duminică, 16 martie 2014

Numar de lacrimi

    Valuri de senzatii , probleme si ... bucurii .
Sunt clipe in care stau singura , desi sunt inconjurata de oameni . Clipe in care vreau sa plang si nu pot . Ca atunci cand am venit acasa  dupa ce m-am simtit umilita de Nemernic , din nou . As fi vrut sa plang , chia as fi vrut . O bruma de lacrimi mi s-a ivit in ochii dar n-au curs . Nu stiu . 
M-am gandit ca asta se intampla din cauza ca mi-a facut el si mai rele , din cauza ca sunt obisnuita , dar cea mai corecta explicatii ar fi aceea ca Dumnezeu mi-a dat un anumit numar de lacrimi ca sa plang pentru fiecare om din viata mea ,  fie de tristete sau fericire . Iar pentru el am depasit de mult limita , nu mai am lacrimi . Dar acum cand ma gandesc , e mai bine asa . N-ar fi meritat sa plang pentru el , ar fi trebuit sa pot plange pentru mine , sa ma relaxez , si a doua zi dimineata sa ma trezesc cu mandria mea specifica , ca si cum as fi in filmele cu supereroi . 
As fi vrut sa dureze pentru totdeauna sfarsitul de saptamana , pentru ca azi e luni si nu se va intampla nimic nou toata saptamana . Teste , scoala , teste  , citit ( asta-i partea cea mai buna ) . Am mai zis de teste ? Dar stati , mai avem si o sedinta cu parintii care prevesteste pentru mine , de marti in colo , o adevarata teroare . Mi-e teama dar intr-un fel nu-mi pasa . 
Mai sunt fix trei luni pana la ziua mea , mda . 
Desi sunt trista in unele parti ale zilei , am momente in care , din tristete ma salt intr-o fericire absurda , parca as fi un tsunami . Ma ridic si apoi ma prabusesc , apoi ma ridic din nou . 
Aseara spre exemplu , mancand ceva bun la ore tarzii ( si apoi ma plang ca-s grasa ) n-am mai simtit ca mi se cuvine tot ce am . Pentru ca nu mi se cuvine , mi se pare normal sa primesc lucruri , si brusc m-am gandit " cum ar fi fost sa am niste parinti neglijenti ? " 
Si m-am blocat . 
Nici nu pot sa-mi imaginez cum ar fi fost toti acesti ani fara tata care sa vina mereu acasa cu ceva bun , care sa-mi cumpere aproape tot ce-mi doresc , asta daca , bineinteles , isi permite . Si fara mama care sa ma indoape cu cele mai interesante prajituri si cu toate clatitele . Si am primit mult mai mult de atat ! Cum ar fi , iubire . Multa .
Sunt foarte norocoasa si nu pot decat sa-i multumesc Domnului pentru asta ! 
Poate nu sunt multe persoane care ma iubesc , dar stiu ca tata si-ar da viata pentru mine , stiu ca mama ma iubeste , am din nou o prietena care ma face fericita... Si pe Dumnezeu , si probabil mult mai mult de atat . Asa ca , de ce sa mai plang ? Nici nu mai am lacrimi . 
Si trecand peste falsitate , peste primul meu conflict cu o colega despre care poate voi scrie candva , de liceul asta pe care il detest din aproape toate punctele de vedere , de kg in plus , de parul meu prea scurt si de alte lucruri care ma nemultumesc ... pot spune ca sunt bine.
O sa vin pe aici , sa scap si eu de tema de iarna , sa va mai citesc .. Mda , curand .
Ascunsa

Un comentariu:

  1. Şi eu trec prin stări asemănătoare,să ştii..acum pot fi tristă ,iar mai târziu mă pot trezi brusc binedispusă,chiar veselă.Şi cred că este normal,nu poţi avea o stare constantă..şi eu mă gândesc de multe ori la cât de norocoasă sunt ,de fapt ,pentru părinţii pe care îi am,indiferent de greşelile pe le-au făcut sau le fac în continuare..Ei sunt singurii care şi-ar da viaţa pentru noi..Numai comparându-i cu alţii ,îi putem aprecia..şi asta nu e tocmai în regulă,dar ce să facem ;))..Te pup :*

    RăspundețiȘtergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :