Imi pasa ..

    Azi , ma simt oarecum mai puternica , ma simt oarecum mai bine...evenimentele din ultimele doua zile cred ca m-au marcat.

Incep cu alalteri seara , in ziua aia cu bac-ul , am intrat pe mess , in fine , imi lasase un mesaj (pafi) in care zicea sa nu dramatizez cu nimic ca nu m-a bagat in seama pentru ca si eu am facut la fel.
Si apoi cand a intrat pe mess , greu ce-i drept , am inceput sa vorbim .
De fapt , era un fel de cearta.
A zis multe , la fel si eu , n-o sa povestesc aici tot pentru ca ma rascolesc iar si pentru ca n-ar fi prea bine , la urma urmei este si "secretul" lui si ...
Ideea e ca am fost si sunt o persoana groaznica.
El avea nevoie de mine , e adevarat ca nu mi-a scris dar chiar si asa , nu era momentul sa fac orgolii tampite cu el , trebuia sa-i fiu aproape , trebuia sa-i dovedesc ca-mi pasa si ca il iubesc.
N-am facut asta..
Niciodata nu stiu cum ar trebui sa fac , m-am gandit ca sa faci ceea ce simti e o prostie , m-am gandit ca e cazul sa pastrez pentru mine , m-am gandit la asta chiar atunci cand trebuia sa fac ceea ce simt ,trebuia sa-i spun ca il iubesc si ca mi-e dor de el , ca ii tin pumnii , trebuia sa fiu eu..

Cu el , trebuia sa fiu eu .
E atat de greu sa fac diferenta intre persoanele carora le pasa si persoanele carora nu le pasa , diferenta intre persoanele cu care merita sa fiu eu si persoane cu care nu merita sa fiu eu..
Mi-a zis ca s-a saturat de oameni care pretind ca ii sunt prieteni si ca nu intelege de ce zicem cu atata usurinta " te iubesc" si "imi pasa de tine " iar apoi demonstram total contrariul.
I-am zis ca am reactionat oarecum normal pentru ca el  nu mi-a scris si ca m-a ignorat si etc si a 
zis "-Normal ? Cu o persoana de care iti pasa ? "
I-am zis ca daca pe persoana aia o doare in paispe de tine e oarecum normal si apoi a zis ceva care..
m-a marcat .
Citez : "Ti-am mai explicat o data  ca indiferent de oricat interes arat, sau cat de urat ti-am vorbit mereu , mie mi-a pasat mai mult decat o sa-i pese oricui iti vorbeste frumos , nu-i vina mea ca oamenii prefera vorbele dulci. " 
Imi e greu sa povestesc pe scurt tot ce-am vorbit , tot ce-am simtit sau tot ce simt .
Am avut amandoi " motive " sa nu ne scriem dar ale mele au fost mai stupide ..

"Daca vezi ca eu nu-ti scriu si ca sunt asa cum sunt , tu de ce continui cu orgolii prostesti ? De ce faci ambitii ? " 

Da , asa e , oricat mi-am zis mereu ca nu e bine sa raspund cu aceeasi moneda , am facut-o totusi..
Si asa am facut eu incat si-a pierdut increderea in mine si cum am dezamagit una dintre cele mai importante persoane din viata mea , ca am zis ca-l iubesc si i-am dovedint contrariul..
Daca ar stii el ca e adevarat tot ce am zis , sau poate ca stie dar pretinde ca nu stie , oricum , e adevarat... tot ce-am scris si tot ce-am simtit in zilele alea cand nu i-am scris si...mno.
Am vorbit pana la 1 noaptea cand a trebuit sa ies.
A doua zi aveam un mesaj de la el in care-mi zicea ca oricum nu prea o sa mai intre si ca , de ce nu , o sa-mi zica o poveste .
Si mi-a zis tot ce-a fost cu el in zilele alea , n-o sa zic aici cum si ce...dar mi-am dat seama ca am gresit atat de mult , ca oricat de rau si rece ar fi fost si oricat de urat mi-ar fi raspuns, el ar fi tinut cont daca as fi trecut peste toate astea si i-as fi scris , nu mi-ar fi spus niciodata ca apreciaza asta dar totusi , ar fi tinut cont.
Mi-a zis ca am nevoie sa invat cum e viata si mi-a multumit ca "i-am fost prietena " , adica ca nu i-am fost ... 
Iar la final .. Citez : "Fa-ti prieteni noi , persoane noi de care iti pasa , persoane care iti zic chestii frumoase...
Uita-ma pe mine , lasa-ma pe mine . " 

N-am cuvinte sa descriu cat de mult imi doream sa dispar in momentul ala , cat regret , cat plans si cate si mai cate , i-am zis ca nu vreau alti prieteni , ca n-o sa-l uit si ca decizia ii apartine dar ceea ce e de fapt tragic este ca , oricat am dovedit contrariul , chiar mi-a pasat , chiar imi pasa...
Si ma gandeam , ce e de facut , ce sa fac , ce sa mai zic ?
Am dat-o in bara grav si nu o sa mai fie oricum ca inainte niciodata , trebuia sa stiu ca in spatele rautatii lui poate avea cumva nevoie de mine , nu trebuia sa-i zic ca am impresia ca-l incurc si nu trebuia , oricat mi-a dat de inteles asta , nu trebuia sa ma gandesc ca n-are nevoie de prezenta mea.
Oricum , ceea ce l-a deranjat pe el cel mai tare a fost ca i-am zis ca imi pasa si ca il iubesc si ca de fapt n-ar fi asa , dar pentru Dumnezeu , chiar e asa ! 
      Ieri  m-am gandit ca... trebuie sa fac ceva , sa nu renunt totusi la el si oricat de urat s-ar purta sa ma gandesc ca merit asta , sa incerc sa-mi spal pacatele , dar oricum..asa ceva e aproape imposibil de realizat , mai ales cu o persoana ca el .
Spre surprinderea mea , a intrat totusi pe mess aseara , ma gandeam iar ce as putea sa zic , e sentimentul ala cum ca ti-ai dorii sa te calce in picioare pentru ca stii ca o meriti , sentimentul ala ca iti e rusine sa zici ceva in situatia ta actuala.
Penibil , l-am intrebat de facultate , trebuia sa inceapa cumva conversatia , nu ?
Si mi-a raspuns " Iti pasa ? "
Bun , direct in inima .
I-am zis " Da.. "
El : " Zau , de cand ? "
Bun..intr-un final a binevoit sa-mi raspunda si mie dar la orice chestie era ceva gen "nu-mi pasa ce zici tu si nici nu te cred ca-ti pasa. "
I-am zis la un momentdat " As vrea sa mai vorbim , oricat de urat te-ai purta cu mine , banuiesc ca imi merit pedeapsa . "
Si raspunsul a fost pe masura : " Eu n-o consider pedeapsa , o consider rasplata , si eu n-as vrea sa mai vorbim . "
Ce sa mai zic in cazul asta ? Ce sa mai plang ? Ce sa mai regret ... O merit pe deplin , macar sa fi invatat ceva din asta..
Am raspuns " Ah...inteleg. "
Ma gandeam ca daca il las prea repede o sa se gandeasca ca mi-e indiferent si ca renunt usor , ma gandeam ca vreau sa ii scriu totusi si ca asa o sa fac..dar spre surprinderea mea..dupa ce a trecut un timp , a inceput sa-mi povesteasca ceva de bac , vorbea normal , parea el , mi-a zis o chestie si i-am zis  : " Da stiu .. am vazut . "
Si a zis " Taci , nu stii si nici n-ai vazut . "
Bun.. A continuat , mi-a zis cateva chestii pe care le stiam si stia ca le stiu , cateva pe care nu le stiam  si apoi m-a intrebat de examene , m-a intrebat ce note am luat si am inteles , mi s-a luminat fata , m-am gandit " Asta e jocul , trebuie sa ma prefac ca nu stiu nimic din toate astea , e ca si cum o luam de la inceput . "
Si am intrat in jocul lui , i-am zis tot si a reactionat  asa cum ar fi trebuit sa reactioneze din prima , a zis ca sunt praf cu 82 la romana si ca o sa intru la un liceu naspa, evident , m-a necajit.
Eram atat de fericita , asta imi doream sa se intample dupa examene , sa fie el ,  sa ma certe ...si am vorbit multe ore despre chestii si era totul frumos..prea frumos.
Si ma gandeam , ori se plictiseste , ori nu vrea sa-i mai pese si ma trateaza ca pe o oarecare , ori vrea sa o luam de la capat..
Eu ma rugam pentru o a 3-a varianta dar..slabe sanse , n-am stricat momentul , eram fericita , era o fericire pe care n-o meritam..
Poate ca s-a purtat asa pentru ca n-o sa mai intre si voia sa ma simt bine..sau .. Mna.
Eu stiu ca el e sucit rau , dar .. sa treaca de la un comportament rece si rau asa repede la unul normal..e ...prea dubios.
Ma intreb daca azi vom vorbi , daca azi se va purta asa , iar daca da...il voi intreba de ce.
Stiu , postare kilometrica.. 
Ascunsa .