Wednesday 15 January 2014

Haha . Nu . Poate .

Cateodata , ma plictisesc teribil.
Stau zile in sir , poate chiar luni , singura , plictisita si izolata. 
Evenimentele din ultimele cinci zile au fost interesante avand in vedere viata mea in general.
Vineri seara , cand am scris postarea trecuta , eram mult prea darmata psihic si sentimental si oricum mai vreti ca sa explic ce s-a intamplat , si nici acum nu vreau.
Nu vreau pentru ca mi-e lene , pentru ca nu vreau sa imi amintesc din nou si pentru ca , ca sa scriu cu un inteles tot romanu' ar trebui sa gandesc intr-un ritm ceva mai mare , iar acum imi este prea somn sa gandesc sau sa fac ceva , poate cu alta ocazie.
In fine , vineri seara am fost asa deprimata deoarece ma impacasem cu Nemernic , dupa doua luni in care n-am vorbit.
Imi daduse un mesaj d-ala gen * texte pe care le au baietii ca sa inmoaie inima fetelor * asa ca am stralucit de fericire toata ziua , pentru ca abia asteptam sa-i dau raspunsul meu cel intarziat.
Dar , chiar in acea seara , dovada ca nu trebuie niciodata sa ne bucuram prea devreme , domnul cu pricina face ceva urat , foarte urat pe care chiar nu am nicio dispozitie sa il descriu.
Asa ca se lasa din nou cu cearta , ii spun ca m-a dezamagit si ca nu vreau sa mai vorbesc cu el si * de parca asta l-ar fi sters si din viata mea reala * , il sterg de pe tot internetul pe care puteam comunica.
In seara aceea , dupa ce am scris pe blog * multumesc mult pentru comentarii , o sa incerc sa raspund in curand * , am stins tot , am pus muzica , am stat pe covor si am plans .
Am plans inecandu-ma in propriile lacrimi , am plans si am fost fericita ca plangeam . 
Am plans mult in viata mea , si inca am parcurs prea putin drum... dar de la o vreme nu mai pot nici sa dorm , nici sa plang , si asta nu-mi face bine , imi era bine cand plangeam , acum doar dupa ce acumulez multa durere reusesc sa plang.
Asa ca am plans , si stand acolo pe covor , obosita de atatea lacrimi , nu reuseam sa ma gandesc decat la trei persoane.
M-am gandit la Dumnezeu , la mama si la ea  .
Nu m-am gandit la ei ca la niste persoane de care imi e dor , nu m-am gandit la ei cu dragoste , m-am gandit in asa fel incat ma simteam oarecum vinovata.
Nu stiu pentru ce , v-am spus ca nu gandeam , incerc sa-mi amintesc si sa explic ceea ce simteam . 
Poate ma gandeam la ei pentru ca stiu ca nu le-ar place sa ma vada suferind , poate de aceea simteam vina , poate simteam vina pentru ca relatia mea cu ei s-a degradat , pentru ca sunt singura sau pentru ca pur si simplu cerseam protectia lor.
As fi vrut sa ma poata lua cineva in brate atunci , as fi vrut sa dorm cu mama , cateodata ,  desi suntem in aceeasi casa , simt ca imi este foarte dor de ea , simt ca imi doresc mult sa ajung la mama si nu pot , e un sentiment tare ciudat. Iar despre ea nu are rost sa vorbesc , pentru ca oricum o port cu mine peste tot , inelul de la ea nu-l dau jos niciodata , simt ca pierd ceva daca-l dau jos.
Tot acolo , pe covor , dupa ce m-am mai linistit , m-am gandit ca ea a fost si este si va fi mereu singura mea prietena . Imi e greu sa inteleg cum am putut sa o iubesc si cum pot sa o iubesc asa mult pe fata asta desi nu mai e in viata mea. In fine , sa lasam asta , deja incepe sa doara .
Urmatoarea zi realizez ca nu mai am net , pentru ca da , eu am net doar 20 % din timp , in rest se strica cate ceva. Am stat degeaba , am citit putin dar in mare am stat degeaba. Aveam teme si proiecte pentru o viata dar n-am facut nimic . Am vorbit cu mama despre Nemernic , in mare parte , in fine , nu asta conteaza acum.
Oricum , eram cu moralul la pamant , ma uitam la poze prin calculator cand am vazut un citat pe care il luasem dintr-o carte sfanta : " Fiecare om pe care Domnul ti l-a scos in cale sa simta ca ti-e drag , ca-i vrei binele si ca ai dorinta vie de a-l ajuta . Sa simta , adica , toti iubirea ta. " 
Si asa a facut intamplarea ca am inceput sa ma calmez , am inceput sa nu-l mai urasc pe Nemernic , am inceput sa ma gandesc ca nu e bine sa fiu certata cu el , cu nimeni si ca trebuie sa iert si sa merg mai departe.
Si m-am tot gandit la asta vreo doua zile .
Apoi luni , il adaug din nou in retelele de socializare. Vorbim , mai mult cearta . Tremuram toata , scriam greu , eram pe telefon pentru ca nu aveam net. Ma acuza de niste lucruri pentru care chiar nu eram vinovata , eu il acuzam pe el de lucruri pentru care e vinovat. Si tot asa , cuvinte grele , care dor , si frustrari si nervi.
Ziua urmatoare , fostul lui cel mai bun prieten se trezeste sa-mi spuna ca ma place si ca ar dori sa fie intre noi ceva mai mult decat o prietenie.
Mai sa cad pe jos. De ras nu de alta. Tipul asta , cu care am fost prietena , sau sunt , sau am fost , nu conteaza , e cam un nemernic si jumatate. E dragut , intr-un fel , dar e cam prefacut si cam nesimtit , in niciun caz genul de tip de care sa ma indragostesc . Mai ales ca mi-a facut o data o faza si de atunci "am pica pe el" chiar daca el  nu stie , plus multe alte lucruri pe care stiu ca le-a facut si care sunt urate.
Asa ca ma gandesc ca as putea sa incerc ceva cu el , pentru ca simt o nevoie uriasa , cu toata dragostea din lume pentru aproapele , o nevoie uriasa sa ma razbun pe el si pe toti baietii din lume , dar mai ales pe Nemernic.
Pentru ca stiu ca nu i-ar conveni sa fiu cu vreun tip , dar mai ales cu acest tip cu care e certat.
Mergand pe principiul " Nu te vreau dar nici la altul nu te dau . " Mai vreau sa fiu cu tipul asta pentru ca m-am plictisit groaznic si pentru ca vreau sa-i demonstrez Nemernicului ca nu e el Universul meu , chiar daca e.
Si cui ii pasa ! M-am saturat sa fiu mereu rationala si cuminte , nu vreau nimic serios , vreau doar sa ma joc putin.
In prezent , tipul imi tot zice texte iar eu ma prefac ca le cred , in realitate rad grozav , n-are el idee ce bine il cunosc si ce stupid mi se pare tot ce face , insa asta e , e amuzant , intr-un fel. Nu vreau sa va fac o impresie proasta , nu sunt genul ala de tipa , dar pur si simplu m-am saturat sa pun suflet in tot si in toate si sa astept ceva *nu stiu ce* , si sincer , chiar cred ca merit chestia asta , stiu ca probabil o sa aiba consecinte urate , dar chiar nu-mi pasa.
Ma rog , inca n-am acceptat , nu pot sa fiu cu baieti pe care nici macar nu-i plac , dar o sa incerc ceva nou . Nu sunt sigura inca.
Si azi am vorbit cu Nemernic , o conversatie linistita si spontana, venita din partea lui , normal ca a fost si nesimtit si  m-a jignit , dar de , deja e ceva firesc. A si , am facut o performanta in a ma ascunde de el desi suntem in aceeasi cladire in fiecare zi , cu toate astea am reusit in mare parte , mai putin ieri cand l-am vazut si probabil aveam o expresie ca si cum * nu nu nu nu nu pleaca pleaca pleaca pleaca pleaca nu vreau sa ma vezi nu vreau sa ma vezi * dar m-a vazut . Si a ras , pentru ca proabil fata mea era fjsoifjsfis . Si pentru ca era chiar langa tipul care vrea sa fie cu mine * dubla lovitura * .
Am scris mult. Mai trebuie sa zic ceva . Dar nu acum . E ceva trist . 
Ascunsa

8 comments:

  1. Daca nu te superi, cati ani ai?

    ReplyDelete
  2. Nu asta conteaza , intentionez sa pastrez cat mai secret informatile prea personale.
    O zi buna !

    ReplyDelete
  3. Yoyyy...hmm ai grija, adica s'ar putea sa ranesti doi oameni si apoi sa se intoarca contra taa. Hmm ar fi okie daca ai vb cu el(nemernicul parca) asa siiii l'ai intrebaaa ce are de gand :))

    ReplyDelete
  4. Nu te răzbuna pe unul pentru greșelile celuilalt.
    Mai bine singură decât să ai parte tot de certuri și de lacrimi.

    ReplyDelete
  5. Citind asta, în fața ochilor mei totul s-a derulat ca unul din filmele alea când tipa încearcă să-l facă pe bad boy gelos și așa mai departe.
    Nu știu ce să zic, sunt o influență rea și sunt nebună. Oamenii normali zic să nu te bagi în asta și să stai în banca ta; eu zic că ar trebui să nu-ți mai pese. Înveți doar din greșeli iar dacă nu înveți, cel puțin ai adăugat încă un lucru pe lista de experiențe trăite.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da , asa zic si eu . Ma bucur ca ma intelegi .

      Delete

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu