joi, 3 aprilie 2014

A.

     Cand prietenia mea cu ea s-a sfarsit , am fost aproape convinsa ca nu voi mai avea niciodata o prietena pe care s-o iubesc in asemenea masura , intr-un mod atat de profund incat as reununta oricand la ce-i al meu  ca sa ii fie ei bine .
A. a intrat de cateva luni bune in viata mea , desi o cunosc de la gradinita si am fost la aceeasi scoala, in aceeasi clasa , n-am avut niciodata o legatura puternica . Pana in liceu . Cateodata ma gandesc ca singurul motiv pentru care am ajuns la liceul asta care mi-a provocat doar durere a fost ea , si a meritat , a meritat tot , caci in alta parte n-as fi gasit-o.
Mi-a fost greu sa cred ca mai pot sa am o prietena , o prietenie atat de stransa si de frumoasa . Cand A. imi zicea ca ma iubeste, ma simteam vinovata ca nu puteam sa-i raspund in acelasi mod . Imi era dor de ea , inca-mi este , dar atunci dorul meu se transformase intr-o singuratate aproape devastatoare , nu mai vedeam nimic si pe nimeni .
Nu stiu exact cand am realizat cat de mult o iubesc pe A. 
Mi-a fost frica cand am realizat asta , inca imi e , caci e genul de iubire care aproape te doare , gandindu-ma ca intr-o zi poate doar va pleca , voi fi pur si simplu .... 
Nici nu vreau sa ma gandesc .
Ii sunt recunoscatoare pentru tot ce face pentru mine , pentru ca exista , pentru ca e frumoasa si inalta si slaba si atat de buna si inteligenta . Dumnezeu m-a binecuvantat s-o cunosc asa cum e ea , sa o iubesc si sa ma iubeasca , am incredere in ea ca ma iubeste . Ea a devenit pentru mine singurul motiv pentru care nu fug , dispar , ma evapor din acel liceu dezgustator , ea e ceea ce ma face fericita , ea e sprijinul meu , e sora mea , e totul .
N-am uitat-o niciodata pe ea , n-am s-o uit , o iubesc . Lectia pe care am invatat-o din acea prietenie a fost ca de-a lungul timpului pierdem oameni sau ne pierdem noi de ei si cateodata asa e mai bine , pentru ambele parti , dar in sufletul nostru vom iubi mereu acea persoana. Cred ca nu iubesti pe cineva azi , maine si apoi gata , cred ca iubirea e ceva ce se manifesta... permanent . Cred ca asta e iubirea adevarata . Nu-mi pasa ca n-am mai vorbit cu ea de asa mult timp , ca s-a terminat prost sau ca poate nu vom mai vorbi niciodata , nu-mi pasa . Nu-mi pasa pentru ca eu o iubesc si ma doare ca nu pot fi langa ea , stiu ca poate iubirea aceasta n-o ajuta cu nimic , mai ales ca probabil considera ca am uitat-o , dar ea totusi exista . Iubirea asta pe care eu inca i-o port si care poate nu e reciproca m-a convins ca a fost real , ca eu chiar am avut o prietena , prima mea prietena . Sper , sper din inima sa fie bine si sper sa ma ierte ca n-am mai putut sa stau langa ea , sa ma asigur personal de asta , sper din tot sufletul meu ca e bine . 
Iar A. , ea este cea care m-a ajutat sa rezist . Prietenia dintre mine si A. cred ca este mult mai binefacatoare , mult mai pura decat cea pe care am avut-o in trecut , lucru care ma linisteste si ma ajuta.
        Dar trecand peste aceasta enorma " introducere " , motivele pentru care scriu asta seara sunt foarte triste . Ma doare , incat abia mai imi pot opri lacrimile .
Ce faci atunci cand o persoana pe care o iubesti exagerat de mult sufera ? Atunci cand ai mainile legate ? 
A. trece printr-o perioada groaznica , ca om as spune ca nu merita  dar doar Dumnezeu poate decide asta . O vad cat sufera , ii simt durerea , ma doare durerea ei , as vrea sa o iau asupra mea , s-o simt eu , pe toata . Ceea ce ma doare mai tare decat propria-mi durere este sa vad una din putinele persoane pe care le iubesc foarte mult si care la randul lor ma iubesc , suferind . Caci suferinta este ca o boala , o boala pe care n-o poate vindeca cineva din exterior , o boala la care cred ca pastilele costa mult prea mult .
In fine , lasand metaforele , de ce o fata asa de perfecta din toate punctele de vedere sa cada dintr-o fericire care o facea practic sa radieze intr-o durere pe care abia daca o mai suporta ? 
Nu am ce sa fac .... Am vorbit cu ea , i-am spus totul , mi-a spus ca sunt singura persoana care o face sa mai reziste , dar eu nu simt ca fac destul .
Daca treceam eu prin asta as fi inteles oarecum , caci eu sunt naiva si copila , ma bag in chestii pentru care nu sunt pregatita  , reactionez impulsiv . Dar ea nu e asa , ea e prudenta si calma , este inteligenta si rezervata atunci cand trebuie , este exact asa cum mi-as dori sa fiu eu si asa cum ar trebui sa fie in general fetele . Si totusi , suferinta n-a ocolit-o nici pe ea ... 
E trista , cu ochii obositi de prea multe lacrimi , tacuta si ingandura-ta . Nu zice nimic , nu ma mai terorizeaza cu mesaje ,  nu are grija de ea , e ... pustiita . 
Daca Dumnezeu imi citeste blog-ul , as vrea sa-L rog sa-mi dea mie o suferinta mai mare in schimbul suferintei ei , caci nu e drept , caci ei ii sta bine vesela ..
Si toate astea doar pentru ca pe lumea asta exista oameni nedrepti , mincinosi , prefacuti si fete care iubesc mult prea mult si mult prea repede ? Cred ca la varstele astea fetele si baietii ar trebui sa nu fie niciodata pusi in acelasi loc , sa fie separati , in scoli , orase...peste tot . Sa nu mai fie impreuna , nu pana cand acestia nu se maturizeaza si pana nu pretuiesc o fata la adevarata ei valoare , nu pana cand nu trec de varsta in care in capul lor nu exista nimic , caci asa ,majoritatea sexului feminin are parte de o durere mult prea timpurie si mult prea nedreapta.
Si totusi...incerc sa nu judec pe nimeni .
Ascunsa 

Un comentariu:

  1. Omuletul de zapada-i Olaf din Frozen.Am vazut filmul de animatie la cinema si el o dat startul fiecarei glume printr-un stil caracteristic,prostut dar simpatic.

    Cat despre prietena ta..poti doar sa-i fi alaturi,uneori cum ai spus si tu: ai mainile legate. Dar sa presupunem ca veselia inca mai are loc in sufletul si inima ei si intr-o zi starea de bine va domina atmosfera. Prea mult optimism,ma opresc.
    O imbratisare :D

    RăspundețiȘtergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :