Saturday, 22 February 2014

Liniste.

    Nu mai scriu cu atat de multe detalii , nu mai spun exact ce traiesc , ei bine , in postarea asta voi incerca , am multe de zis si totusi nu simt nevoia sa vorbesc .
Intre mine si D.C nu mai este , spere nefericirea mea , nimic . Poate doar o prietenie * Datorita mie pentru ca cateodata sunt o asa dulceata *.
    In cazul in care n-ati citit postarea trecuta sau nu v-ati dat seama , vorbeam despre el . Desi cu doar o zi in urma imi facea " declaratii " de dragoste , s-a impacat cu fosta lui prietena.
Am fost dezamagita , chiar am fost , inca-mi pare rau , dar nu sunt suparata . Nu sunt suparata , in niciun caz , pe el .
Joi , in prima zi dupa ce-am aflat ca orice vis al meu de a incepe " o relatie " cu el ( pun ghilimele pentru ca " o relatie " e ceva mult mai serios decat consider ca as putea eu avea , momentan cel putin ) s-a naruit intr-un mod urat si chiar foarte descurajator , am fost sa mananc o prajitura.
Pentru ca m-am obisnuit sa am zile in care sa ma rasfat . Mai ales daca trec printr-o suparare.
E foarte important , va recomand si voua . 
Fie ca mananc ceva bun , sau ma plimb pe marginea lacului , sau intr-un parc , sau imi cumpar ceva frumos , de la o oja pana la o bluzita sau ceva , ma face sa ma simt un pic mai bine . Iar daca banii sau timpul nu-mi permit sa-mi fac de cap ( pentru ca totul e din economiile mele , nu vreau sa-mi informez parintii despre ce fac eu ) fac o baie lunga si fierbinte cu fel de fel de spume si alte d-astea , apoi imi pieptan parul multa vreme in oglinda si petrec ca si cum as fi un soi de Cleopatra , iar daca-s singura acasa , cu atat mai bine !
Revenind la ziua de joi , zi in care imi miscam si eu picioarele dupa doua zile de stat in pat pe caz de boala aka raceala enervant de puternica ( groaznic sa incerci sa-ti sufli nasul in public ) , eram relativ trista , dupa atatea esecuri in dragoste ma gandeam ca am eu ceva . Nu-ti merge o data e ok , nu-ti merge de doua ori se accepta , dar cand nu-ti merge de trei-patru ori , deja simti ca ceva nu e bine cu tine , si poate ca asa si este.
Dar , nu se stie cum , in timp ce ma deplasam uitandu-ma la picioarele mele , ma gandeam la colega mea de clasa care este in caruciorul cu rotile . Ma gandeam , " ea nu poate sa-si faca de cap , nu singura cel putin " si m-am simtit profund incantata si nevrednica de norocul pe care-l am si de...picioarele mele.
Si intrand intr-o cofetarie pe care n-am mai vizitat-o pana atunci , observ cat de frumos si placut e mediul de acolo . 
Imi iau prajitura , ma asez la masa , imi scot cartea din geanta ( Mananca , roaga-te , iubeste - Elizabeth Gilbert ) e absolut fantastica , o sa trancan si despre ea , ieri am terminat-o , si ce mi-e dat sa vad .
In dreapta mea , un grup de femei surdo-mute . Dat fiind faptul ca, pentru vreo sapte femei intr-o cofetarie care , conform buzelor vorbeau , era infiorator de liniste , si pentru ca foloseau semnele . E interesant cum am avut , imediat dupa ce m-am gandit la colega mea din carut , inca un exemplu de noroc pe care eu il am.
Si ca si cum  nu era de ajuns , in cofetarie incepe muzica . Si odata cu ea ma inunda un val de fericire dar si tristete in acelasi timp , fericire ca , pentru Dumnezeu , pot sa aud ! Ma gandeam...cum ar fi sa nu aud muzica , as prefera , de foarte multe miliarde de ori , sa mor . 
Si ma gandeam la viata mea atat de frumoasa , ca pot sa citesc in voie , ca stau la o masa cocheta dintr-o cofetarie cocheta dintr-un oras pe care cateodata-l iubesc foarte mult dar care cu siguranta este adorat de multi care nu traiesc aici si la faptul ca pot sa citesc , sa aud , sa vorbesc si sa merg si pentru ca ma iubeste Dumnezeu . M-am gandit mult la Dumnezeu in ultima vreme , poate cartea e de vina , as vorbi despre ea daca n-ar fi deja postul asta prea lung.
O sa spun doar un citat care mi-a ramas bine inradacinat in minte : " De ce nu suntem toti nebuni de fericire cand avem un Dumnezeu care ne iubeste atat de mult ? " 
Chiar asa . De ce ? Doar pentru ca , in cazul meu , n-am silueta visata , am o tunsoare naspa si atat de multe , dar nu grave , esecuri in dragoste ?
S-o lasam balta . Altii au probleme atat de reale ! 
Asta nu inseamna ca nu ma apuca tristetea , melancolia si dorinta de a plange pentru ca D.C , care era atat de frumos , dragut si cu maini calde m-a lasat balta dupa ce mi-a dat sperante , sau ca ieri , dupa atata amar de vreme n-am mai putut evita o intalnire cu Nemernicul si ca am realizat ca-mi era atat de dor de el si ca , in ciuda faptului ca tot nemernic este , nu m-ar fi deranjat sa mor atunci in bratele lui , atata eram de incantata.
O incantare care doare , mai ales acum cand imi amintesc , mai ales cand il priveam si tot ce puteam sa gandesc era faptul ca era ziua asa nefavorabila , ca numai de el nu eram pregatita , ca aveam parul ala de care evident s-a luat , ca eram nepensata si ca ma simteam urata si ca el nu o sa ma placa niciodata asa cum il plac eu . As fi vrut sa plang pentru asta . 
O sa scriu despre intalnirea asta neplanificata cat de curand , nu pot sa nu scriu ! Asa cum acum nu ma pot opri!
Oameni buni , simt ca n-am mai scris de o viata , asa de multe as avea sa va trancan.
Dar ma opresc aici !
Sa fiti fericiti ( nu-mi vine sa cred ca eu , intruchiparea perfecta a dramei si tristetii absolute am ajuns sa spun asa ceva , sa fiu calma si , nu stiu de ce , in ciuda a tot ce s-a intamplat , fericita ! )
Ascunsa

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu