T-a-l-e-n-t ?!

    Desenul , il iubesc atat de mult,este o parte din mine si totusi sunt tare descurajata cand vine vorba despre aceasta latura a mea.Majoritatea persoanelor care mi-au vazut desenele mi-au zis "Vaiii ce talent ai , ar trebui sa te duci la liceul de arte " . Urasc aceasta replica , nu , nu vreau sa ma duc la liceul de arte,ma multumesc la scoala de arte pe care o fac..sunt in anul 2 , sper sa pot continua , nu pentru ca am talent ci pentru ca dupa zilele grele de scoala de joi si vineri ma relaxam acolo si imi puneam toate sentimentele intr-o pictura sau intr-un desen dar talentul este departe de mine .. Si nu inteleg de ce, de ce sa zici cuiva ca e talentat cand nu cunosti termenul de talent in adevaratul sens al cuvantului .. ? Talentati au fost cei ce au picturi in muzee,talentati au fost marii pictori , talentate sunt profesoarele mele de desen , dar eu , eu nu sunt talentata , tot ce fac eu este sa reproduc pe hartie ceea ce vad in fata ochilor,cateodata mai bine cateodata mai rau , dar consider ca cea mai mare scara a talentului este aceea de a crea tu insuti obiecte , lucruri ,peisaje .. De a descompune obiectele in asa fel incat sa prinda viata,norocosi aceia care au primit de la Dumnezeu acest cadou .. 

Imi amintesc cu groaza zilele de toamna cand plecam de la scoala de arte sau de la "desen" asa cum ii spun eu, inlacrimata si suparata pana la ceruri . Ma abtineam sa plang in fata profesoarei sau in fata celorlalti colegi ca o fetita suparacioasa ce sunt insa nu suportam faptul ca faceam o natura statica,imi dadeam acolo tot sufletul iar apoi doamne profesoara venea si imi arunca in fata toate greselile tehnice pe care la facusem si lua guma si vedeam cum imi sterge fiecare linie,fiecare linie in care eu pusesem atata suflet , era cu adevarat dureros insa asa a fost mai bine pentru mine ca sa invat mai multe lucruri insa cand ajungeam acasa cu un desen facut oarecum corect si frumos nu aveam deloc pace in inima,nu aveam pentru ca era ceva modificat,cateva lini nu le facusem eu , nu , nu erau facute de mana mea dar erau pe hartia mea , hartia pe care o aruncam in dulap fara sa le-o arat parintilor .. Asta s-a intamplat de cateva ori , dar am fost si mai sus , laudata de profesori si am luat odata chiar si nota 10 in "examen" si totusi " talent " huh,urasc cand imi este adresat mie acest cuvant , eu , eu care nu il merit . Majoritatea oamenilor se bucura cand ceilalti le spun acest lucru, insa  eu doar zambesc fals si spun " eh.." , ei nu stiu , dar eu imi dau seama ce inseamna sa ai talent .. Oricum placerea de a desena este cea mai importanta si asta ma face sa nu ma opresc dar sunt acele momente in care ma uit dispretuitor la desenele mele , ma uit la ele ca si cum nu inseamna nimic pentru mine,dar daca ar disparea unul stiu ca m-ar durea cumplit .. Asa s-a intamplat ieri cand am facut un desen,imi iesise bine in creion dar am zis sa il colorez,nu aveam tot ceea ce imi trebuia asa ca am folosit creta,carbune,creioane,carioci,culori si am folosit chiar si trusa de machiaz a mamei :)) . Ciudat nu ? Oricum , a iesit acolo orice,numai ce nu trebuia sa iasa nu a iesit , mi-a parut rau , muncisem la el vreo 2 ore,ceea ce e putin in comparatie cu cele 4 ore in care faceam o natura statica insa chiar putea fi reusit . Cand mi-am dat seama ca nu il mai puteam salva pur si simplu l-am indoit si i-am lasat la vedere doar ochii,singura parte din desen care era reusita . L-am desfacut si m-am uitat la el inca odata , in suflet mi se ravasisera dintr-o data o multime de fiori si sentimente,oare de ce ? Probabil ca am simtit durere cand mi-am vazut munca si praful din sufletul meu ce erau asternute  pe bucata de hartie , distruse. Mi-am privit apoi induiosata celelalte desene si m-am gandit ca fiecare are ceva special,chiar daca nu sunt facute corect tehnic,chiar daca m-am " inspirat " din alte imagine , chiar daca nu sunt asa cum mi-as dori sa fie , ele totusi au in ele un fel de magie..e greu de explicat sentimentele pe care mi le transmit . Din pacate insa aceste sentimente mi le transmit doar mie .. , nu se compara cu acele opere de arta de la muzeu , care pur si simplu te trezesc la viata,pe oricine care are rabdarea sa le priveasca asa cum trebuie . Si , si cum ma pot numi eu " pictor " cand nici macar nu pot sa inteleg acest citat  " Pictorii si adevaratii artisti au harul sa vada diferenta dintre bine si rau . " da , acest citat , m-am gandit mult si bine la el dar degeaba , oare ce a vrut sa spuna autorul ? Si cred,ba nu , sunt sigura ca nu se referea la diferenta aceea dintre bine si rau gen " E bine sa sparg vaza sau nu ? " diferenta pe care oricine o poate face . Stiu ca in acel citat este vorba de altceva insa nu stiu , nu stiu despre ce ..
A mai fost o intamplare cand eram la scoala de arte si o doamna de acolo a facut un desen foarte abstract.Imi amintesc si acum cuvintele din acea zi . M-am dus la doamna si am intrebat-o " De ce pictorii obisnuiesc sa faca deseori picturi atat de ciudate,picturi atat de greu de inteles,picturi pe care doar ei le inteleg practic si cum se face ca daca un artist trage pe o panza mai multe linii de diferite culori ajunge o mare opera de arta ? " Si doamna mi-a raspuns cam asa " Oamenii nu se cunosc pe ei insisi aproape niciodata,sunt intr-o continua miscare , intr-o continua cautare , ei cauta sa se cunoasca , picturile sunt greu de inteles pentru ca asa sunt si oamenii si pe langa asta intr-o pictura "ciudata" fiecare om vede ceea ce vrea, in prea putine cazuri se intampla ca privitorul sa vada acelasi lucru ca si creatorul . " Intr-o alta zi am mai intrebat-o pe doamna de ce se spune ca pictorii sunt de neinteles si ciudati si ea mi-a spus ca in general pictorii au darul de a vedea "inainte".Cuvinte care te pun pe ganduri intr-adevar ,probabil se referea ca pictorii vad inainte evolutia omenirii sau nu stiu.. Oricum de ce tot continui sa vorbesc despre pictori si talente cand eu defapt nu sunt in categoria lor .. , dar asa e , am tot dreptul sa fac asta , este un fel de admiratie pentru ei dar faptul ca eu nu pot intelege aceasta cutie de cuvinte si mistere este din cauza ca eu nu sunt in categoria lor .. , nu , nu cred ca se datoreaza varstei , degeaba am sa cresc si am sa dau o definitie rationala acelor cuvinte daca eu nu am sa le simt .. , profesoarea mea , ea simte , cred asta , cred pentru ca mereu cand vorbeste despre pictura in ochii ei albastri este o adevarata hotarare, o adevarata lupta de sentimente ce incearca sa imi fie transmise si mie insa eu simt doar ca se lovesc de o stanca.. 
Este complicat , tot ceea ce  nu pot sa accept , ce nu pot sa inteleg mi se pare complicat dar poate ca in realitate e foarte simplu,foarte..