Wednesday, 15 January 2014

Haha . Nu . Poate .

Cateodata , ma plictisesc teribil.
Stau zile in sir , poate chiar luni , singura , plictisita si izolata. 
Evenimentele din ultimele cinci zile au fost interesante avand in vedere viata mea in general.
Vineri seara , cand am scris postarea trecuta , eram mult prea darmata psihic si sentimental si oricum mai vreti ca sa explic ce s-a intamplat , si nici acum nu vreau.
Nu vreau pentru ca mi-e lene , pentru ca nu vreau sa imi amintesc din nou si pentru ca , ca sa scriu cu un inteles tot romanu' ar trebui sa gandesc intr-un ritm ceva mai mare , iar acum imi este prea somn sa gandesc sau sa fac ceva , poate cu alta ocazie.
In fine , vineri seara am fost asa deprimata deoarece ma impacasem cu Nemernic , dupa doua luni in care n-am vorbit.
Imi daduse un mesaj d-ala gen * texte pe care le au baietii ca sa inmoaie inima fetelor * asa ca am stralucit de fericire toata ziua , pentru ca abia asteptam sa-i dau raspunsul meu cel intarziat.
Dar , chiar in acea seara , dovada ca nu trebuie niciodata sa ne bucuram prea devreme , domnul cu pricina face ceva urat , foarte urat pe care chiar nu am nicio dispozitie sa il descriu.
Asa ca se lasa din nou cu cearta , ii spun ca m-a dezamagit si ca nu vreau sa mai vorbesc cu el si * de parca asta l-ar fi sters si din viata mea reala * , il sterg de pe tot internetul pe care puteam comunica.
In seara aceea , dupa ce am scris pe blog * multumesc mult pentru comentarii , o sa incerc sa raspund in curand * , am stins tot , am pus muzica , am stat pe covor si am plans .
Am plans inecandu-ma in propriile lacrimi , am plans si am fost fericita ca plangeam . 
Am plans mult in viata mea , si inca am parcurs prea putin drum... dar de la o vreme nu mai pot nici sa dorm , nici sa plang , si asta nu-mi face bine , imi era bine cand plangeam , acum doar dupa ce acumulez multa durere reusesc sa plang.
Asa ca am plans , si stand acolo pe covor , obosita de atatea lacrimi , nu reuseam sa ma gandesc decat la trei persoane.
M-am gandit la Dumnezeu , la mama si la ea  .
Nu m-am gandit la ei ca la niste persoane de care imi e dor , nu m-am gandit la ei cu dragoste , m-am gandit in asa fel incat ma simteam oarecum vinovata.
Nu stiu pentru ce , v-am spus ca nu gandeam , incerc sa-mi amintesc si sa explic ceea ce simteam . 
Poate ma gandeam la ei pentru ca stiu ca nu le-ar place sa ma vada suferind , poate de aceea simteam vina , poate simteam vina pentru ca relatia mea cu ei s-a degradat , pentru ca sunt singura sau pentru ca pur si simplu cerseam protectia lor.
As fi vrut sa ma poata lua cineva in brate atunci , as fi vrut sa dorm cu mama , cateodata ,  desi suntem in aceeasi casa , simt ca imi este foarte dor de ea , simt ca imi doresc mult sa ajung la mama si nu pot , e un sentiment tare ciudat. Iar despre ea nu are rost sa vorbesc , pentru ca oricum o port cu mine peste tot , inelul de la ea nu-l dau jos niciodata , simt ca pierd ceva daca-l dau jos.
Tot acolo , pe covor , dupa ce m-am mai linistit , m-am gandit ca ea a fost si este si va fi mereu singura mea prietena . Imi e greu sa inteleg cum am putut sa o iubesc si cum pot sa o iubesc asa mult pe fata asta desi nu mai e in viata mea. In fine , sa lasam asta , deja incepe sa doara .
Urmatoarea zi realizez ca nu mai am net , pentru ca da , eu am net doar 20 % din timp , in rest se strica cate ceva. Am stat degeaba , am citit putin dar in mare am stat degeaba. Aveam teme si proiecte pentru o viata dar n-am facut nimic . Am vorbit cu mama despre Nemernic , in mare parte , in fine , nu asta conteaza acum.
Oricum , eram cu moralul la pamant , ma uitam la poze prin calculator cand am vazut un citat pe care il luasem dintr-o carte sfanta : " Fiecare om pe care Domnul ti l-a scos in cale sa simta ca ti-e drag , ca-i vrei binele si ca ai dorinta vie de a-l ajuta . Sa simta , adica , toti iubirea ta. " 
Si asa a facut intamplarea ca am inceput sa ma calmez , am inceput sa nu-l mai urasc pe Nemernic , am inceput sa ma gandesc ca nu e bine sa fiu certata cu el , cu nimeni si ca trebuie sa iert si sa merg mai departe.
Si m-am tot gandit la asta vreo doua zile .
Apoi luni , il adaug din nou in retelele de socializare. Vorbim , mai mult cearta . Tremuram toata , scriam greu , eram pe telefon pentru ca nu aveam net. Ma acuza de niste lucruri pentru care chiar nu eram vinovata , eu il acuzam pe el de lucruri pentru care e vinovat. Si tot asa , cuvinte grele , care dor , si frustrari si nervi.
Ziua urmatoare , fostul lui cel mai bun prieten se trezeste sa-mi spuna ca ma place si ca ar dori sa fie intre noi ceva mai mult decat o prietenie.
Mai sa cad pe jos. De ras nu de alta. Tipul asta , cu care am fost prietena , sau sunt , sau am fost , nu conteaza , e cam un nemernic si jumatate. E dragut , intr-un fel , dar e cam prefacut si cam nesimtit , in niciun caz genul de tip de care sa ma indragostesc . Mai ales ca mi-a facut o data o faza si de atunci "am pica pe el" chiar daca el  nu stie , plus multe alte lucruri pe care stiu ca le-a facut si care sunt urate.
Asa ca ma gandesc ca as putea sa incerc ceva cu el , pentru ca simt o nevoie uriasa , cu toata dragostea din lume pentru aproapele , o nevoie uriasa sa ma razbun pe el si pe toti baietii din lume , dar mai ales pe Nemernic.
Pentru ca stiu ca nu i-ar conveni sa fiu cu vreun tip , dar mai ales cu acest tip cu care e certat.
Mergand pe principiul " Nu te vreau dar nici la altul nu te dau . " Mai vreau sa fiu cu tipul asta pentru ca m-am plictisit groaznic si pentru ca vreau sa-i demonstrez Nemernicului ca nu e el Universul meu , chiar daca e.
Si cui ii pasa ! M-am saturat sa fiu mereu rationala si cuminte , nu vreau nimic serios , vreau doar sa ma joc putin.
In prezent , tipul imi tot zice texte iar eu ma prefac ca le cred , in realitate rad grozav , n-are el idee ce bine il cunosc si ce stupid mi se pare tot ce face , insa asta e , e amuzant , intr-un fel. Nu vreau sa va fac o impresie proasta , nu sunt genul ala de tipa , dar pur si simplu m-am saturat sa pun suflet in tot si in toate si sa astept ceva *nu stiu ce* , si sincer , chiar cred ca merit chestia asta , stiu ca probabil o sa aiba consecinte urate , dar chiar nu-mi pasa.
Ma rog , inca n-am acceptat , nu pot sa fiu cu baieti pe care nici macar nu-i plac , dar o sa incerc ceva nou . Nu sunt sigura inca.
Si azi am vorbit cu Nemernic , o conversatie linistita si spontana, venita din partea lui , normal ca a fost si nesimtit si  m-a jignit , dar de , deja e ceva firesc. A si , am facut o performanta in a ma ascunde de el desi suntem in aceeasi cladire in fiecare zi , cu toate astea am reusit in mare parte , mai putin ieri cand l-am vazut si probabil aveam o expresie ca si cum * nu nu nu nu nu pleaca pleaca pleaca pleaca pleaca nu vreau sa ma vezi nu vreau sa ma vezi * dar m-a vazut . Si a ras , pentru ca proabil fata mea era fjsoifjsfis . Si pentru ca era chiar langa tipul care vrea sa fie cu mine * dubla lovitura * .
Am scris mult. Mai trebuie sa zic ceva . Dar nu acum . E ceva trist . 
Ascunsa

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu