sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Prima zapada

5 Ianuarie 2016


Prieten al meu , 

Prima zapada si atatea alte gandurile  care pastreaza putin din amintirea iernilor trecute   sunt indreptate tot acolo , unde s-ar putea sa fi tu . Fiindca al tau loc mi-e strain dar al meu e acelasi iar viata mea , desi schimbata , are in unele zile reci , ca aceasta , aceeasi nuanta trista si melancolica pe care o avea in zilele de mult sfarsite pe care le parcurgeam , metaforic , impreuna . 
Adevarul este ca sunt cuprinsa de o stare de fericire care pare , uneori , ca simte nevoia sa planga . Ai intelege acest non-sens a carui explicatie nu stiu s-o modelez ? 
Adesea , cand propriile-mi cuvinte ratacesc la intamplare prin cine stie ce ganduri , universuri , lumi si nu le pot cuprinde intr-o singura fraza care sa-mi vorbeasca despre propriile-mi tristeti , ma intreb ce-ai spune tu . "Tu" , ce cuvant simplu pentru a te descrie pe tine .. a carui existenta ma zbat , de ani , caci ani sunt de cand nu mai " suntem " , sa o cuprind in ale mele cuvinte firave , incerte..
 Atatea alte abateri catre trecut iar in acest prezent halucinant , o stiu si eu si poate ca , daca vreodata  acolo in lumea ta , atat de departe de mine te-ai gandi un pic la mine , ai ghici si tu ca ma am doar pe mine si ca aceasta-mi pare , cumva , o implinire .
Nu sunt oare , in lumea asta imbatranita de nefericiri , ingreunata de griji , atatia oameni care nu se au , nici macar pe ei ? Si la toti acei bieti mincinosi , incapabili sa gaseasca in ei insisi o concluzie , nici macar una trista , apasati de minciunile lor si de minciunile altora , caci e atat de greu sa fi sincer cu tine insuti . Dar ce-as fi fost eu acum , daca nu te-as fi "avut" niciodata pe tine ? O mincinoasa , poate , un pic mai mare ..  Sunt zile in care-mi caut propriul eu  doar ca sa fiu sincer cu el , in ciuda fricii ca  daca ii vorbesc prea mult , voi descoperi adevaruri care m-ar instraina de aceasta linistita viata pe care o caut in zilele care tot vin , in trup , in tot ce-ating . M-as intreba daca sunt , intr-adevar , un om infinit de putin  mai bun si  mai fericit caci , in zile asemenea celei de azi mi-e rece-n suflet si-n fiinta , simtindu-ma dornica de ceva a carui nume nu-l cunosc , nestiind unde sa caut si prea infricosata de ce-as putea gasi . Lacrimi absurde  se plimba pe invelisul privirii mele negre pierzandu-se apoi asa , la intamplare . Mi-e inima plina de o simpla dorinta de a fi , uneori , altfel . 
Sa fiu o alta persoana care sa stie sa fie .. diferita . Ma gandesc adesea , in neputinta mea de a gasi o explicatie un pic mai justa  , ca daca as fi fost o alta as fi avut poate o viata mai buna in care te-ai fi aflat acum si tu  . Imi lipsesc uneori mie insami , dorindu-mi sa fiu o alta pentru care viata sa surada intr-un fel aparte , in care toate aceste intrebari si lacrimi sa nu aiba loc si in care , zambetul meu sa fie o bucurie pentru tine asa cum al tau a fost , mereu , pentru mine . Dar in lume nu suntem doar noi doi si ce frumos ar fi ca macar sa fim o bucurie pentru altii , chiar daca noi doi n-am stiut sa gasim aceasta stare unul in celalalt si mai ales , in noi insine . 

                                                                                                       o asa zisa prietena de-a ta 



Ascunsa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :