa fiu mai apreciata , pentru ca eu ma simt un copil bun , in ciuda faptului ca nu stiu matematica , nu cred ca am gresit sau ca am comentat sau ca am facut vreodata ceva ce nu poate sa fie iertat sau ceva inacceptabil.

Dar maica-mea , ce sa stie ea , doar ea s-a distrat la vremea ei cat a putut , si nu-mi pasa mie ca ea isi imagineaza ca eu sunt cea mai rea , nu-mi pasa mie ca nu stie cum e scoala din ziua de azi ,si nu-mi pasa nici ca nu stie ca 90 % din fetele de varsta mea sunt pitipoance sau vagaboante , sau amandoua .

In momentul asta nu vreau nimic , nu mai vreau niciun banchet , iar daca tata imi va da bani pentru rochia aia n-o sa imi mai placa pentru ca stiu ca idioata imi va scoate toata viata prin piele asta . 

Nu vreau sa-mi imaginez viata mea de liceu , cand colegii mei vor fii dezghetati , cand ei vor iesi sa se plimbe iar eu voi merge pe acelasi drum casa-scoala . O sa ma urasc si atunci mai mult ca acum , nici nu vreau sa mai spun , n-am prieteni , Pafi nu ma mai iubeste si o stiu sigur , pe D. nici nu vreau sa-l mai aduc in discutie , o place inca pe Georgiana , ceea ce mi-a zis atunci a fost o minciuna sau in cel mai bun caz , inca nu-si cunostea bine sentimentele.. Si apoi , ce rost are sa-mi mai ratez viata din sperante cretine si alte lucruri care oricum nu exista si nu vor exista , oricat am incercat , nu cred ca insemn ceva pentru el , imi e greu s-o cred.

Ea s-a intors azi de la Paris , Paris ! A stat o saptamana si ceva acolo .. :] . Da , tot ce simt acum e invidie pentru toti , mai ales pentru ea care are tot . 

Cum sa ma simt bine ? 

Ea e frumoasa , desteapta , buna , norocoasa , cu o super mama pe care nici n-o apreciaza cum trebuie , cu o super familie , cu super sanse , pe cand eu ?

 O mama crizata de pe vremea comunismului , un tata strict fara incredere in mine desi n-am gresit cu nimic , o singura excursie la munte in toata viata mea , in rest n-am parasit orasul , urata , neiubita si fara prieteni .

Oare e corect ?

Fac pacate in fata lui Dumnezeu , sunt constienta ca unii n-au nici macar mancare , da m-am saturat sa fac pe optimista , imi detest viata si pe mine , maica-mea a facut greseala vietii ei ca m-a nascut.Nu ma suporta si eu nici atat . N-o vreau . 

Nu , nu-mi pasa ce-o sa credeti , nu-mi pasa ca o sa par exagerata , in momentul asta nu-mi pasa de nimic , nu vreau nimic , voiam sa scriu altceva , dar ce chef sa ai cu crizati acasa si in rest o viata de om singur ?

:] Asa ziceam si eu . 

Ascunsa.

Ploua .

     Ploaia care va cadea....
     Pacatele toate mi le va spala..
     Ura si iubire parte-n-parte..
     Ploua sincer si puternic intr-o normala zi de mai . De fapt , nu e normala pentru ca ploua. 
Toata aceasta ploaie lasa o urma de magie intunecata peste asezare..
Imi place , parul , hainele mele sunt ude , in interior... ? Nu mai conteaza . 
N-am sa spun ca mi-e bine decat daca voi fi intrebata si voi fi nevoita sa mint.
N-am sa spun nici ca mi-e rau..
As spune ca balanta se inclina spre rau dar eu sunt bine.
Nu , nu stiu daca sunt bine pentru ca faptele imi influenteaza starea , sunt bine pentru ca am fost construita cu o putere uimitoare de regenerare..
Pana acum , oricat de greu mi-a fost , am reusit mereu sa privesc in fata , sa merg mai departe pe un drum construit din vise , sperante si credinta.
 Ma simt urata ...oricat de mult as fii incercat sa nu , ma simt urata . 
Nu , eu nu acuz pe nimeni ... dar si ce daca nu ma iubeste el ? Si ce daca ? 
Asa mi-am spus in urmatoarea zi..., am adormit plangand si m-am trezit tot trista , dar am reusit sa ma gandesc ... Ce conteaza ce vrea el .. am un Dumnezeu care ma iubeste , urata sau nu , El este acolo si sunt norocoasa , pentru ca , oricat de mult mi-ar intoarce lumea spatele , oricum as arata , acum si in viitor , El a fost acolo , am cea mai frumoasa iubire posibila , am ceva cu adevarat important..

Si in plus...imi am parintii si cateva persoane care nu stiu daca ma iubesc..dar cel putin ma simpatizeaza.
Asta e destul...destul pentru ceea ce merit.
Revenind la prima zi, dupa ce am aflat chestia aia...da , eram tulburata , m-am dus la Emi .
Emi e vecina mea , prietena mea si mama mea "de imprumut ". Ea are vreo 23 de ani , in fine , nu conteaza..ideea e ca acum o saptamana am aflat ca pleaca in Londra.
Da , mi-a picat greu .. foarte greu.. 
Cum ziceam , m-am dus la ea , n-am deschis bine usa " Ce-ai ? " 
E asa greu sa pacalesti o persoana care te cunoaste ca pe propria palma , imi vine greu s-o mint , la urma urmei i-am povestit tot si intotdeauna in afara de D. si Pafi .. hm , de ei n-am zis nimic nimanui din exterior. Da' nu regret..
Si apoi .. : - Si vineri pleci...
                 - Da . 
                 - Cand vii ? 
                 - In august .
                 - Ce ?! August.. Au..gust..
                 - Nu e asa mult , cee ? Hai nu plange ..
Da, am inceput sa plang...poate daca nu eram si-asa ranita ma imbarbatam si ma abtineam , dar pur si simplu nu am putut , ea era singura persoana pe care o mai simteam aproape si acum pleaca .. stiam ca daca o sa cedez o sa-i spun toata povestea cu D. si o sa ma ajute..o sa ma sfatuiasca ( dupa ce o sa rada ) , si apoi.. e vorba de simpla ei prezenta , in ultima vreme am vorbit mai rar caci eu eram ocupata dar o stiam acolo..acum ea pleaca iar eu raman si mai singura.
Legat de D. , oricat de mult mi-am dorit sa-i spun ca am citit ce-am citit ..n-am putut , dar Doamne ce mi-as fii dorit.
In ziua cand i-am spus ca-l iubesc parca s-a rupt un ultim zid dintre noi , eu simteam ca pot sa-i spun orice si acum iata ca e ceva ce chiar nu pot.. Cu toate astea , l-am intrebat daca intr-o prietenie conteaza frumusetea si a zis ca nu , ca de ce ar conta si apoi a zis " Esti un strumf ciudat " . 
Da... Poate sa-mi faca ce vrea , eu n-o sa arunc 10 luni pentru faptul ca sunt urata sau pentru faptul ca nu ma iubeste.
Suntem prieteni si asta e mai mult decat merit...Si da , o sa incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ..
Oricat de grele imi sunt noptile , caci ma gandesc ca am iubit in zadar pana acum , si c-o sa mai iubesc in zadar , nu conteaza , o sa fiu bine..
Si oricum..azi ploua.

Ascunsa.

Urata .

   Pana acum cateva momente am trait cu impresia ca exista oameni frumosi si oameni draguti.
Mi-am dat insa seama ca eu nu ma aflu in nicio categorie , eu sunt doar urata.
Exista oameni urati si frumosi , atat . 
Nu stiu daca v-am spus , ba stiu , nu v-am spus , am parola lui D. , da, la un momentdat mi-a dat parola lui de la contul de yt ca sa ii mai ascult din muzica si mi-a zis " Vezi ca asta e parola mea de la toate conturile asa ca vezi ce faci . " 
M-am bucurat ca are incredere in mine .. evident , ca orice fata curioasa abia asteptam sa plece de-acasa ca sa ii intru pe id . 
Nesimtita ? 
Si ce daca . 
Oricum , a plecat acum 2 ore cred , si am intrat .. am citit niste convorbiri cu niste persoane "comune" , unde stiam ca e posibil sa ma regasesc..
Va arat doar atat : " D : [...] daca nu avea varsta asta si era draguta atunci.... :-" " 
                               " D: [..] nu-mi place , sau mai exact nu are nimic care sa-mi placa " . 
Prima este de luna asta , a doua este din octombrie,  probabil lucrurile s-au mai schimbat de atunci.
Glumeam .
In fine..postarea asta va fii una lunga si trista . Evident ca am inceput sa plang , m-am dus sa fac o baie si dureroasele amintiri au reaparut...am mai vorbit despre toate aceste lucruri , nu , nu toate , doar cateva...dintr-un lung sir de dezamagiri si descurajari , care au creat acest blog , care au creat o fata vesnic ascunsa.
Nu am fost niciodata frumoasa , nu m-am placut niciodata , m-am urat si am fost dezgustata de mine.
Eram inca un copil mic si gras care se juca cu papusi , pentru ca da , in ciuda pantalonilor scurti , a tricourilor lungi patate de ciocolata sau pamant , eram totusi o fata..eram asa atunci cand instincturile " femeiesti " au inceput sa se trezeasca , dandu-mi seama ca sunt grasa si nu e bine.
M-am infometat mult timp , obisnuindu-ma sa mananc o zi intreaga o salata si-o felie de paine , cateodata nici alea . 
Crescand, am reusit sa slabesc mult  si nimeni nu era multumit , eram criticata , dar eram fericita pentru ca numai eu imi cunosteam serile adormind lesinata de foame , sportul facut in camera si tot chinul...
Eram slaba dar totusi urata.
Asa m-am vazut...eram cea mai complexata persoana , nu voiam sa ma vad niciodata si nu-mi placeau rarele persoane care ma complimentau , le consideram mincinoase si prefacute.
Intr-o seara am intrat pe TPU , fiindca da , acolo nu sunt doar oameni redusi mintal , am intrat acolo pentru ca voiam sa vad daca mai sunt si altii complexati , atunci nu stiam ca sunt chiar asa multi....Era o intrebare pusa de o fata urata , adica asa zicea ea ca era  si un oarecare i-a spus ca nimeni nu e urat fiindca Iisus ne-a lasat dupa chipul si asemanarea Lui iar Iisus nu este urat.
Am fost in al 9-lea cer fiindca i-am dat dreptate , am zis " poate ca nu-s asa urata " . 
Si da , asa credeam ca e...nu credeam ca sunt frumoasa  , nici macar draguta , dar consideram ca nu-s urata , si ce binefacatoare a fost aceasta "credinta" , e sentimentul ala cand esti impacat cu tine..partial cel putin..
Mi s-a spus de mai multe ori ca sunt urata , mi s-a spus ca sunt si frumoasa si mi-am dat seama ca oamenii sunt foarte diferiti , dar eu nu eram frumoasa , erau ei ciudati .
M-am resemnat cand toti au ales-o pe ea pentru ca era cea mai frumoasa , cea mai buna si pentru ca asa este si acum..am crezut ca asa e normal , stiam ca asa as alege si eu daca as fii in locul lor , pentru ca alegem mereu ce ne bucura ochiii , da' ma durea , nu zic nu . 
Tot am crescut...colegele mele s-au facut si mai sclipitoare...majoritatea pitipoance.
Eu ? 
Hm...am fost la fel , doar ca m-am ingrasat  si iar critici si "sfaturi" . 
De aceasta data eram si eu din ce in ce mai dezamagita de mine..
Nu stiu ... eu am crezut mereu ca frumusetea e intr-un om vesel si simplu , am crezut ca frumusetea este acea aura ciudata care inconjoara unii oameni , am crezut ca frumusetea este ea . Nu , nu pentru ca are ochiii ca doua bucatele de diamante , nu pentru ca are pielea alba si fina , nu pentru ca are parul lung si ravarsit peste obrajii imbujorati , nu fiindca e slaba si proportionata perfect , ci si pentru ca e foarte buna...Nu , nu "buna" asa cum zic baietii ca fetele sunt bune...ci buna asa cum sunt oamenii buni...
Da, frumusetea ei venea si fizic,in proportii foarte mari , de exemplu eu nu cred ca as fii fost in stare sa intretin acea frumusete atat de vie , e ea asa gratioasa si fina si splendida.
Ma uit zilnic la colegele mele si nu-mi vine sa cred cate schimba timpul..Oare pe mine m-a uitat ?
Eu nu o sa imi fac poze in oglinda avand mereu grija sa-mi arat fundul , nu , nu am fund , spre deosebire de unele colege , nu am si n-o sa am , nici nu mi-a pasat , am vazut cu lor li s-au urcat complimentele baietilor legate de fund, la cap...
Eu nu am vrut asa ceva , ca sa nu aud pe strada " ce i-as da-o ! " 
Eu n-am avut si nu am niste picioare de felina , eu am semne multe..pentru ca odata era sa raman fara picioare , pentru ca faptul ca m-am nascut vie este o minune..
Da , mama mea m-a nascut natural , si am iesit cu picioarele , si medicii erau " nu credeam ca va trai "  , dar aia e alta poveste...
Eu n-am avut un abdomen plat mancand tot ce-mi pofteste sufletul , l-am avut o singura data si l-am pierdut...
Nu am o fata frumoasa..am nasul mare , tata nu ma lasa sa ma pensez , am tenul inchis iar ochiii sunt simpli , negrii , neexpresivi , straluces doar cand vorbesc despre ceva ce iubesc..
Am avut candva parul lung pana cand mama m-a tuns scurt , scurt si de atunci n-am mai indraznit , n-o sa am niciodata parul lung , asa cred...de ce ?
Nu mi se mai potriveste...
Eu am parul cret iar D. e dezgustat de parul cret/ondulat..
Da, am fost dezamagita ca lui nu ii place exact ceea ce eu am considerat frumos la mine..
Nu am maini frumoase , imi rod unghiile involuntar cand sunt nerabdatoare , sau cand ma plictisesc , am degetele groase si mari . Nepotrivite pentru o fata/femeie..
Eu nu m-am dat niciodata cu ruj , nu am purtat rochii sau pantofi cu toc , am timp .. dar e trist sa fii tu cel mai altfel in sensul rau acum cand lucrurile sunt total diferite fata de cum vad parintii mei lucrurile..
Eu am fost mereu undeva in umbra , mica , mica , asa si am vrut , caci nu sunt omul "reflectoarelor" asa cum sunt unele...eu am fost timida si cuminte, prinsa mereu in vise si carti , eu asa sunt , asa am crescut...S-au dus vremurile cand ma urcam pe garduri cu baietii .
Eu nu sunt precum B. de exemplu , nu dansez asa cum danseaza cadanele barbatilor in pat la scoala , nu port colanti care sa-mi etaleze ceea ce n-am , adica fundul , nu ma dau cu ruj roz , am ghizdan nu poseta , nu am unghii cu gel , nu ma machiz si nici n-am facut-o vreodata , nici nu imi e permis.. Nu permit nimanui sa ma atinga , de aceea sunt salbatica pentru multi baieti . Eu nu vreau maini libidinoase pe unde nu trebuie , nu vreau pupici si alte chestii de la persoane care nu ma incanta . 
Eu nu am cerut niciodata bani parintilor , nu asa multi cel putin pentru ca am considerat mai important ceea ce era pentru ei important , nu mi-am permis sa dau 2 milioane pe un costum de baie ..cand am reusit sa strang putin bani nu m-am dus in cluburi , cafenele sau discoteci , eu mi-am cumparat cartea aia dupa care am tanjit mult..
Discutia a deviat , da , sunt frustrata de lume si de faptul ca El m-a vrut asa , nu as fii vrut multe lucruri din cele enumerate mai sus daca lumea nu m-ar fii criticat atunci cand m-a vazut.
Nu as fii frustrata daca pentru parintii mei nu as fii cel mai rau copil , oare daca as fii precum fetele ce se regasesc mai sus , oare atunci as fii mai buna ? 
D. mi-a zis candva ca sunt frumoasa..si atunci m-am simtit frumoasa , si multe zile dupa , e trist sa aflu acum ca era o minciuna.
Nu sunt suparata pe el , nici nu pot , nu-l acuz , la urma urmei frumusetea o ai sau n-o ai , asta e , oamenii au ochii , din pacate . D. nu ma place si evident ca sunt trista..poate daca eram ca ea aveam multe sanse...Cred ca ii place atitudinea mea si chiar daca n-a vrut cred ca s-a atasat de mine intr-un fel..dar nu sunt frumoasa si nici placuta...si nu e doar el , sunt multi , asta e .
Nu stiu cum sa ma port cu el , evident ca n-o sa-i zic niciodata nimic , la urma urmei a zis ceva ce stiam doar ca incercam sa ascund in propriul meu suflet...Adevarul doare , nu fac pe zmeul sa zic ca nu.
Acum , nu vreau nimic , as vrea doar sa plec pe plaja desculta si sa alerg plangand , sa aud cum freamata marea , pentru ca ea e frumoasa , si chiar daca m-a vazut urata de multe ori , nu a fugit niciodata , nici nu m-a alungat..
Nu am scris asta ca sa fiu contrazisa asa cum poate multi vor crede...am scris pentru ca chiar si fetele ce s-au ascuns o viata au nevoie sa se deschida in fata unui necunoscut , criticate sau nu , e o nevoie..Am scris pentru ca nu mai pot , pentru ca scriind , inlocuiesc alergatul pe plaja ce nu-mi este permis . 
Cu respect , o fata urata.

djaisfaasaaa

   Hei ciufulitilor  , 
Da , da stiu ca n-am mai scris de o saptamana cred , si eu ma mir , de cand am blog-ul asta nu am stat niciodata asa mult fara sa scriu ceva , nu am avut nimic care sa ma "forteze" sa scriu , mi-a fost lene si n-am dispus nici de timp ca sa n-ai ce face asa cum este in vacanta , da nu conteaza , daca voiam sa scriu gaseam si ce si cand , da n-am vrut , uite asa ca n-am vrut ! Ha !
Deci.... ce-am mai facut : 

Cu D. : 
Hm...un eveniment mai important a fost acum doua seri cred , vorbeam , vorbeam si in gluma i-am zis in nu stiu care fel ca din cauza lui nu pot sa ma concentrez la invatat si i-am zis " sa te simti responsabil de viitorul meu domnule ! " ei bine , reactia a fost una neasteptata , a zis ca-si face alt id si ca o sa vorbim tocmai dupa examen , ca e spre binele meu si toate celelalte lucruri ..
Nu l-am luat in serios un moment , pana cand mi-am dat seama ca vorbea serios.
I-am zis de jfiofjaoad ori ca nu vreau , ca glumeam si blablablaaaaa , adevarul e ca ma gandesc la el zi si noapte si nu ma concentrez , cateodata nici nu dorm , dar pot sa controlez asta daca vreau.
In fine...era tarziu si a trebuit sa ies , evident ca am plans pana am adormit , imi era frica ca s-ar putea sa urmeze ceva groaznic , caci i-am zis ca daca nu mai vorbim acum nu mai vorbim niciodata , nu sunt genul de persoana care sa reinceapa ce-a terminat , detest asta as putea spune.
A doua zi dimineata, m-am trezit si cum am deschis ochiii am inceput sa plang , mi-am dat seama cat de important el pentru mine...Am intrat pe mess , era 6 dimineata , si era un mesaj off de la el " Apropo , am glumit .. :d " 
Sa-l omor nu alta . Da eram prea fericita si usurata , ce sa mai te superi cand multumesti cerului ca de la aiuritii ca el te poti astepta oricand sa glumeasca..., va dati seama ca daca Doamne fereste s-ar fii intamplat ceva de genu as fii scris..
    Alte chestioare cu el , hm , ne iubim , metaforic vorbind , adica partea din zi in care vorbesc cu el e cea mai frumoasa...si daca nu vorbesc o zi simt ca mi s-a luat un sfert de viata , e minunat , minunat , ma face fericita si sper ca asta sa dureze , chiar daca voi mai da si de suferinta..

Cu Pafi : 
Ehm...aici e ceva mai complicat , ma gandesc la el zilnic dar mai putin ca inainte .. il iubesc nu zic nu , dar cum vorbim din ce in ce mai rar...mna , oricum sunt sigura ca lucrurile vor reveni la normal cand o sa termine cu bac-ul , zilele astea chiar a intrat sa vorbim , doar ca ..nu prea am ce sa-i spun , e un fel de distanta cretina.. Ma rog. -.-

Alte prostii : 
Hm...am luat nota mica , foarte mica in simularea la mate si parintii mei inca sunt suparati pe mine , sunt destul de indispusa in momentul de fata , altceva chiar nu stiu ce am mai facut...diminetile vin si trec ... serile apar iar noaptea , eliberam vise.
Voi ? ^^
P.S : Ma gasiti pe tumblr -> http://ennmaai.tumblr.com/

2 mai ...[Tata]

Dragul meu tata , 

Am calcat in aceasta zi cu stangul , te rog sa ma ierti , te rog ...

Vreau sa stii ca n-am uitat de ziua ta , aseara am adormit plangand din cauza unei scrisori de care tu nu ai habar , si e mai bine sa nu ai ..

Te rog sa nu-l urasti pe cel care m-a facut sa plang , nu-l uri caci eu il iubesc..

In momentul asta eu il urasc pentru ca din cauza faptului ca imi inunda gandurile de dimineata pana seara , am uitat ca astazi este ziua ta...

Ma simt ca ultima idioata scumpul meu tata...

Imi vine sa plang caci te-am vazut azi si nu te-am strans in brate cu entuziasm asa cum am facut in anii trecuti..Daca asta e rezultatul cresterii mele atunci sunt dezamagita..

Ma simt de-a dreptul deplorabil...poate daca nu terminam de citit cartea mi-as fii amintit , poate daca nu eram inca constransa de propria-mi tristete..mi-as fii amintit de cum ar fii rasarit soarele.

Ti-as spune ca ieri mi-am zis " Maine e ziua lui tata " 

dar ce rost ar avea , am uitat...

Ma simt ingrozitor de vinovata , mereu am sa ma simt , stiu ca asta era de o importanta majora pentru tine si stiu ca cea mai importanta persoana din viata ta a uitat sa te imbratiseze chiar azi..

Of Doamne cat de mult regret , imi dau seama ce prost te simti caci si eu m-as simti prost , si daca ai stii ce important esti pentru mine..

Nici nu am cuvinte...

Lasand asta deoparte , inca de cand am deschis blog-ul asta m-am gandit sa-ti dedic o postare ..

Esti cel mai bun tata si cred ca pe tine te iubesc cel mai mult pe lumea asta ..

Te-am dezamagit de multe ori si regret..

Am incercat deseori sa fiu copilul perfect pentru tine , n-am reusit , n-o sa reusesc pentru ca tu mereu o sa fii nemultumit..

In momentul asta nici nu sunt in stare sa scriu cat de mult te iubesc pentru ca am facut o gresala fatala pe care n-o sa mi-o iert ..

Am vreo scuza in fata ta ?

Nu , nu am .

Cand a fost ziua lui mi-am amintit in secunda 2 , ba nu , nici nu uitasem , si tocmai cea mai importanta zi , am uitat-o .

2 mai , 2 mai , 2 mai , 2 mai , 2 mai , 2 mai , 2 mai , 2 mai , 2 mai , 2 MAI . 

Cat de greu poate sa fie  !?

Ai fost si esti un tata bun , ai o grija suprema de mine , ma iubesti cel mai mult si nimeni n-o sa schimbe asta , ai merita o viata mult mai buna..

Ai avut o copilarie grea si n-ai fost niciodata prea fericit , nici macar eu n-am reusit sa fac asta..nici nu cred ca o sa reusesc , daca ai stii de blog-ul asta , daca ai cunoaste-o pe adevarata eu , ai fii dezamagit . 

Si eu as fii ..

Ti-am facut ziua groaznica...of , trebuia sa fie altfel...imi pare asa de rau .

In momentul asta tot ce-mi doresc este sa sap o groapa , sa ma arunc in ea si sa raman acolo , am ranit singura fiinta care chiar ma iubeste...si nu e prima oara.

Ce pot sa mai fac ?
Si eu sunt ranita...dar acum sunt rusinata de propria-mi prostie .. 

Iarta-ma ..

La multi ani !

Ascunsa .  Alexandra.

Dezamagiri...

  Sunt dezamagita.
Ranita as putea spune.
Din discutie in discutie , am ajuns sa vorbesc cu D. despre scrisoarea mea...caci din pacate nu poate fii vorba despre scrisoarea " noastra " . 
Nici nu mai am chef sa povestesc tot ce-am vorbit , ideea e ca putin ii pasa daca ii scriu pe mess sau ii trimit scrisoare , credeam ca asta s-a schimbat dupa ce a citit-o...
Apoi a zis ca nu-i plac lucrurile formale...dar eu nu am trimis ceva formal..
I-am explicat iar ca era ceva special caci pe mess isi scrie toata lumea dar asta e ceva unic si multe alte discutii lungi...in fine , nu a inteles nimic din gestul meu .
Mi-a zis ca ar trebui deja sa fiu obisnuita cu el si ca nu intelege de ce aveam asteptari . Adevarul e ca nu aveam , il cunosc prea bine , dar asta e mult...chiar si pentru el . 
Nu e mult ca nu a inteles o boaba , e mult ca a zis ca e ceva neimportant si abia dupa ce a vazut ca m-am suparat a zis " deci chiar e important . " 
In fine , apoi a inceput sa ma impace si reusise pentru un moment pana cand...
Pana cand l-am intrebat daca a pastrat-o si a zis ca femeia care ii face curatenie a aruncat-o . 
Citez : "- Se pare ca pentru ea o scrisoare intra in categoria" tot ce e nefolositor " , adica am dreptate " . 
Nu mai conteaza ca am plans...apoi si-a cerut scuze ca n-a avut mai multa grija dar nu mai are rost pentru ca oricum tot ce citeam era " blablabla" , tot ce-mi imaginam era scrisoarea mea intr-un cos de gunoi , scrisoarea mea sfasiata acum alaturi de o cutie de iaurt si o coaja de portocala...
Si a trecut asa mult timp..sigur nu mai exista.
Sunt dezamagita profund...imi simt sentimentele calcate in picioare si apoi aruncate la gunoi..
Daca el ar fii genul de persoana care sa-si aminteasca orice si alte cele , poate n-as fii asa , dar el o sa uite...eu speram ca peste ani inca sa gaseasca scrisoarea mea si sa inteleaga ca a fost ceva important...dar scrisoarea nu mai e iar lui nu-i pasa , o sa uite tot ce am scris , iar toate sentimentele mele investite acolo se vor risipii , ba nu , toate astea deja s-au intamplat.
Probabil ca mi-am ales persoana gresita.
Dar timpul nu mai poate fii intors , scrisori nu mai vreau , as vrea sa uit ca am facut chestia asta...aveam incredere ca n-o sa regret . Cand imi amintesc ca am scris-o cu lacrimi in ochii , ca m-am gandit la toate momentele alea in care m-a facut fericita , ca am asteptat cu sufletul la gura atata timp sa ajunga..
Si stiti ce , gresise un numar , adica nu era int. cu nr 5 , era cu 6 , scrisoarea ajunsese la altcineva care a venit pana la el si i-a dat-o...adica , scrisoarea era daca nu ma insel in alt cartier , putea sa nu ajunga niciodata , mi-am dorit totusi asa mult incat Dumnezeu mi-a facut pe plac..
Abia azi am aflat...
Partea proasta e ca sambata i-am pus cu incantare o alta scrisoare care acum va ajunge tot la omul ala , sper ca de data asta sa nu se duca sa i-o dea , chiar sper..
Oricum e doar o foaie si-un plic . 
Probabil ca exagerez eu , poate ca daca as fii detaliat tot ce am vorbit ati crede ca el are dreptate..dar , sentimentele mele sunt intr-un cos de gunoi , voiam ca el sa pastreze aia , nici nu-mi imaginam...nici macar nu poate sa-si imagineze ca ala a fost unul din cele mai importante lucruri din viata mea , iar lui nu-i pasa . 
Ascunsa.