Saturday, 18 January 2014

Păpuşă de porţelan

      3 baieti.
Nu iubesc niciunul , ii urasc pe toti. Intr-o mica mare masura .
Nemernicul continua sa fie nesimtit dar are si momente in care e aproape dragut . Vorbim relativ normal , ma trateaza cu superioritate , nu stiu de ce , nici nu-mi pasa.
Nu stiu ce simt , nu cred ca mai am acele sentimente pentru el , mi-a facut atatea chestii incat m-a scarbit , am obosit sa-mi pese , am obosit sa ma cert , am obosit sa fac orice  , asa ca nu fac nimic , doar stau , ca o papusa de portelan , rece , serioasa , goala in interior.
Ieri m-am intalnit cu fostul lui prieten , cel ce voia sa fie cu mine. As fi vrut sa accept , as fi vrut sa-mi pun in aplicare planul , dar , acum cateva zile a aparut un al treilea . Il cunosc de mult dar abia acum am inceput sa vorbim , e departe si nu-mi pasa de el , de nimeni... Si totusi , stateam acolo , fata in fata cu " numarul doi " , voiam sa accept , voiam , voiam .. dar , dintr-un motiv necunoscut mie ...
" Cred ca e mai bine sa ramanem doar prieteni . " 
Apoi indrug niste motive pur logice si reale pentru care il refuz , dar nu acelea erau motivele...
Se crispeaza , mi se pare ca are o urma de dezamagire , aproape ca-mi pare rau si vreau sa-mi retrag cuvintele , dar ... nu fac asta. Am pierdut o ocazie geniala .
Am pierdut-o pentru ca , m-am gandit ca ar exista vreo extrem de mica sansa ca daca accept , e posibil sa-l ranesc pe al treilea. Sau sa-l dezamagesc . Nu stiu. Imaginati-va cea mai mica posibilitate de tulburare sufleteasca , poate sa dureze un minut , ei bine , e posibil ca el sa fi simtit asta daca mi-as fi facut un prieten , iar eu n-am vrut sub nicio forma ... Nu stiu de ce . Sunt obosita . Nu mai vreau nimic . Prea multe esecuri in ultima vreme . 
Cred ca acum e perioada in care o sa ma simt profund singura dar intr-un fel linistita , nu vreau sa stiu ce-o sa se mai intample .
Mama mi-a zis ca a visat ca Nemernicul ma batea si ca ea se lua de el . Au si visele astea intelesul lor cateodata...
In ultima vreme , au fost cateva persoane care mi-au facut multe complimente . Ei cred despre mine ca sunt o persoana buna si ca merit chestii bune . Incerc sa le spun ca nu e asa... ca nu sunt o persoana buna , ca se insala , ca eu nu ma plac si ca aceste complimente imi fac mai mult rau , imi fac rau pentru ca stiu ca nu e adevarat. Ei zic ca sunt frumoasa . Dar nu sunt  ! Sunt..cel mult , banala.
Daca le-as spune ca , atunci cand eram mica , am pacalit o fetita mai mica ca mine sa-mi dea o papusa de-a ei care imi place foarte mult .. m-ar mai crede buna ? Am fost un copil nu-bun . 
Acum , as vrea sa fiu buna , dar nu sunt , nu simt ca sunt buna si ... habar n-am . Ma simt ciudat  . Confuza si mai ales obosita ... S-au intamplat o gramada de lucruri iar in final nu m-am ales cu nimic.
Sunt praf la chimie . Imi este extrem de teama cand va trebui sa le zic alor mei ce note am . O sa se supere . Rau . O sa tipe si-o sa ma certe . Iar eu o sa plang si-o sa fiu frustrata . Frustrata ca daca as fi facut ceva bun n-as fi fost apreciata , frustrata ca unii abia trec clasa si ei nu mai sunt certati... frustrata pentru tot . Frustrata pentru ca nu sunt buna , pentru ca nu ma pricep la nimic si pentru ca tot ce fac e sa ma plang .
Acum , cand scriu , nu ma simt neaprat trista . Sunt , asa cum am zis , ca o papusa de portelan . Imi place sa scriu...acum cand scriu , chiar imi place , imi place sa fac asta . Sunt bolnava . Am febra si ma doare gatul si ... nu mai dorm . Inca din vacanta . Ma invart pe toate partile si imi ia cateva ore
 sa adorm si cand ma trezesc , desi am dormit putin , nu ma simt asa obosita..
Ascunsa.

4 comments:

  1. De obicei băieții sunt nemernici și tratează cu superioritate.Asta ca să nu dea dovadă de ceea ce sunt ei defapt.Fii puternică.Într-o zi o să răzbești din asta.

    ReplyDelete
  2. Faptul ca ai facut un lucru care nu e etic nu te introduce intr-o categorie precum copil rau. Copii sunt buni, au si ei momentele lor. Si tu ai tu suflet bun si acum, se vede dupa cum scrii, dupa ce scrii...

    Scoala e o etapa doar, incearca sa treci prin ea si sa obtii note bune, iti vor prinde bine mai tarziu, dar nu te stresa pentru ea foarte mult, adica pana la urma e scoala, sunt obiecte note, nu merita sa ne consumam pentru ele...

    ReplyDelete
  3. Incurcataa treaba cu baietii. Hmm toti or sa te zapaceasca de cap, si-o sa te faca sa crezi ca sunt okiee si dragutzi sau or sa te ignore ziua urmatoare, si-ai sa-ti pui un mare semnd e intrebare siii asa sunt ei :))) pana la urmaaaa, ideea este saa incerci sa supravietuiesti(suna ciudat stiu) siii saaa ai grija sa nu te ranesti si pe tine, in aceasta incurcatura iscata intre toti trei. Poate ar trebui sa vb cu nr 3 siiii sa-i lasi pe celalti doi..

    Hmm legat de chimia din liceu, te asigur ca este oribila(fiind de profil zic asta :)) ) si e grea, si stiuu cum ee sa-i vezi pe altii ca nu sunt certati si iau pe banda rulanta 3-4-6 5-2-3 :)) si tu te duci cu niste note mai bunisoaree siiii hmm da, intelegi tuu ideea. Totusi incearca sa pari indiferenta (sa zic asa) fata deeee cearta lor. Te va ajuta la un moment dat. Si si si don't worry toti au trecut prin nebunia numita "liceu" siiiiiiiii s-au lovit de-un perete mare "chimia" :)))

    ReplyDelete
  4. Mie profesoara de chimie îmi dă bătăi de cap, nu materia în sine. Ceea ce e de zece ori mai rău.
    Cu adevărat, nu suntem decât puțini buni. Eu una nu sunt. Sunt exact ca tine, o persoană nu-bună, așa că de fiecare dată când cineva încearcă ”să-mi ridice moralul” cu cine-știe-ce complimente, tot ce fac e să ignor pentru că odată ce eu știu că nu e așa, nu e.
    Cât despre frustrare, așa eram și eu. Și continui să-ți dau același sfat: încearcă să te răzvrătești, să fii puternică pentru că nu merită să fii o jucărie a societății. Studiile arată că în licee, azi este același număr de copii cu probleme de anxietate cum erau în anii 50 în azile!! Pentru că asta vrea societatea. De ce să le dăm satisfacție? Fi puternică!
    Anca.

    ReplyDelete

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu