marți, 7 ianuarie 2014

Oameni nu-buni.

   Am asteptat toata ziua sa ajung acasa ca sa pot sa scriu pe blog dar acum ca sunt aici , nu mai stiu ce sa spun...
Ideea e ca citesc o carte , " De veghe in lanul de secara " , gasiti voi autorul daca va intereseaza .
Am citit vreo 70 de pagini deocamdata , e carte obligatorie de la scoala , dar nu asta conteaza , imi place foarte mult cartea , e genul de carte care te captiveaza din prima pagina. 
Voiam sa scriu despre cartea asta pentru ca  ma regasesc in ea foarte mult , Holden e pustiul inchis in el  care detesta scoala la care merge , care detesta o multime de lucruri , care intra in cabina de telefon  dorind sa sune pe cineva dar nu are pe cine.
Iar la scoala , s-a discutat despre asta , despre el ca persoana , si s-au zis o multime de pareri iar eu am fost retrasa pentru ca nici n-am terminat de citit dar si pentru ca il inteleg pe Holden , eu care deobicei sunt prima cand se dezbate despre carti , acum imi e greu sa spun ceva , pentru ca e ca si cum as vorbi despre mine.
Mi-am dat seama ca unii dintre ei nu stiu cum e , dupa felul in care vorbeau si dupa concluziile pe care le-au tras , dar eu as fi vrut sa pot sa plang pentru ca e ca si cum ei vorbeau despre mine , eu inteleg perfect cum se simte Holden.
   In fine , trecand peste dramatica mea regasire in carti , ceea ce e nasol , pentru ca ma oftica oarecum faptul ca cineva a scris ce simt eu  , e ca si cum mi-a invadat intimitatea , dar nu e mare chestie pentru ca oricum natangii mei colegi nu ma cunosc deci habar n-au cat de profund traiesc eu cartea.
Cred ca v-am mai spus ca detest liceul si faptul ca am inceput ma deprima total , sunt certata cu colega-mea de banca iar azi am surprins o discutie dintre ea si o alta fata in care spunea ca se muta la alt liceu.
Si chestia asta m-a lovit cu un soc desi ma prefaceam ca citesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Chiar am lacrimat dar m-am oprit la timp , chipurile , colega-mea asta , a mai avut ea intentii de genu' da n-a facut miscarea de dragul meu , cica . Dar acum ca suntem certate va dati seama ca " nu mai are nimic pentru care sa ramana. "
In fine , nu ma omor s-o cred in totalitate  insa imi fac griji , poate ca era doar o metoda prin care spera sa ma faca s-o bag in seama. 
Dar asta nu se va intampla , pot s-o vad plecand de o suta de ori si poate sa ma doara si sa plang acasa , in fata ei voi fi impasibila , pentru ca o merita asa de mult si pentru ca simt o nevoie nebuna de a fi ignorata cu ea , razbunandu-ma in acelasi timp pe toate persoanele care mi-au gresit si nu au avut bunul simt nici sa-si ceara scuze , iar eu , am acumulat asa mult nesimtirea altora incat acum sunt ca o grenada pregatita sa explodeze.
Au fost prea multi oameni care m-au calcat pe batatura in ultima vreme , D. , Nemernicul si acum colega-mea asta . Deci no , e imposibil , ori am eu probleme la mansarda ori oamenii astia au profitat oarecum de bunatatea mea si m-au luat de proasta grav.
Iar eu , eu sunt genul de persoana prea calma , educata si fricoasa ca sa iau omu' de gat de prima oara cand ii greseste , dar o data , de doua ori , de trei ori , nu mai merge si-a patra oara , sub nicio forma.
Detest oamenii care ma mint in fata desi ii avertizez sa n-o faca , detest oamenii care nu stiu sa tina un secret si care n-au deloc grija sa nu fie nesimtiti , iar colega-mea , colega-mea exact asta a facut , caci de ceilalti am mai vorbit.
Si nu , eu nu mai pot sa trec cu vedere nimic , absolut nimic , si ce ma uimeste la persoanele astea e ca  desi e vina lor si sunt complet constienti de asta , aleg orgoliul , pentru ca de , e greu sa-ti ceri scuze , sau pur si simplu ei au alti oameni de care sa le pese si astfel n-au nevoie de mine. Iar in cazul asta , prea bine.
Simt ca sunt nedreptatita , pentru ca eu mi-am cerut scuze fata de ei desi nu era vina mea si le-am aratat ca sunt pretiosi pentru mine , dar presupun ca ... asta e. 
Si totusi , daca o sa plece o sa ma simt vinovata si asta ma va deprima total si profund iar in starea in care sunt nu stiu cat mai pot sa indur " socuri " ... 
Si ca si cum nu era de ajuns , azi , ghinionul *si intarzierea mea la un magazin de unde-mi iau oja* a facut sa ma intalnesc si cu Nemernic care era cu colega-sa , evident.
Cand i-am vazut , as fi vrut sa ma intorc , adica am fugit atata de ei...dar nu puteam sa risc sa ma fi vazut cum fug asa ca m-am dus , iar Nemernicul radea , ca deobicei cand ma vede , in fine  , nu mai conteaza.
In microbuz se uita la mine , adica eu simteam ca se uita la mine dar oricum citeam , mai mult ca sa nu plang sau ceva , deci ma prefaceam neatenta . Apoi a venit langa mine oarecum si mi-a facut cu mana cand a coborat pentru ca noi nu vorbim iar eu i-am spus un " Ai grija ! " pe care probabil nici nu l-a auzit dar nu-i bai pentru ca oricum l-am zis mai mult pentru mine decat pentru el , pentru ca ma obseda profund ideea ca vreau sa-i zic ceva , de fapt vreau sa-i zic un camion de chestii si ma frustreaza ca nu pot sa fac asta .. Am o viata de te doare capul.
A , si sa va zic si de sictiritu' de sofer de pe maxi-taxi cu care am ghinionul sa ma nimeresc cateodata iar azi m-am nimerit si la plecare si la venire , pe bune , deci cand omul ala se uita la mine imi vine sa ma sinucid.
E de-a dreptul un ticalos jegos care nu raspunde niciodata la "Buna-ziua" sau " La revedere " sau " O zi buna " sau orice chestie i-o adresezi si se uita la toti oamenii de parca i-ar face o placere enorma sa ne vada murind , genul de tip care-si uraste slujba , genul plictisit de propria viata , masochist prost.
Si da , am simtit nevoia sa spun despre asta pentru ca mi-e o adevarata scarba de oamenii nepoliticosi care nu raspund la buna-ziua , urasc oamenii care te deprima dintr-o privire , si el nu are o problema doar azi , asa cum m-am consolat cateodata , el are o problema zilnic. 
Meritam postarea asta kilometrica .
Ascunsa

4 comentarii:

  1. Daca ti-a placut De veghe in lanul de secara, citeste si Romanul adolescentului miop. Sunt in acelasi stadiu. La scoala se studiaza aceasta carte si este exact descrierea mea. Il inteleg pe Mircea perfect. M-a pus sa vorbesc despre carte profa si cand am inceput sa trag anumite concluzii mi s-a zis ca nu e asa. Dar defapt, asa este. Pentru ca eu stiu cum e, iar ei ar trebui sa taca.
    Oh, stiu atat de bine cum e sa te intristezi doar din cauza unor oameni si a comportamentului lor. Si eu am patit-o cu soferul de la maxi...
    Succes cu tot ce faci, oricum. O sa fie bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. E bine sa te descarci pe blog :D si nu e rau daca te regasesti in carti, inseamna ca cineva a simtit aceleasi lucruri ca si tine.

    Imi pare rau ca se muta colega ta, si daca sunteti prietene adevarate o sa va impacati orice ti-ar fi facut si oricat de orgoloasa e. Bine nu chiar orice..

    RăspundețiȘtergere
  3. Aici vom fi mereu ca să-ți ascultăm ,,of”-urile.Și eu citesc o carte..și parcă mă înțelege.E de psihologie,dar mă regăsesc în ea.
    Uneori trebuie să învățăm să acceptăm unele lucruri.De exemplu,tu va trebui să te obișnuiești cu ideea că ea va pleca.Prietenia adevărată,dacă este..ca dura.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit si eu cartea dar nu pt sc (nu stiam ca se da ca lectura la sc...adica la mn anul trecut in 9 nu ne.a zis nimik de ea). Am citit.o la recomasndarea cuivaa siii e interesanta cartea, chiar foarte adevarataa. As putea zice ca e plictisitoare , pt ca prefer cartile cu actiune :)) dar merita citita

    RăspundețiȘtergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu