sâmbătă, 2 ianuarie 2016

365 de zile



365 de zile . 

365 de zile de amintiri ratacite in strafundul mintii mele , 365 de pagini pe care mi-am scris inca 365 de dimineti grele , de dupa-amiezi spontane si de nopti tarzii , petrecute sub clar de luna . Am atins rasaritul si talpile mi-au fost scufundate in valuri nesfarsite de momente ale caror savoare mi-e intiparita pe retina , ca niste scurte clipe de euforie , de viata . 
Acelasi scaun care scartaie , aceeasi camera in care am istorisit scurtele-mi clipe de fericire si pe toate cele de tristete , toata invalmaseala de sentimente pe care am cautat sa le scriu , ca si azi , cu mainile nesigure , in cautarea lor aproape disperata de a gasi o litera potrivita , si inca una , si alte cateva mii . Iar unele zile au fost mult prea reci si mult prea goale , asa cum mi-am simtit uneori intreaga-mi fiinta si toata viata-mi parea o clepsidra iar eu o mult prea simpla fata aflata in imposibilitatea ei de a deslusi insemnatatea unui fir de nipis care se tot scurge . Am incercat , poate cu prea putin curaj , sa-mi cladesc un drum , sa-mi explic o fapta , sa-mi implinesc un vis .
Am fost cumva , undeva , timp de 365 de zile peste care am impletit ganduri si sentimente a caror esenta n-am reusit , de prea multe ori , sa o redau dar pe care am reusit sa o simt , sa o gasesc in mine sub forma unor zile a caror fericire mi-ar placea sa dainuie pentru multe alte 365 de zile , urmate la randul lor de tot atatea si tot mai multe , infinit mai multe .. 
M-am aflat asa , cu mintile ratacite , cu trupu-mi istovit de munci grele , de nopti nedormite , de zile triste , in cautarea unei fericiri in privinta careia nu sunt prea sigura azi dar in drumul careia ma voi indrepta maine , cum am facut-o in zilele de care am stiut , macar cateodata, sa ma bucur . Asa ca n-am sa-mi spun ca au fost 365 de zile bune sau fericite fiindca am fost uneori trista , indurerata de minciuni , ducand dorul unor clipe din trecut , plecand din viata unor oameni si intrand mai mult sau mai putin in a altora . Am plans mai putin , m-am gandit mai mult , am visat mai increzatoare si m-am intristat in fata unor dezamagiri personale , apasatoare , in fata unor schimbari pe care n-am reusit sa le fac si a unor decizii pe care n-am stiut sa le iau . Am avut mult prea multe ganduri si prea putine cuvinte ca sa le pot scrie . 
Au fost 365 de momente a caror culoare se va pierde in anii viitori  dar a caror amintire ii va eclipsa viata.
Am simtit bucrurii infinite , pe malul marii in noptile tarzii , in parcuri dimineata , mult prea devreme, trezindu-ma odata cu razele soarelui , alergand de colo colo , spunand povesti , impartasind sperante. Am avut un prieten nou , un "tovaras de aventuri " pe care l-am iubit atat cat am mai indraznit sa o fac , am sarutat baieti carora nu le-am acordat niciodata o farama de inima , in fond , niste straini . Am facut lucruri pe care le-am regretat , am spus lucruri al caror loc trebuia sa ramana in adancul mintii mele , uneori am fost ce as fi vrut sa fiu , alteori nu am fost nici macar pe aproape . Mi-am cautat fericirea , mult mai prezenta in mijlocul naturii decat in cluburile zgomotoase iar euforia mea n-a constat in cate pahare am baut , ci in cate stele am numarat , calatoriile au fost demne de povesti , de la tumultosul Costinesti pana la pitorescul Iasi . 
Lacrimile au fost putine , poate 365 , dar coplesitoare , scriind pagini noi despre povesti vechi .
A fost muzica , film si poezie , 23 de carti citite , prea putine pentru 365 de zile , si cateva povesti scrise  cu prea multe cuvinte incerte .. A fost natura si alte tipuri de iubiri , au fost prietenii de-o vara si sentimente de-o viata , concerte zgomotoase si melodii lente , ascultate in surdina , a fost ceai si vodka , a fost tinerete , a fost viata .
Iar a 365-a zi , a fost la randul ei memorabila . Dintr-o casa in alta , intalnind oameni noi , imbratisandu-i de parca mi-au lipsit toata viata . Bautura a avut o alta savoare , dulce ca zilele toride de vara , intepatoare ca frigul noptii cand umblam pe strazi in cautare de taxi-uri , cu mainile inghetata , cu orele ce se scurgeau insuportabil rapindu-ne , clipa de clipa , tineretea nebuna .. Si am dansat de parca n-ar mai fi fost nimic altceva de facut pe lume , uitand pentru cateva momente de ce a fost mai apasator in viata mea , dansand la nesfarsit , de parca ar fi fost pentru ultima oara . Am ras , fericita sau nefericita , am purtat o bratara furata , am facut lucruri care mi-ar placea sa-mi ramana vesnic in memorie , am lasat lucruri care dureau in urma iar uneori , la sfarsitul zilei , am fost dezamagita , satula , obosita . 
Iar pentru prima oara , m-am iubit pe mine insami . 

Ascunsa

2 comentarii:

  1. Cred că cel mai important lucru dintre toate câte ai povestit ăsta e: că te-ai iubit pe tine însăţi. Felicitări pentru asta! Eu nu am reuşit încă, dar tu să faci mereu aşa. Oricât de greu va fi obstacolul peste care trebuie să treci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu cred ca acesta a fost cel mai important aspect si cea mai mare realizare ! Sunt convinsa ca vei intalni pacea interioara pe care doar tu insati/insuti ti-o poti oferi, ai multa rabdare !

      Ștergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :