Sunday 26 January 2014

Despre mine

   Nu fac nimic . 
As face multe , cel putin asa cred , dar nu fac nimic . 
As fi vrut sa scriu despre zapada , chiar mi-am dorit zapada si este zapada iar maine nu ma duc la scoala iar asta ma bucura , cred .
Nu pot sa scriu despre zapada pentru ca am fost prea lasa , sau prea lenesa , sau prea racita azi ca sa ma duc sa fac un De Zapada Om si sa fac ingeri asa ca n-am niciun drept sa scriu despre mult asteptata zapada pentru ca n-am apeciat-o asa cum trebuie dar maine chiar vreau s-o apreciez.
Imi amintesc ca iarna trecuta eram profund deprimata , trista , dezamagita de faptul ca nu era zapada , ca si cum intreaga mea viata ar fi depins de asta . Imi amintesc ca scriam . Si sufeream profund ca nu era zapada , iar cand a venit deja imi consumasem toata energia suferind ca nu e zapada ca sa ma mai bucur de ea . 
Iarna asta nu stiu , ori m-am maturizat , ori am vrut sa nu repet gresala facut iarna trecuta si sa am rabdare cu zapada , ori am avut prea multe pe cap ca sa sufar ca nu e zapada ... dar abia saptamanile astea m-am gandit ca as vrea sa fie zapada si uite ca e , si ma bucur , nu sunt sigura ca ma bucur dar ... 
As fi vrut sa sufar ca n-a fost zapada pana acum , as vrea sa fac lucruri care sa imi dea sentimentul ca inca sunt un copil , as fi vrut sa impodobesc bradul cu placere si nu stiu...sa plang de fericire ca am vazut zapada , vreau sa fiu copil in continuare... nu vreau sa cresc si mai mult , nu vreau.
Ma gandeam azi ca viata se imparte in doua . Fericirea si tristetea din care este alcatuita aceasta avalansa de trairi.
Cand sunt trista stiu ca sunt trista , simt ca sunt trista si traiesc profund asta . Dar fericita nu sunt . Adica..nu simt fericirea , nu stiu daca mai stiu ce inseamna , nu-mi amintesc cand am fost fericita ultima oara , serios . As vrea sa rad si sa multumesc Tatalui ca imi da fericire , as vrea sa ma trezesc si sa adorm zambit si sa ma port frumos cu oamenii pentru ca sunt fericita , sa urlu ca sunt fericita .
N-am mai simtit asa ceva de atata amar de vreme .
Nu sunt trista , cred  . De fapt nu , stiu ca nu sunt trista , dar nu sunt fericita , sunt..nu stiu , resemnata ?
Dorm mult si ma simt totusi obosita , sunt stresata si dezamagita de situatia mea scoalara de care sper sa nu afle tata , mamei i-am zis si , spre surpriza mea , nu m-a certat , a inteles si asta mi-a usurat enorm situatia , simt ca , in cazul in care tata va afla si ma va face sa ma simt oribil , sa-mi doresc sa plec , sa dispar , voi stii macar ca mama e acolo si ... nu stiu , e  mama  , stiu ca pentru mama trebuie sa raman lucida . Am dat-o in bara la chimie , biologie , fizica dintr-o prostie ( ceva mai bine ca la chimie ) si am dat-o in bara si la engleza , ceea ce ma termina , efectiv , dar e mai bine ca la chimie , bio si fizica .
N-am mai vorbit cu D. de la ziua lui , pe 19 . Nu cred ca vom mai vorbi vreodata , s-a terminat , nici macar nu mai intru pe mess sa vorbim si stiu ca nu ma va suna niciodata . De ziua lui mi-a zis ca spera ca nu i-am trimis iar o scrisoare sau prostii de genul asta si l-am asigurat ca nu , cred ca a fost ultima palma pe care am incasat-o de la el .
Acum , uitandu-ma inapoi ma intreb cu ce m-am ales dintr-un an si ceva de dragoste ce a produs mai multe lacrimi , de jigniri si de lucruri care chiar au durut , ma intreb ce-am facut eu in acest an . As vrea , chiar as vrea sa stiu ce-am realizat , pentru ca acum simt ca nici n-am trait perioada aia , nu-mi amintesc nimic fericit chiar daca stiu ca au fost si cateva momente , ma uit la mine si vad doar o fata proasta si ranita , imi amintesc doar lacrimile si imi amintesc de episodul cu scrisorile care , pentru Dumnezeu , chiar m-a marcat . 
Cred ca , abia acum cand scriu imi dau seama ca m-a marcat . Stiu ca o sa-mi amintesc mereu de acele scrisori aruncate , acele scrisori care au insemnat totul .
Nici cu Pafi nu mai vorbesc , acum , mi se pare aiurea pana si porecla pe care i-am dat-o , dar nu stiu cum sa scriu despre el dandu-i alt nume . Ma simt vinovata de treaba asta , ma simt vinovata pentru faptul ca nici nu-mi mai pasa . Stiu ca e nefericit , ma gandeam zilele astea ca nu mai vreau sa-i fiu alaturi , ma gandeam ca el e mereu nefericit si ma gandeam ca , la urma urmei , toti suntem .
Imi pare rau ca simt asta  pentru ca stiu ca el nu merita , stiu ca am promis ca n-o sa plec , si pe bune ca n-o sa plec , si n-am plecat , doar am lasat-o balta . Nu e ca si cum el si-a dat interesul sa comunice cu mine , iar eu , sa trag de el sau de altii , chiar nu mai pot .
Sunt in continuare certata cu colega-mea de banca *fosta colega de banca* , nu cred ca ne mai impacam vreodata , si oricum probabil va pleca .
Nu imi mai lipseste , acum ma enerveaza , o vad urata , stearsa , la fel cum il vad si pe Pafi , chiar si pe D. . Nu stiu daca asta inseamna sa nu mai iubesti pe cinvea , de fapt nu cred ca poti vreodata sa nu mai iubesti pe cineva daca chiar l-ai iubit pe acel cineva , dar eu... Cred ca e doar o forma de dezamagire , persoane pe care nu le mai vrei si gata , realizezi ca s-a terminat si nu mai poti da inapoi , ca nu mai vrei sa dai inapoi , refuz sa ma gandesc la ei , refuz sa ma gandesc la mine .
Vorbesc cu cativa oameni , incep sa cred ca viata mea sociala e relativ buna , m-am imprietenit cu o tipa chiar in microbuz , am facut-o sa rada si mi-a zis ca-i place stilul meu , ca-i place de mine si asta m-a flatat la culme . Si m-am simtit destul de ok ca am facut sa rada o straina , aproape ca imi placea de mine.
Si , am vorbit cu straina doar de doua ori si cred ca are nevoie de cineva si , nu stiu de ce , vreau s-o ajut , de fapt am si inceput s-o ajut oarecum , nu stiu de ce , vreau sa o ajut pentru ca asta ma face pe mine sa ma cred mai buna , deci nu sunt buna daca vreau s-o ajut , in fond , tot pentru mine . E..nu e chiar asa , vreau s-o ajut si nu stiu de ce , pur si simplu vreau ca oamenii sa aiba nevoie de mine , sa simt ca am facut ceva bun pentru ei . La fel cum e si cu R . , ma tot omoara cu relatia ei si cu chestiile ei si cateodata chiar ma enerveaza dar ma calmez si spun ca asa e ea , ii dau sfaturi desi , sincer , ma plictiseste grozav situatia . I-am zis chiar ca o iubesc , pentru ca m-a cam fortat sa fac asta , am zis ca sa se simta bine , dar n-o iubesc , si o stie si ea , si nu-mi place sa zic ca iubesc daca nu iubesc dar cred ca s-a simtit bine deci... " a fost pentru o cauza nobila " .
Vreau sa-i ajut mai mult sau mai putin pe toti oamenii astia , chiar daca nu cred ca la mine se gandeste cineva  . Nici nu mai simt nevoia sa se gandeasca , pur si simplu imi e ok asa , n-am ce sa le spun , prefer sa stau singura , nu vreau sa ma gandesc la mine . 
Nemernicul ma cauta , mai imi zice cate ceva aiurea , eu ma prefac ca nu observ , nu conteaza , am lasat-o balta si cu el , as vrea sa nu mai vorbim  dar nu-mi permit , pur si simplu , sa nu-i mai raspund . Cert e ca ma deranjeaza cand incearca sa vorbeasca cu mine , abia astept sa isi dea seama ca nu vreau sa mai am vreo treaba cu el si sa inceteze cu asta , si sper sa nu-l mai vad niciodata , pacat ca suntem in acelasi liceu si , spre oroarea mea , o intalnire e inevitabila.
Nu stiu ce sa spun despre C. , baiatul pentru care l-am refuzat pe Stefan atunci . Cred ca-l plac , nu stiu , daca e asa nu vreau s-o recunosc , chiar si acum , cand am scris " Cred ca-l plac " , m-am cutremurat putin.
Adevarul e ca mi-e frica . Mi-e foarte frica sa il plac , mi-e frica sa iubesc , stiu ca abia daca se ia in calcul ideea de " a-l iubi " , dar mi-e teama si sa ma gandesc la asta .... am fost dezamagita asa de mult si atat de " cumplit " ( cuvant dramatic ) incat acum nu mai vreau nimic , si totusi , daca nu e nimeni la care sa ma gandesc , ma simt deprimata .
E doar ca...el imi scrie zilnic netinand cont daca eu ii scriu sau nu , si ma suna , ma suna des in cursul saptamanii , si cand sunt la scoala , si cand sunt in pat , abia trezita , si mi se pare fantastic . Cateodata ma gandesc si imi vine sa plang , imi vine sa plang de furie pentru ca nu e corect sa fiu fascinata de un simplu telefon , de faptul ca cineva poate se gandeste la mine , sa fiu fascinata de faptul ca cineva imi spune ca sunt frumoasa , si abia daca-mi vine sa cred , mi se pare ireal si de aceea cred ca doar se plictiseste .
Nu stiu , mi-e frica , oricum n-am ce sa fac , n-am sa pornesc eu nicio discutie , nu vreau sa mai sufar , nu vreau sa mai regret , nu vreau sa mai pierd ... Dar nu vreau nici sa fiu singura . O sa astept....si nu stiu spre ce va duce asta , dar Dumnezeu stie ca imi doresc mult o persoana pe care sa o iubesc si care sa ma iubeasca . Sa ma iubeasca ..
Sunt racita de doua saptamani ... n-am mai fost racita de ani buni asa mult timp , si iau pastile .
Nu stiu , poate e din cauza ca am fost plouata si uda pana la piele , din cauza ca merg cu capul gol , din cauza ca serile imi las cateodata geamul deschis pentru ca ma omor dupa aer curat si dupa sunetul vantului si al ploii/zapezii , din cauza ca atunci cand sunt la scoala si ma suna C. stau la geam desi e foarte frig , nu stiu.
Iar am scris mult , zic mereu ca nu am ce sa scriu asa ca las pe ziua urmatoare , dar cand ma decid sa scriu , nu ma mai opresc , si ma gandesc " Cine o sa citeasca toata chestia asta cand , in fond , n-am zis nimic ? " 
Adevarul e ca atunci cand scriu , si in general , doar atunci cand scriu , ajung sa fiu sincera cu mine si sa ma gandesc la ceea ce " traiesc " . In rest , imi e somn . Nu mai citesc prea mult , nu mai pot sa ascult muzica prea mult , pentru ca nu mai gasesc melodii , mi se par toate la fel , nu stiu...m-am saturat . Nu fac nimic , doar mananc , mult si cu pofta si ma intreb cand ma voi opri . Astept sa-mi scrie C . , si cam asa decurg zilele mele , zile in care ar trebui sa fiu " fericita " dar nu sunt . Si vreau sa vorbesc cu C , dar nu stiu ce sa-i spun , pe bune ca nu stiu , vorbim zilnic si nu ne spunem nimic , vorbim chestii asa banale , nu stiu...imi e teama ca intr-o zi nu vor mai fi nici macar banalitatile si eu ma voi simti trista pentru ca daca n-as vorbi cu el m-as simti din nou neexistenta  , iar asta ma enerveaza . Vreau sa-l cunosc , si pentru prima oara in viata mea , nu stiu cu ce sa incep...iar el nu zice nimic , nu intreaba nimic . As fi dispusa sa vorbesc chiar si despre mine , daca as fi intreabata . Vreau sa-l intreb unele lucruri dar mi-e rusine , mi-e teama , teama sa ma implic . Cu D. si cu Nemernicul a fost .. rau , am suferit rau , nu m-am ales cu nimic si in final cred ca totul a dus spre o eu mai rea , mai bine raman singura decat sa trec iar prin asta .
Am terminat de citit Maitreyi , cutremuratoare , aproape ca am plans , imi venea sa plang dar n-am putut .. m-a impresioant la fel de mult ca Dama cu camelii , poate chiar mai mult , singurele carti care au insemnat cu adevarat ceva...si voiam sa scriu despre asta , despre acest " ceva " , despre intrebarile pe care le am si raspunsurile pe care nu le voi primi , despre ceea ce vreau sa fac si nu fac pentru ca nu stiu .... despre cartile astea doua , vreau sa scriu candva .
Unde imi este masca ? 
Ascunsa

3 comments:

  1. Ce postare lunga :O, si totusi am citit tot. Nici eu n-am fost prea entuziasmata de zapda, de vineri tot ninge si de atunci n-am iesit deloc din casa :D
    Cat despre C, daca stai cu frica asta in tine nu cred ca o sa rezolvi nimic.Inafara de banalitatile pe care le vorbiti, incearca sa gasesti un interes comun pe care sa-l dezbateti si asa poate ajungeti si la alte chestii.Incercarea moarte n-are, poate el n-o sa fie la fel ca D sau ca Nemernic.Te multumesti cu "ce ar fi fost daca..?"

    ReplyDelete
  2. Am citit tot, să știi.
    Doar că nu știu ce să-ți zic. În ultima vreme citesc tot ce scrii, dar habar nu am ce să-ți scriu pentru că eu acum sunt destul de ok cu tot și plus, tu vorbești mult de băieți și iubirile tale iar eu nu am legătură cu așa ceva și nu pot să pricep nimic legat de capitolul ăsta. Nu mă interesează capitolul. Băieții pentru mine sunt ceva de care nu vreau să mă apropii deocamdată. Nu vreau să sufăr pentru că ei știu să mă manipuleze atât de bine, așa că îi evit.
    Plus că eu nu vreau să mă iubească cineva, așa cum vrei tu.
    Așa că scuze.
    Îmi pare sincer rău că nu mai știu ce să-ți zic...

    ReplyDelete
  3. Acel D. nu te merita.
    Meriti ceva mai mult decat atat si sunt sigura ca vei intalni acea persoana la momentul potrivit. O sa treci peste situatia cu scoala sunt sigura ca se poate rezolva cumva, o sa fie bine.
    Si nu iti fie teama ca o sa cresti, tot o sa ramai copil, eu ma uit la mine, mai sunt 3 luni si implinesc 20 de ani dar am momente in care ma comport mai rau ca un copil mic, inclusiv cand e vorba de zapada si alte chestii :D. Ideea e ca oricat ne-am maturiza sau oricat mari am fi tot avem momente in care ne comportam ca niste copii, in suflet suntem copii. Si e bine cate bucuri de zpada chiar daca a venit tarziu cred ca asta inseamna ca ai invatat sa ai rabdare. Drowning Pool a spus in comentariu ceva despre C. si ii dau dreptate!

    ReplyDelete

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu