....

Se intampla sa fie atat de greu cateodata .
Sa accepti ca oamenii nu te mai vor , nu te mai iubesc , nu le mai pasa .
Si da doare cand iti amintesti ce frumos era , si ce mult conteaza oamenii aia , si ce mult au contat , as vrea sa pot sa-i privesc in ochii si sa le spun cat de mult ii iubesc , si ca-mi pare rau si pentru lucrurile pe care nu le-am facut , as vrea sa le spun printre toate lacrimile astea ca nu vreau sa plece , ca eu am nevoie de ei , acum , in fiecare zi .
Imi e dor de Pafi ala cu care stateam la telefon si plangeam seara , in noptile de craciun , mi-e dor sa stau sa vorbesc cu el ore intregi ,mi-e dor sa simt ca ma iubeste.
Si mi-e dor de ea , la naiba , imi e asa dor de ea , nu vreau sa revina in viata mea , dar chiar si cand nu vorbim , ea e prezenta , tot timpul , in inima mea.
Poate ca merit toate astea , poate asa e , poate m-am transformat in ceva urat , poate ca nu mai sunt eu si poate ca nu-mi dau seama , dar n-as fi vrut sa pierd atatia oameni , as fi vrut macar sa le pot spune ca-i iubesc si as fi vrut sa ma iubeasca si ei , poate ca nu e cum ar trebui sa fie..poate nu sunt ceea ce ar trebui..dar am amintiri care nu se pot sterge si cuvinte nespuse..
Poate ca am obosit...
Ascunsa