Friday 11 April 2014

You’re still my person, even if i’m not yours.

      
 Dupa multe dezamagiri , cred ca oamenii ajung sa nu mai simta nimic , nici durere nici fericire.
Am vazut ce se intampla , n-am plans . N-am plans pentru ca ma asteptam la dezamagiri , pentru ca nu mai am incredere in oameni , nici macar in mine , si pentru ca sa fiu asa cum sunt , adica in mare parte nefericita , mi se pare ceva normal.
Am privit totul , calma , dreapta , fara sa fiu in stare sa gandesc . Si apoi nu mi-am mai dorit nimic . Nici acum nu-mi doresc .
N-am mai vrut sa ma rog , sa sper , sa iubesc , sa iert , sa trec peste , sa citesc , sa scriu , sa nimic . Cred ca am mai zis asta si in postarea trecuta , nu-mi amintesc , nu-mi amintesc nimic .
Dar azi , dupa cateva zile  pline de nimic , goale ,  in care aproape ca nu mi-a pasat de nimic , nici macar de credinta mea , nici macar de Dumnezeu  , in statie , in timp ce norii prevesteau o ploaie fina , am stat si m-am gandit , m-am gandit pana am ajuns sa simt.
M-am gandit la toti oamenii din viata mea , si am multumit , am multumit printre lacrimi ! 
Am multumit pentru toate durerile mele , am multumit pentru faptul ca toti oamenii care m-au ranit , la un momentdat in viata mea au fost totul . La un momentdat in viata mea , nu puteam sa zambesc fara sa ma gandesc la ei . 
Toate aceste fericiri s-au transformat apoi in povesti triste ce au umplut aici randuri intregi de durere si perna mea de multe lacrimi , dar in acel moment nu mai conta . Atunci am simtit ca pot sa las orice urma de trecut acolo unde ii e locul si ca pot sa primesc in inima mea toti oamenii , cu tot ce ami-au oferit ei , bucurii sau dureri .
Credeam ca sunt in sfarsit linistita . Aveam o zi buna . Am stat cu A. toata ziua , ne-am plimbat , am mancat , am ras , am vorbit , era frumos , era perfect .
Dar in timpul plimbarii noastre in parc , a trebuit sa ne intalnim cu T. si cu el . Si atunci , am vazut omul pe care-l iubeam si pe care inca-l mai iubesc ignorandu-ma complet , purtandu-se ca si cum eu nu exist , n-am existat si ... ca si cum nu eram acolo . De fapt , aceasta s-ar numi indiferenta si probabil ar fi fost ... suportabila . Dar ceea ce manifesta el fata de mine era ... ura ? Sau poate dezgustare ? As fi dat orice sa ma pot transforma intr-un copac , intr-o picatura de ploaie , orice , numai sa nu mai fiu acolo .
Omul asta a ajuns sa ma urasca . Nu sunt suparata pe el , imi e mila de el si de mine , stiu ca asta am ales eu , dar stiu ca nu e doar vina mea . Stiu ca nici pentru el nu e comod sa nu mai suporte o persoana cu care inainte vorbea zilnic , si stiu ca nu intelege si ca ma judeca . In ochii lui sunt o persoana indiferenta , rece care nu da doi bani pe nimeni si pe nimic , o persoana cu care si-a pierdut timpul aiurea . 
Si daca viata asta n-ar fi asa cum e , daca el n-ar fi asa cum e si daca n-ar avea varsta aia la care sentimentele mele sincere doar l-ar enerva , daca as stii ca n-o sa rada de mine cu prietenii lui si ca o sa poata sa inteleaga macar pe un sfert , i-as spune ca-l iubesc . I-as spune ca-l iubesc si ca l-am iubit mereu , si ca n-am vorbit cu el , ca l-am ignorat , ca am spus cuvinte grele cateodata doar pentru ca l-am iubit prea mult si pentru ca a durut prea mult . As fi vrut sa-i spun ca stiu ca din vina mea n-am putut sa ramanem prieteni si ca da , chiar regret . 
Cred ca as vrea sa-i spun ca nu exista zi sa nu ma gandesc la el , si ca poate n-am ales corect , poate am fost egoista . M-am gandit ca daca-l dau uitarii , ca daca ma prefac ca nu exista n-o sa mai doara asa . Si nu stiu daca am reusit , dar n-am crezut niciodata ca el , sursa mea de fericire in zilele bune , ar putea sa ma trateze asa . 
Si-as vrea sa scriu atatea despre asta .. surprinzator e ca ... nu mai simt nimic . Si asta ma sperie.
Si dupa acele cateva minute in care in fata lui am fost un nimeni , minute in care i-as fi spus ca-l iubesc si ca de aceea s-a ajuns aici , minute in care l-as fi rugat sa ma ierte pentru tot , in care mi-as fi dorit s-o luam de la capat , minute in care as fi vrut sa plang si sa spun ca am incercat sa fac tot ce-a fost mai bine si mai corect fata de amandoi si ca poate sunt raspunzatoare pentru faptul ca tot rau e dar ca nu am vrut sa fie asa...
Iar cand am ramas din nou singura cu A. , m-am trezit spunand " si cand te gandesti ca totul a inceput cu o simpla ridicare de mana " . Si am plans . Am plans pentru ca de la cea mai frumoasa zi de toamna cu el s-a ajuns la cea mai oribila zi de primavara , tot cu el.
Iar ziua mea trebuia sa fie totusi completa , azi am vazut cu ochii mei cum am fost mintita si cum unii oamenii s-au jucat cu mine si nimic mai mult . Parea atat de sincer... . Respectul lui D.C. a fost asa de putin pentru mine , am fost atat de neinsemnata incat , dupa ce a facut ce a facut , a mai avut si indrazneala sa se poarte ca si cum i-ar parea rau , ca si cum nimic nu s-a intamplat.
In tot timpul asta , cand isi declara sentimente solemne fata de mine , ceea ce facea el era sa o implore pe cealalta sa-i mai dea o sansa. 
Nu am niciun fel de incheiere...
Ascunsa

6 comments:

  1. După părerea mea tu ești rănită. Tot ce ți-ai dori e ca el să își ceară scuze, am dreptate?
    P.S.; Mi-am schimbat adresa blogului. Dacă mai vrei sa mă urmărești mă găsești aici>> http://once-and-forever.blogspot.ro

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da , cred ca asa este ! Te voi urmari cu siguranta , multumesc ca m-ai anuntat.

      Delete
  2. Din pacate nu-ti pot raspunde ,evit sa dau astfel de date despre mine pe blog , pe internet in general .

    ReplyDelete
  3. Hristos A Înviat!

    Și acum... Bună!

    Nu ți-am mai găsit blogul de mult...Bine te-am găsit!

    Alle, mai sunt și eu rănită în dragoste... Dar nu din răutate, cum mi se pare că-i la tine.... Nu te supăra, n-am mai fost de mult pe la tine și-s multe personaje, m-am încurcat în detalii, nu prea pricep cum stă treaba... Știi, dac-aș păți cum ai pățit-o tu, aș fi indiferentă la EL, mi-aș lua un altul, încercând să mă fac mai ignorantă decât EL, măcar să știu că îi va fi ciudă dacă mă va iubi din nou... Cu cât sunt mai supărată, cu atât sunt mai strălucitoare...

    Pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu nu gandesc asa , nu vreau un altul , nu vreau pe nimeni.
      Si nu cred ca el m-a iubit vreodata .
      Iti multumesc pentru comentariu !
      Adevarat a inviat !

      Delete

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu