Tuesday, 7 January 2014

Oameni nu-buni.

   Am asteptat toata ziua sa ajung acasa ca sa pot sa scriu pe blog dar acum ca sunt aici , nu mai stiu ce sa spun...
Ideea e ca citesc o carte , " De veghe in lanul de secara " , gasiti voi autorul daca va intereseaza .
Am citit vreo 70 de pagini deocamdata , e carte obligatorie de la scoala , dar nu asta conteaza , imi place foarte mult cartea , e genul de carte care te captiveaza din prima pagina. 
Voiam sa scriu despre cartea asta pentru ca  ma regasesc in ea foarte mult , Holden e pustiul inchis in el  care detesta scoala la care merge , care detesta o multime de lucruri , care intra in cabina de telefon  dorind sa sune pe cineva dar nu are pe cine.
Iar la scoala , s-a discutat despre asta , despre el ca persoana , si s-au zis o multime de pareri iar eu am fost retrasa pentru ca nici n-am terminat de citit dar si pentru ca il inteleg pe Holden , eu care deobicei sunt prima cand se dezbate despre carti , acum imi e greu sa spun ceva , pentru ca e ca si cum as vorbi despre mine.
Mi-am dat seama ca unii dintre ei nu stiu cum e , dupa felul in care vorbeau si dupa concluziile pe care le-au tras , dar eu as fi vrut sa pot sa plang pentru ca e ca si cum ei vorbeau despre mine , eu inteleg perfect cum se simte Holden.
   In fine , trecand peste dramatica mea regasire in carti , ceea ce e nasol , pentru ca ma oftica oarecum faptul ca cineva a scris ce simt eu  , e ca si cum mi-a invadat intimitatea , dar nu e mare chestie pentru ca oricum natangii mei colegi nu ma cunosc deci habar n-au cat de profund traiesc eu cartea.
Cred ca v-am mai spus ca detest liceul si faptul ca am inceput ma deprima total , sunt certata cu colega-mea de banca iar azi am surprins o discutie dintre ea si o alta fata in care spunea ca se muta la alt liceu.
Si chestia asta m-a lovit cu un soc desi ma prefaceam ca citesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Chiar am lacrimat dar m-am oprit la timp , chipurile , colega-mea asta , a mai avut ea intentii de genu' da n-a facut miscarea de dragul meu , cica . Dar acum ca suntem certate va dati seama ca " nu mai are nimic pentru care sa ramana. "
In fine , nu ma omor s-o cred in totalitate  insa imi fac griji , poate ca era doar o metoda prin care spera sa ma faca s-o bag in seama. 
Dar asta nu se va intampla , pot s-o vad plecand de o suta de ori si poate sa ma doara si sa plang acasa , in fata ei voi fi impasibila , pentru ca o merita asa de mult si pentru ca simt o nevoie nebuna de a fi ignorata cu ea , razbunandu-ma in acelasi timp pe toate persoanele care mi-au gresit si nu au avut bunul simt nici sa-si ceara scuze , iar eu , am acumulat asa mult nesimtirea altora incat acum sunt ca o grenada pregatita sa explodeze.
Au fost prea multi oameni care m-au calcat pe batatura in ultima vreme , D. , Nemernicul si acum colega-mea asta . Deci no , e imposibil , ori am eu probleme la mansarda ori oamenii astia au profitat oarecum de bunatatea mea si m-au luat de proasta grav.
Iar eu , eu sunt genul de persoana prea calma , educata si fricoasa ca sa iau omu' de gat de prima oara cand ii greseste , dar o data , de doua ori , de trei ori , nu mai merge si-a patra oara , sub nicio forma.
Detest oamenii care ma mint in fata desi ii avertizez sa n-o faca , detest oamenii care nu stiu sa tina un secret si care n-au deloc grija sa nu fie nesimtiti , iar colega-mea , colega-mea exact asta a facut , caci de ceilalti am mai vorbit.
Si nu , eu nu mai pot sa trec cu vedere nimic , absolut nimic , si ce ma uimeste la persoanele astea e ca  desi e vina lor si sunt complet constienti de asta , aleg orgoliul , pentru ca de , e greu sa-ti ceri scuze , sau pur si simplu ei au alti oameni de care sa le pese si astfel n-au nevoie de mine. Iar in cazul asta , prea bine.
Simt ca sunt nedreptatita , pentru ca eu mi-am cerut scuze fata de ei desi nu era vina mea si le-am aratat ca sunt pretiosi pentru mine , dar presupun ca ... asta e. 
Si totusi , daca o sa plece o sa ma simt vinovata si asta ma va deprima total si profund iar in starea in care sunt nu stiu cat mai pot sa indur " socuri " ... 
Si ca si cum nu era de ajuns , azi , ghinionul *si intarzierea mea la un magazin de unde-mi iau oja* a facut sa ma intalnesc si cu Nemernic care era cu colega-sa , evident.
Cand i-am vazut , as fi vrut sa ma intorc , adica am fugit atata de ei...dar nu puteam sa risc sa ma fi vazut cum fug asa ca m-am dus , iar Nemernicul radea , ca deobicei cand ma vede , in fine  , nu mai conteaza.
In microbuz se uita la mine , adica eu simteam ca se uita la mine dar oricum citeam , mai mult ca sa nu plang sau ceva , deci ma prefaceam neatenta . Apoi a venit langa mine oarecum si mi-a facut cu mana cand a coborat pentru ca noi nu vorbim iar eu i-am spus un " Ai grija ! " pe care probabil nici nu l-a auzit dar nu-i bai pentru ca oricum l-am zis mai mult pentru mine decat pentru el , pentru ca ma obseda profund ideea ca vreau sa-i zic ceva , de fapt vreau sa-i zic un camion de chestii si ma frustreaza ca nu pot sa fac asta .. Am o viata de te doare capul.
A , si sa va zic si de sictiritu' de sofer de pe maxi-taxi cu care am ghinionul sa ma nimeresc cateodata iar azi m-am nimerit si la plecare si la venire , pe bune , deci cand omul ala se uita la mine imi vine sa ma sinucid.
E de-a dreptul un ticalos jegos care nu raspunde niciodata la "Buna-ziua" sau " La revedere " sau " O zi buna " sau orice chestie i-o adresezi si se uita la toti oamenii de parca i-ar face o placere enorma sa ne vada murind , genul de tip care-si uraste slujba , genul plictisit de propria viata , masochist prost.
Si da , am simtit nevoia sa spun despre asta pentru ca mi-e o adevarata scarba de oamenii nepoliticosi care nu raspund la buna-ziua , urasc oamenii care te deprima dintr-o privire , si el nu are o problema doar azi , asa cum m-am consolat cateodata , el are o problema zilnic. 
Meritam postarea asta kilometrica .
Ascunsa

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu