joi, 20 martie 2014

De ce ?

  Eu nu am nimic de care sa fiu mandra...
Nu traiesc nicio poveste de dragoste ca majoritate fetelor de varsta mea , nu ma inteleg prea extraordinar cu parintii mei , abia daca ne adresam cinci cuvinte pe zi , si acelea sunt despre scoala .
Nu mi-a spus niciodata nimeni ceva prea frumos si nimeni nu s-a uitat la mine ca si cum chiar as conta  , ca si cum prezenta mea ar fi cea mai pretioasa , si n-a fost nimeni pentru care sa stiu ca sunt cea mai importanta , asa cum , de multe ori , au fost ei pentru mine . 
Singura persoana de la care trebuie sa am pretentii sunt eu...si totusi...
Sunt prea putini cei carora le pot spune " te iubesc " azi . 
Si sunt seri , zile , asa cum este cea de azi , in care persoane pe care le iubesti , sau pe care le-ai iubit, te dezamagesc , te umilesc si te fac sa regreti si simpla ta existenta in viata lor .  
As fi vrut asa mult sa fiu mai buna , mai rece , mai isteata ... As fi vrut asa mult , SA CONTEZ ! 
Nu mai pot , urasc totul si mai ales pe mine . Nu mai suport liceul asta , prezenta lui , "glumele" lui , nu mai suport oameni nesimtit si prieteni care nu-ti sunt prieteni cand ai nevoie . 
Incerc ... chiar incerc sa vad ce-i frumos din oameni , dar , pe zi ce trece imi demonstreaza cu totii cat sunt de oribili . Si stiu , stiu ca si eu sunt la fel , dar nu cred ca s-a chinuit vreodata cineva sa vada frumosul din mine . Eu macar ... eu macar i-am iubit ! Asa monstrii cum sunt toti ! 
Mi-e scarba de liceul asta , de corpul asta , de mine , mai ales de mine . Pentru ca daca as fi fost mai buna , poate n-as fi scris asta acum . Poate daca m-as fi nascut altfel....
Am luat 10 la chimie , primul meu 10 la chimie din viata... pe semestrul trecut aveam 6 . Si eram asa mandra , e ceva  ... important pentru mine . Dar cui ii pasa ? Parintii mei nu m-au felicitat , ei nu inteleg efortul , nici nu simt nevoia sa le mai spun ceva , si ce conteaza o nota pentru care tu ai muncit , cand sunt atatea chestii care....ma arunca la pamant ? 
Nu mai inteleg nimic . Ce-o sa fac ? Ce vreau sa fac ? De ce plang ? De ce ma doare ? Cat o sa mai stau in liceul asta ? In orasul asta ? In viata asta ? 
Si cum se face ca atunci cand intru in casa mai mai sa izbugnesc in lacrimi , nimeni nu zice nimic , in afara de .. notele scolare ? Care oricum daca sunt bune nu sunt apreciate ?
De ce i-am lasat sa-si bata joc de mine...de ce n-am stiut sa-i opresc ? De ce 
n-am stiut sa zic ceva...de ce am lasat sa se vada pe fata mea cat de rau ma 
doare.. ? 
DE CE AR TREBUI SA MAI REZIST ?!!!!!!!!!!!!~!~!@=-X32`\`21=-
3 ........................ VREAU SA MA DAU CU CAPUL DE PERETI .
P.S : O sa schimb aspectul blogului....curand . 
Ascunsa....

3 comentarii:

  1. Ei bine..ai blogul asta.Nu-i mare lucru dar la nevoie iti ofera pagini albe unde sa-ti versi negreala din suflet.
    Asemenea stari nu trec repede si cateodata se recomanda schimbari care uneori dau gres sau ba.

    Alecsandra..mai mult ca sigur sunt multe persoane care trec prin aceeasi situatie..deloc placuta dar in cele din urma,hei :
    The darkest night is just before the dawn .
    O imbratisare virtuala imensa !

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare rau sa aud ca parintii tai nu te incurajeaza, nici parintii mei nu m-au incurajat... tata nu prea a fost prin preajma..mama era preocupata de alte lucruri din cauza bolii...

    Eu mi-am propus sa fac lucruri singura, sa imi dovedesc mie ca pot, mi-am facut tinte si am continuat sa merg pe ele.
    Am stiut ca Dumnezeu e mandru de mine, ca eu pot fi mandra de mine.

    Nu stiu cat te va ajuta pe tine, pe mine m-a ajutat cand cineva mi-a spus asta.

    Eu cred in tine! Eu cred ca tu poti face lucruri minunate cu viata ta. Eu cred ca tu poti ajunge sa spui ca esti mandra de tine de lucruri mult mai mari decat un 10 la chimie.

    Dar fii mandra si de acel 10, intre noi doua fie vorba eu nu am luat niciodata un 10 la chimie..deci e o realizare. Bucura-te!

    Si realizarile mici sunt bucurii..sun pasi.. e dovada ca se poate.

    Eu nu iti zic nimic din tot ce iti spun doar de dragul de a zic... eu chiar cred in ceea ce iti zic.

    Asa ca nu te gandi ca nimeni nu e mandru de tine. Si parintii tai sunt mandri de tine si pentru ei contezi, greseala parintilor de multe ori este insa ca nu stiu cum sa o arate.

    Iar acel ceva special pentru care tu sa contezi, sa fii totul o sa apara. Mereu apare. Cateodata insa intarzie...

    Si nu stiu cat conteaza pentrru tine asta, dar pt Dumnezeu contezi mai mult decat pt oricine, si sunt sigura ca va trimite in viata ta oameni minunati pentru care tu ai sa contezi, si ei o sa conteze pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Heii..stiu cum e sa nu ai nimic care sa te motiveze si cineva care sa fie cu tine si sa te inteleaga si sa fi importanta pentru aceea persoana.Si eu am momente dinastea in care ma trezesc la realitate si imi dau seama ca daca nu as fi nimeni nu ar fi foarte disperat ca nu as mai fi..doar mama..Nu sunt o eminenta la scoala,nu am un iubit si pentru asta am plans cand am vazut o barza (inseamna ca vei fi singura tot anul) si culmea,de fata cu altii(urasc chestia asta)..apoi a doua zi prietena mea imi zice ca a vazut doua si are si iubit..Nu sunt invidioasa,doar ca sunt satula de singuratate,dar astea sunt doar niste momente. Ai colege banuiesc,eventual asa-zisi prieteni si ar trebui sa profiti de acele momente. Si eu as fi devastata daca cei dragi mie ar pati ceva si poate ei nici ca nu se agita..
    Bravo pentru 10 la chimie:* si candva,cineva te va aprecia la adevarata ta valoare:*

    RăspundețiȘtergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu