duminică, 31 ianuarie 2016

Frici

 " I am afraid . Not of life , or death , or nothingness , but of wasting it as if I had never been . " - Daniel Keyes 



Imi lipsea aceasta insiruire de litere ce mi se strecoara printre gene , pana in inima . Atat de multe lucruri s-au intamplat si totusi , niciunul destul de semnificat incat sa clatine , macar putin , zidul de monotonie pe care nu reusesc sa-l urc . Si mainile-mi tanjesc sa scrie delicat despre aceasta viata a carui esenta n-o mai regasesc nici macar in picurii de ploaie . Imi tanjeste , parca , intrega-mi fiinta dupa acest unic vis de a putea scrie ... cu mania unui om a carui singuratate doar cateva cuvinte pribege o mai alina . 
Iar eu stau neclintita in ignoranta mea pentru care invinui timpul ce nu-mi ajunge sa fiu fericita . Ce ganduri absurde , gresite . Dar ce-as putea sa fac , sa le neg existenta .. cand sunt singurele pe care mai indraznesc sa le scriu ? 
As scrie despre zilele a caror insemnatate , azi , n-o mai cunosc . Simple fragmente de amintiri mai imi vegheaza , cateodata , somnul , ramas si el ultima mea salvare . Salvare de la ce ? Poate ca de la mine insami . N-am mai numarat aceste zile pe care mi le-a rapit timpul si in care , n-am invatat parca nimic . 
Cateva cuvinte frantuzesti mi se incurca in minte cu atatea alte englezesti  si nicio alta limba , nicio alta versiune a mea nu conteneste sa spuna macar un cuvant sincer despre mine . 
In calatoria mea nedefinta spre nimic concret , nimic nu mai conteaza cu desavarsire . Oamenii din jur sunt acum doar simplii trecatori care ma opresc , cateodata , din numaratul secundelor pe care le simt pierdute in van , fara sa ma conduca in vreun fel spre viata pe care mi-as dori sa o imbratisez . Gandurile nu mi le mai cunosc iar oamenii din trecut a caror insemnatate era esentiala in viata mea , se pierd in sirul celor  pe care mi-ar placea sa nu-i intalnesc , sa nu-i mai pastrez in universul mintii . Pe mine , oare , ma pastreaza vreodata cineva ?
Cine-mi mai cunoaste azi numele , dorintele si fricile. Durerile mele se nasc si mor tot acolo , in launtricul meu asezamant si atenuarea lor n-o mai aflu nici macar in cuvinte . 
Mintea mea cauta sa faca eforturi pentru a indeplini acest unic scop care mi-a mai ramas de care simt , ca depinde , restul vietii mele . Muncesc cu o oarecare strasnicie care parca ma trage tot mai mult inapoi si dupa fiecare zi in care am luptat , ma simt tot mai invinsa .. Nu reusesc , in zbaterea mea perpetua , sa ating , macar odata , o stare de asa-zisa multumire . 
Si cartile-mi sunt tot mai straine , si mainile nu-mi mai scriu .. Fiecare zi este pierduta si mi-e tot mai greu , mi-e rusine parca de mine insami . De ce-am devenit , de drumul pe care ma indrept , atat de departe de idealurile mele . Nu mai imi suport , parca , nici propria-mi piele . As vrea sa ies , sa ma metamorfozez in ceva care poate sa simta ca traieste , cu adevarat , pentru ceva . Ca drumul ales e bun si ca duce spre ceva , orice . 
Dar mie mi se zbat venele sub epiderma , de parca nu le mai e locul acolo , mi se zbate si sufletul , si abia azi , cand am indraznit sa ma afund in adevaratele mele ganduri , simt cat sunt de avida sa-mi impletesc , in cuvinte , toata fiinta . 
Imi sunt zilele pline de frustrare , abia mai vorbesc cu mine , abia mai il cred pe Dumnezeu si-mi simt trupul prea greoi , doritor de lucruri pe care nu i le pot da si simt repulsie fata de tot ce insemn . Sunt aceasta eu , un om de care m-am ferit intotdeauna , pe care mi-e frica sa-l recunosc si pe care nu pot sa-l iubesc ? 
Adevarul e simplu , nu stiu spre ce ma indrept si mi-e greu sa traiesc cu mine insami , cu toate aceste lucruri pe care pot , doar , sa le tin in mine .  Mi se loveste parca sufletul de coaste , incapabil sa scape de ceea ce gaseste in mine azi ... si poate maine .

Ascunsa

2 comentarii:

  1. Nu vrei să te descarci, să spui cuiva ce ai pe suflet?


    Îmi pari așa tristă...

    Nici eu nu trec printr-o perioadă prea faină acum dar sunt sigură că va răsări soarele pentru amândouă.

    Îmi pare rău că zici asta despre oamenii din viața ta, nu știu ce se întâmplă exact dar pare rău...

    Sunt sigură că vei mai cunoaște oameni care îți vor intra în suflet și vei conta pentru ei.

    ”Cine-mi mai cunoaste azi numele , dorintele si fricile. ” Dumnezeu le știe și chiar dacă ți-e greu să îl mai crezi El e acolo, lângă tine și sunt sigură că face ceva să schimbe lucrurile chiar acum. Am să mă rog pentru tine, dacă vrei să vorbim îmi poți scrie pe hangouts sau pe mailul pe care am mai vorbit.


    Sper să se rezolve lucrurile în viața ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc , Lavi ! Esti o persoana minunata ca de obicei ! N-as spune ca sunt trista , ci doar un pic ratacita ! Sper sa ai parte in viata ta de tot ce-mi doresti mie!

      Ștergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :