miercuri, 12 martie 2014

Anost.

Nu stiu daca sunt sau nu bine . Probabil ca da . Probabil ca nu .
Nu ma gandesc la nimic , daca m-as gandi , m-ar durea . Fiecare zi e la fel , nu-i nimic nou , nimic interesant . 
Ma trezesc la aceeasi ora , am in fiecare zi cel putin o materie care sa ma enerveze cumplit inca de dimineata , cu cate un test , cu niste profi de care chiar nu-mi arde , de fapt nu prea-mi mai arde de niciun fel de prof , nici macar de diriga.
Era ok la inceput , e draguta . Asta-i faza , e prea draguta . E draguta deci falsa . Se poarta de parca nu vede faptul ca unele lucruri sunt chiar aiurea , pune note aiurea si nu ma pune deloc la munca ca si profesoara , as vrea sa ma chinui mai mult sa invat , iar eu daca nu iau note mici nu invat . Povestea unui lenes .
In fine , trecand peste profesori prefacuti , cu zambetele lor tampe in momente nepotrivite iar cu altii morocanosi care in afara de cifre si alte chestii legate de materia lor nu mai stiu sa zica si altceva . Deci eu nu imi pot imagina ca acesti oameni ajung vreodata acasa si-si arunca pantofii in hol , sau ca plang sau ca rad sau ca stau in halat si fac omleta . Nu imi pot imagina ca acesti oameni au fost copii!
Mi se pare oribil sa ajungi un astfel de om , sa-si imagineze ceilalti despre tine ca toata viata ta ai fost doar profesor de chimie si ca asta este menirea ta iar ca altceva nu stii sa faci . Si cand vad ca unii au si verigheta ! Mi se pare absurd , cine s-ar casatori cu un om care nu zambeste niciodata in fata a douazeci si noua de elevi ! Care e atat de...pf.
Dar stati , nu e ca si cum colegii mei ar fi ceva mai buni , sau ca eu as fi buna . Sunt si eu la fel ca ei , o prefacuta si jumatate , stau in banca cu o fata pe care nici macar nu stiu daca o plac , ii ascult toate povestile doar pentru ca n-am altceva mai bun de facut si sunt zile in care ma enerveaza cumplit pana si apropierea scaunului ei de al meu . Dar continui sa tac si sa zambesc sarcastic.
Satula de liceul , satula de barfe si oameni despre care stiu mai multe desi ei nici macar nu ma cunosc , si  asta deseori fara sa vreau . Satula sa aflu ca ala s-a culcat cu celalalt , satula sa fiu obligat sa invat lucruri pe care nu vreau sa le stiu , satula sa fug si sa ma ... ascund .
Ma simt ca un robot , imi plac barfele pentru ca astfel se mai umple viata mea anosta . Stiu cum suna asta , dar e ok sa aflu barfe , pentru ca nu le voi duce niciodata mai departe si , desi e posibil sa fie adevarat ce aflu , nu voi judeca , sau nu voi incerca . Pentru ca unu, mi-e lene si doi, toti avem motive sa facem lucruri , toti facem greseli si doar Dumnezeu e in masura sa judece .
In fiecare dimineata pierd minute-n sir in fata sifonierului nestiind cu ce sa ma imbrac , minutele se transforma in ore , sunt in intarziere si arunc totul prin casa , pierd microbuzul , deseori merg pe jos .
Cine ar fi crezut ca fata baietoasa de acum cativa ani va ajunge o imitatie de domnisoara cocheta ?Aproape ca-mi vine sa rad.
 In general prind loc in microbuz , imi rezem capul de geam , ziua inchid ochii si las soarele sa ma bata asa , sa ma incalzeasca , pana ma frig obrajii , apoi seara , merg repede , in general sunt obosita , nu vreau sa ma intalnesc cu nimeni .
Stau cu capul rezemat de geam , aceleasi semafoare , acelasi drum , aceeasi casa . 
Sunt dezamagita de mine , de kg care se pun fara rusine , de notele care par sa scada doar pentru ca nu-s atenta , simt ca ma duc la vale . Atatia oameni pe care-i iubesc si cu care abia mai vorbesc pentru ca ei nu-si dau interesul iar pe mine nu ma mai lasa orgoliul . Atatea chestii de care incepe sa mi se faca scarba , chiar si de imaginea din oglinda .
Dar continui sa trec peste , ca si cum nimic nu se intampla , adevarul e ca sunt extrem de plictisita...dar daca n-as fi plictisita , as suferi , deci prefer asa.
Ascunsa 

3 comentarii:

  1. Oke..deci nu sunt singurul care obisnuieste sa piarda autobuzul :))
    Deodata ma simt mai bine :D
    Prin starea ta am trecut si eu..si mai mult ca sigur o sa treaca,poate nu chiar atat de curand pe cat crezi dar o sa treaca.
    Si or sa ramana câmpii intregi cu floricele si ponei .eee
    Am fost prea optimist..of :-s
    He,o imbratisare virtuala ! (nu stiu emoticonul totusi)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si profii sunt oameni, si ei au o viata, ei la scoala sunt cum sunt, fiecare vine cu poverile lui, noi vedem doar masca pusa pentru o ora anume. Sunt profi care iti raman in suflet, sunt altii care nu, dar gandes-te ca ei vin acolo ca la un loc de munca si poate nu tocmai toate zilele le sunt bune, poate au probleme acasa..apoi mai merg si pe la nu stiu cate clase cu elevi mai buni sau mai rai, nici pentru ei nu e usor. Si o fac nu neaparat pt ca vor ci pentru ca au nevoie de bani ca sa traiasca, nu trebuie judecati asa rau...

    Am sa iti zic ceva, si eu spuneam ca tine, si inca mai zic de unii , ca si la facultate sunt profi si profi... dar e usor de zis cand suntem in afara situatiei in sine. Cand esti copil, adolescent, tanar.. viata ti se pare mult mai usoara, si e usor sa zici. una alta, sa te bucuri sau sa vezi partea roz, pe cand cand devii adlut lucrurile se schimba, te gandesti ca ai de platit aia, copilul tau vrea celalata, trebuie sa te imparti intre servici si familie, mai vrei si timp pt tine... toate astea te schimba, poate te trasnforma..dintr-un om glumet intr-un morocanos...

    Nici nu stiu de ce iti scriu asa :D doar asa mi-a venit, desi si eu in liceu ma luam de profi, pe unii eram atat de nervoasa :)) .

    Stii cum e...asa e in liceu..cu barfa cu altele...

    P.S. poti sa imi lasi facebook-ul tau? Mi-ar placea sa vorbim in afara blogului, iti cer facebook pt ca eu pe mess nu stau. Daca vrei doar :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Din nou, scuze pt greselile de scriere, mereu patesc asta de la tastatura.

    RăspundețiȘtergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :