Imbratisari cu fericire

 Ieri am avut o zi minunata.
In primul rand , am gasit o carte pe care o voiam de mai bine de un an la reduceri si culmea , aveam si bani la mine asa ca am cumparat-o si am fost in extaz.
Apoi m-am intalnit cu D.C. ( D.C. este un baiat cu care m-am imprietenit acum vreo  doua saptamani si ceva iar ieri ne-am intalnit prima oara si a fost mi.nu.nat )
De ce a fost minunat ? Pentru ca am stat de vorba , apoi am mers prin parc brat la brat , apoi m-a condus pana la liceu . Pe drum i-am povestit despre Nemernic , avand in vedere ca si el mi-a povestit o multime de lucruri in aceste doua saptamani si ceva , mai ales despre fata ce tocmai a incheiat o relatie cu el si dupa care a suferit enorm . I-am povestit , am lacrimat putin , nu asta e important . Important e ca D.C. este un baiat impresionant . De ce ? Pentru ca are cei mai frumosi ochii albastri pe care i-am vazut vreodata la un baiat , pentru ca e inalt , bunet si , in ciuda faptului ca arata atat de bine , nu e arogant deloc , nu se considera frumos , este timid si politicos , de fapt este foarte timid.
Iar la final de uita la mine cu niste ochii atat de mari care sclipeau incat as fi vrut sa-l mananc , atata era de dragut , asa ca l-am imbratisat . Si ma tinea atat de strans si parca nu mi-ar fi dat drumul.
Imbratisarea aia m-a umplut de atata bine caci si acum imi vine sa rad cand imi amintesc.

Iubesc imbratisarile , n-am mai imbratisat de mult pe cineva , mai ales un baiat si majoritatea prefera imbratisarile de treizeci de secunde , dar acest baiat m-a lasat practic fara cuvinte.
Avea nevoie de imbratisarea aia mai mult ca mine , simteam ca in departare bat clopotele de nunta , glumesc . Simteam ca nu sunt singura , simteam ca sunt fericita si apreciata de cineva care chiar parea sa vrea sa ma imbratiseze , si daca nu s-ar fi sunat , as fi stat acolo toata ziua.
Mi-a spus mai pe seara ca am fost adorabila si ca l-am facut fericit ,mi-a mai zis ca ar fi vrut el sa ma imbratiseze doar ca ii era prea rusine si ca spera ca nu m-a strans prea tare.
Vrea sa ne mai vedem , si eu la fel , sincer , nu prea stiu.
Ma bucur ca nu m-am mai gandit la C. care oricum m-a lasat balta , la nimeni de fapt , nu cred ca cineva ca el s-ar uita la mine , dar daca pot avea imbratisarile alea , nici macar nu mai conteaza.
Stateam aseara si ma gandeam cati oameni minunati am in jur.
Cateodata ma simt singura , parasita , dezamagita si-mi vine sa ma dau cu capul de pereti de atata durere . Dar nu sunt singura , chiar nu . Sunt oameni care chiar cred ca ma iubesc , si sper sa fie asa pentru ca si eu ii iubesc pe ei , oameni care mi-au spus lucruri minunate si pe care nici nu cred ca-i merit cateodata.
Acum doua zile am fost foarte suparata , din mai multe motive despre care am scris si aici , dar ceea ce a umplut paharul a fost tunsoarea mea . Dumnezeu mi-a luat mintile vreo jumatate de ora iar eu m-am tuns scurt , foarte scurt . 
Acum , mi-as da un deget sa am iar parul lung , am plans, mama s-a suparat , m-am ascuns de oameni ( mai ales de Nemernic ) si n-as mai iesi din casa pentru nimic in lume.
Tunsoarea asta chiar m-a facut sa sufar . Si as vrea sa va zic mai pe larg ce si cum , cum s-a intamplat de fapt , dar nu mai am timp fiindca Franta medievala trebuie sa intre in capul meu. ( adica lectia )
Aveti grija de voi , imbratisati oameni , face bine .
P.S : Multumesc pentru comentarii , o sa raspund la toate cand voi avea timp !
Ascunsa