Atat de noi doi ...

  Imi aud pasii calcand pe asfaltul umed si singuratic , vantul imi scalda parul intr-o mireasma specifica orasului . Este lumina din toate partile , dar nu de la soare .. Ma opresc putin , imi privesc mainile de parca ar fii o oglinda , imi simt ochiii pregatiti sa planga , mai fac usor cativa pasi ..
" Sunt pregatita ? Merit eu asta ?  " imi zic incet , astfel incat nici o faptura omeneasca sa nu mai auda , ma trantesc de un zid si ascult putin zgomotul orasului , parca inexistent pana atunci . Imi dau seama , am fost asa coplesita de ganduri , de emotii incat n-am mai fost capabila sa aud si altceva .
Ma privesc intr-o balta , am mai crescut de atunci , dar dragostea a ramas la fel , ba nu , a crescut si ea..
"Da! Merit , cu siguranta merit! "
Asta o sa-mi zic atunci..si-o sa-mi adun curajul , si o sa merg mai departe . Si acolo , te vad pe tine dragul meu , agitat , trosnindu-ti degetele . Ma opresc , simt ca o sa cad . Si ma vezi , si pentru prima oara ochiii mei se intersecteaza cu ai tai , si sunt iar imbibati in lacrimi arzatoare , dar de aceasta data sunt lacrimi de fericire.
Ma vezi , esti confuz , esti emotionat , stiu ca da . Vii usor spre mine ...
-He..i .
Si las capul in jos , si simt ca vraja ochilor tai se topeste , si sunt in stare sa-ti raspund cu un "Hei" timid . Vii , curajos si orice urma de lumina paleste in spatele staturii tale inalte ..
" Haide micuto , nu fii timida , stiu ca astepti de mult asta .. "
Sunt surprinsa ca ai reusit sa-ti recapeti umorul , dar pe mine nu ma minti , stiu cat esti de emotionat ..
" Taci ... "
Si tu taci , si ma iei de maini , si acum , simt ca pot sa mor . Simt ca mi-am indeplinit scopul in viata , ca nu mai am nevoie de nici o traire , ca vreau sa mor acolo , fericita .. si ma iei la timp in brate , caci altfel picioarele mele ar fi fost slugile asfaltului .
" Respira..respira ! "
Imi incolacesc degetele in bluza ta ... si strang matasoasa bucata de material cu toata forta ce-am acumulat-o de atatia ani in bratele astea fragile , si atunci , plang . Plang , in hohote , si ma ascund in pieptul tau , nu vreau sa vad nici un chip rautacios ce se uita confuz la mine , nu vreau sa-i vad pe ei , ei nu stiu povestea , noptile , suferinta , asteptarea .. nu ma stiu pe mine . Si plang si tu ma mangai incet pe par si-mi zici ca-i in regula , imi zici " Sunt aici , gata .. " Si atunci realizez ca el e acolo , ca asta e viata mea , ca sunt binecuvantata si ca nu mai vreau sa plec niciodata din bratele alea..Niciodata . Si ca as fii in stare sa las totul in urma , sa-mi las toata viata numai pentru a ramane acolo , si sa nu plec , niciodata.. de pe acea strada a carui nume nu-l cunosc.

Dar frumosul vis se incheie , simt cum imi doresc sa se intample asa candva , si atunci..sa ma iubesti si tu , si eu , si tu , si eu.. si iar tu , pana cand acest eu si tu sa se contopeasca , sa fim , sa fim noi .
Si nu vreau prea mult , nu vreau intalniri , sarutari sau cuvinte dulci .. In aceste zile de ianuarie , tot ce vreau este sa fim noi , pe o canapea , intr-o camera goala..si sa vorbim despre nimic . Sa-i multumesc Domnului pentru tot , sa sorb fiecare secunda , sa ma imbat in culoarea ochilor tai , sa fiu hipnotizata de fericire..numai pentru ca tu esti acolo ... De ce , de ce nu poate sa fie asa , sa fiu eu .. si tu , si noi , pe o canapea prafuita , rupta , razand de nimic .. Si totusi , sa fim..atat de noi doi ..
"Toate aceste cuvinte..pe care nu le pot spune , eu le-am lasat sa-mi scape pentru totdeauna ."
*Din visele unei Ascunse.*