vineri, 28 martie 2014

Nu stiu

       Nu-mi gasesc cuvintele . Nu simt nevoia sa scriu . Daca m-am indepartat de acest blog , de acest jurnal , inseamna ca m-am indepartat oarecum ... de mine ? 
Candva eram capabila sa povestesc totul exact asa cum este , fara nimic in minus , fara  nimic in plus. Acum , acum nu mai stiu cum.
       Atunci cand am aflat ca a intrebat de mine , ca a vorbit de mine tot drumul si ca se purta ca si cum i-as lipsi , am simtit dezgust , ura si .. fericire .
Cum e posibil ca un singur om sa-mi produca atatea stari , atatea lacrimi , atatea emotii , dupa atata timp ? 
Am facut tot posibilul sa-l uit pe acel Nemernic . Am fugit , am citit , n-am vorbit , n-am gandit si m-am ascuns . M-am ascuns . 
Pentru ca asta fac eu , caci asta este titlul acestui jurnal , caci asta este ceea ce .. ma defineste ?!
Daca m-ar intreba cineva de la ce vine numele acestui blog n-as mai fi capabila sa dau un raspuns , pentru ca nici eu nu mai stiu . Dar asta este tot farmecul acestui loc . Nimeni nu pune intrebari . Si este bine , caci n-as stii sa raspund , n-as stii sa-mi raspund mie , iar probabil ca un posibil raspuns ascuns in interiorul meu , m-ar durea.
Profesorul meu de istorie spune ca n-ai cum sa intelegi pana nu-ti pui intrebari si pana nu-ti dai raspunsuri . Complet adevarat . 
Ma intreb daca dansul si-a pus intrebari , fie ele si istorice , chiar daca stia ca raspunsul o sa doara ?
M-am ascuns de ganduri , de sentimente , de mine insami . Am alungat-o pe acea fata ce inca ar mai putea sa simta ceva pentru acel .. el . Am continuat sa-mi zic ca nu-mi pasa , ca nu conteaza , ca e prea tarziu . 
Este , este prea tarziu . 
Si totusi , ceva nu ma lasa sa nu ma aranjez ore intregi in zilele cand e posibil sa ne intalnim , ceva nu ma lasa sa nu-l caut cu privirea peste tot , ceva nu ma lasa sa nu ma bucur cand aud ca intreaba de mine , ceva nu ma lasa sa-l uit . Acum . Aici . Permanent .
Nu stiu ce este acest ceva , dar ma enerveaza cumplit , ma face sa ma urasc , sa vreau sa tip . Ma face sa imi doresc sa dispar . Fie eu , fie el . Dar mai bine eu , caci un alt lucru care m-ar durea , enerva , stresa mai mult decat asta , ar fi sa stiu ca nu mai e . Ca nu mai e unde ? In viata mea ? In orasul asta ? In lumea asta ?  Nu stiu . Acesta este raspunsul .
Au trecut luni bune , am luat o decizie pe care nu mi-o voi incalca desi el complica totul . Nu stiu de ce ma mai cauta inca , de ce nu ma lasa , de ce m-a sunat ca sa ma intrebe unde sunt, de ce i-am raspuns ?! Nu stiu de ce nu a inteles atunci cand i-am zis ca vreau sa ma lase in pace  ?
De ce nu intelege ca motivele pentru care nu mai vorbesc cu el sunt atat de multe incat aproape ca le-am uitat ? De ce nu intelege ceva atat de simplu ?
De ce nu poate sa traiasca ca si cum nu m-a cunoscut vreodata , caci pe el oricum nu-l afecteaza cu nimic . Nici daca i-ar fi dor de mine , n-as vrea sa stiu , n-as vrea sa imi zica ceva , vreau doar sa ma lase sa uit , sa ma lase sa traiesc . Nu-mi mai pasa de durere , o iau pe toata , vreau doar sa ma lase , sa nu faca totul si mai greu . 
Nu vreau sa intrebe de mine , nu vreau sa stiu ce face , ce gandeste , ce vrea . Nu vreau sa mai aiba numarul meu , fb meu , nu mai vreau in liceul asta , vreau sa uit , vreau sa nu simt nimic cand ma cauta , vreau sa nu fiu fericita , nu din cauza lui .
      Este ... asa de greu ca pur si simplu sa-mi satisfaca o dorinta care pe el oricum nu-l afecteaza? 
Este cineva capabil sa-mi raspunda ? 
Ascunsa

    

4 comentarii:

  1. Si eu scriam candva tot, si puteam scrie in cuvinte ceea ce simteam, acum nu mai pot, uneori nici macar sa plang nu pot..cateodata imi doresc sa pot scrie totul asa..la fel cum faci tu acum. Pt ca desi ai zis ca nu simti nevoia sa scrii totusi uita-te cat ai scris...

    Poate il afecteaza si pe el...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da , imi e destul de greu sa incep sa scriu... dar pe parcurs ma mai " dezghet " .
      Nu Lavi , pe el nu-l afecteaza .
      Ai grija de tine !

      Ștergere
  2. O persoana mi-a aratat blogul tau si mi-a zis ca povestea ta e asemanatoare cu a mea. Am citit postarea ta precedenta si intr-adevar seamana cu ce simt eu sau am simtit, habar nu am cum e treaba cu sentimentele mele insa eu i-am zis acelei persoane ca povestea mea nu seamana cu a ta. Pun pariu ca la tine este mai bine ca la mine.
    Legat de intrebarea ta, eu nu stiu care sunt sentimentele voastre dar atunci cand cineva intreaba de altcineva sau vorbeste despre altcineva cred ca in spate sunt cateva sentimente. Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma simt flatata ca cineva ti-a aratat blog-ul meu , mi se pare destul de interesanta chestia asta , am impresia ca ma citesc doar persoanele care imi lasa comentarii si acestea sunt foarte putine.
      Nu mi se pare dragut sa facem comparatii de genul " pun pariu ca eu am suferit mai mult ca tine " , fiecare om are propriile lui dureri , depinde de felul in care le primeste si le trateaza . Poate ca "povestea" mea , pe tine nu te-ar afecta ca pe mine fiindca poate tu esti mai puternica sau esti o persoana mai optimista , nu asta e important .
      Cat despre intrebarea mea , mi-au trebuit vreo sapte luni sa ma conving ca pentru aceasta persoana sunt si am fost doar o jucarie , in concluzie , nu , nu exista sentimente .
      Te mai astept !

      Ștergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :