Monday, 8 July 2013

Nimic mai bun .

Stiam ca o sa ia..
As fii bagat mana in foc , ba nu , ambele maini , atat eram de sigura.
Stiam , stiam , stiam..
Si cu toate astea , cum au aparut rezultatele de la bac pe net , l-am cautat .
Am avut dreptate , l-a luat cu note mari.
Pafi...
M-am bucurat dar nu atat de mult pentru ca stiam , m-am bucurat..
Acum , acum cateva zeci de minute a intrat pe mess . Eram panicata.
Ce sa fac ?
Sa-i spun ceva ? Sa nu-i spun ?
N-am vorbit de o saptamana si trei zile , mai mult ca niciodata , cuvintele nu mai au oricum niciun sens  , am inteles probabil amandoi , nu stiu ce a inteles el , dar eu am inteles ca nu mai pot , ca am pus punct , ca ma doare prea tare si ca in viata lui eu nu am loc . Asa ca am plecat si n-a venit nimeni dupa mine .
Nu i-as fii scris , asa cum nu l-am intrebat persoanal daca a luat sau nu bac-ul , ma gandeam ca nu merita si al naibii de adevarat e , ca el nu m-a intrebat de examene , ca a trecut deja multa vreme de cand nu-i mai pasa de mine , sau cel putin asa imi da de inteles , ca a facut atatea si atatea chestii incat ar fii trebuit sa dispar de mult din peisaj ..
Dar apoi m-am gandit ca...macar din respect pentru toate momentele cand m-a facut fericita.
M-am gandit ca o sa intorc si celalalt obraz iar si iar ..
M-am gandit ca nu ii raspund cu aceeasi moneda.
M-am gandit ca vreau sa ma simt o persoana buna un minut..caci atat dura pana ma simteam iar nasol.
Si asa a fost.

-Felicitari si succes la admitere .
-Puteai sa fii mai putin formala.
-Pretentii .
-Aha , bine.

Am inchis repede casuta...
Am inceput sa tremur , sa plang , sa plang de frustrare si de...de toate.
Am plans mult in ultimele doua saptamani iar atunci cand am inceput sa nu mai vorbim deloc , am plans si mai mult , am plans si m-am chinuit sa nu spun nimic , am stat aici singura asa cum stau mereu si am incercat sa ma obisnuiesc cu ideea , sa cred in Dumnezeu , sa ma gandesc ca o sa fie bine .
Si da , tot doare...dar lacrimile s-au rarit in ultimele doua zile , iar azi , nenorocirea aia de bac m-a facut iar sa ma rascolesc...
As fii vrut al naibii de mult sa-i zic ca Doamne ! Imi e asa dor de el....ca il iubesc si ca imi pare rau ca nu i-am scris...
Nu , nu e vina mea , dar pentru el sunt in stare sa gasesc o vina , poate mai multe..
As fii vrut sa-i spun in fata tot ce cred asa cum obisnuiam , sa-mi zica ca-s o bleaga , sa vorbim iar ...
As fii vrut sa-i spun altfel cat ma bucur ca a luat bac-ul , sa fiu eu , sa ii spun " Ha ! Desteptule , ti-am zis eu ca o sa iei , imi datorezi scuze ca te-ai indoit de abilitatile mele de a vedea viitorul ! "
As fii vrut sa rad...sa ma simt bine . 
Dar..nu.
Cuvintele alea pe care mi le-am zis zile si ore in sir au aparut si acum " N-are nevoie de tine ." , "  Nu fii proasta , ai pus punct , ai uitat ? " , " Esti in plus in viata lui , ii stai in cale . " , " Daca o sa scrii ceva o sa suferi inzecit mai tarziu . " , " Nu renunta tot tu la orgoliu de data asta , orice ar fii ! " 
Si asa , imi iau mainile tremurande de pe tastatura , si plang...
Asa cum o sa plang probabil si maine , mi-as dorii asa mult sa se intoarca , era singurul meu prieten , acum nu mai am pe nimeni , au trecut mai bine de doua luni de cand n-am iesit din casa , fiecare zi la fel de trista , de neplacuta , de stearsa.
O sa innebunesc.

Ascunsa.

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu