Despre mine

   Nu fac nimic . 

As face multe , cel putin asa cred , dar nu fac nimic . 

As fi vrut sa scriu despre zapada , chiar mi-am dorit zapada si este zapada iar maine nu ma duc la scoala iar asta ma bucura , cred .

Nu pot sa scriu despre zapada pentru ca am fost prea lasa , sau prea lenesa , sau prea racita azi ca sa ma duc sa fac un De Zapada Om si sa fac ingeri asa ca n-am niciun drept sa scriu despre mult asteptata zapada pentru ca n-am apeciat-o asa cum trebuie dar maine chiar vreau s-o apreciez.

Imi amintesc ca iarna trecuta eram profund deprimata , trista , dezamagita de faptul ca nu era zapada , ca si cum intreaga mea viata ar fi depins de asta . Imi amintesc ca scriam . Si sufeream profund ca nu era zapada , iar cand a venit deja imi consumasem toata energia suferind ca nu e zapada ca sa ma mai bucur de ea . 

Iarna asta nu stiu , ori m-am maturizat , ori am vrut sa nu repet gresala facut iarna trecuta si sa am rabdare cu zapada , ori am avut prea multe pe cap ca sa sufar ca nu e zapada ... dar abia saptamanile astea m-am gandit ca as vrea sa fie zapada si uite ca e , si ma bucur , nu sunt sigura ca ma bucur dar ... 

As fi vrut sa sufar ca n-a fost zapada pana acum , as vrea sa fac lucruri care sa imi dea sentimentul ca inca sunt un copil , as fi vrut sa impodobesc bradul cu placere si nu stiu...sa plang de fericire ca am vazut zapada , vreau sa fiu copil in continuare... nu vreau sa cresc si mai mult , nu vreau.

Ma gandeam azi ca viata se imparte in doua . Fericirea si tristetea din care este alcatuita aceasta avalansa de trairi.

Cand sunt trista stiu ca sunt trista , simt ca sunt trista si traiesc profund asta . Dar fericita nu sunt . Adica..nu simt fericirea , nu stiu daca mai stiu ce inseamna , nu-mi amintesc cand am fost fericita ultima oara , serios . As vrea sa rad si sa multumesc Tatalui ca imi da fericire , as vrea sa ma trezesc si sa adorm zambit si sa ma port frumos cu oamenii pentru ca sunt fericita , sa urlu ca sunt fericita .

N-am mai simtit asa ceva de atata amar de vreme .

Nu sunt trista , cred  . De fapt nu , stiu ca nu sunt trista , dar nu sunt fericita , sunt..nu stiu , resemnata ?

Dorm mult si ma simt totusi obosita , sunt stresata si dezamagita de situatia mea scoalara de care sper sa nu afle tata , mamei i-am zis si , spre surpriza mea , nu m-a certat , a inteles si asta mi-a usurat enorm situatia , simt ca , in cazul in care tata va afla si ma va face sa ma simt oribil , sa-mi doresc sa plec , sa dispar , voi stii macar ca mama e acolo si ... nu stiu , e  mama  , stiu ca pentru mama trebuie sa raman lucida . Am dat-o in bara la chimie , biologie , fizica dintr-o prostie ( ceva mai bine ca la chimie ) si am dat-o in bara si la engleza , ceea ce ma termina , efectiv , dar e mai bine ca la chimie , bio si fizica .

N-am mai vorbit cu D. de la ziua lui , pe 19 . Nu cred ca vom mai vorbi vreodata , s-a terminat , nici macar nu mai intru pe mess sa vorbim si stiu ca nu ma va suna niciodata . De ziua lui mi-a zis ca spera ca nu i-am trimis iar o scrisoare sau prostii de genul asta si l-am asigurat ca nu , cred ca a fost ultima palma pe care am incasat-o de la el .

Acum , uitandu-ma inapoi ma intreb cu ce m-am ales dintr-un an si ceva de dragoste ce a produs mai multe lacrimi , de jigniri si de lucruri care chiar au durut , ma intreb ce-am facut eu in acest an . As vrea , chiar as vrea sa stiu ce-am realizat , pentru ca acum simt ca nici n-am trait perioada aia , nu-mi amintesc nimic fericit chiar daca stiu ca au fost si cateva momente , ma uit la mine si vad doar o fata proasta si ranita , imi amintesc doar lacrimile si imi amintesc de episodul cu scrisorile care , pentru Dumnezeu , chiar m-a marcat . 

Cred ca , abia acum cand scriu imi dau seama ca m-a marcat . Stiu ca o sa-mi amintesc mereu de acele scrisori aruncate , acele scrisori care au insemnat totul .

Nici cu Pafi nu mai vorbesc , acum , mi se pare aiurea pana si porecla pe care i-am dat-o , dar nu stiu cum sa scriu despre el dandu-i alt nume . Ma simt vinovata de treaba asta , ma simt vinovata pentru faptul ca nici nu-mi mai pasa . Stiu ca e nefericit , ma gandeam zilele astea ca nu mai vreau sa-i fiu alaturi , ma gandeam ca el e mereu nefericit si ma gandeam ca , la urma urmei , toti suntem .

Imi pare rau ca simt asta  pentru ca stiu ca el nu merita , stiu ca am promis ca n-o sa plec , si pe bune ca n-o sa plec , si n-am plecat , doar am lasat-o balta . Nu e ca si cum el si-a dat interesul sa comunice cu mine , iar eu , sa trag de el sau de altii , chiar nu mai pot .

Sunt in continuare certata cu colega-mea de banca *fosta colega de banca* , nu cred ca ne mai impacam vreodata , si oricum probabil va pleca .

Nu imi mai lipseste , acum ma enerveaza , o vad urata , stearsa , la fel cum il vad si pe Pafi , chiar si pe D. . Nu stiu daca asta inseamna sa nu mai iubesti pe cinvea , de fapt nu cred ca poti vreodata sa nu mai iubesti pe cineva daca chiar l-ai iubit pe acel cineva , dar eu... Cred ca e doar o forma de dezamagire , persoane pe care nu le mai vrei si gata , realizezi ca s-a terminat si nu mai poti da inapoi , ca nu mai vrei sa dai inapoi , refuz sa ma gandesc la ei , refuz sa ma gandesc la mine .

Vorbesc cu cativa oameni , incep sa cred ca viata mea sociala e relativ buna , m-am imprietenit cu o tipa chiar in microbuz , am facut-o sa rada si mi-a zis ca-i place stilul meu , ca-i place de mine si asta m-a flatat la culme . Si m-am simtit destul de ok ca am facut sa rada o straina , aproape ca imi placea de mine.

Si , am vorbit cu straina doar de doua ori si cred ca are nevoie de cineva si , nu stiu de ce , vreau s-o ajut , de fapt am si inceput s-o ajut oarecum , nu stiu de ce , vreau sa o ajut pentru ca asta ma face pe mine sa ma cred mai buna , deci nu sunt buna daca vreau s-o ajut , in fond , tot pentru mine . E..nu e chiar asa , vreau s-o ajut si nu stiu de ce , pur si simplu vreau ca oamenii sa aiba nevoie de mine , sa simt ca am facut ceva bun pentru ei . La fel cum e si cu R . , ma tot omoara cu relatia ei si cu chestiile ei si cateodata chiar ma enerveaza dar ma calmez si spun ca asa e ea , ii dau sfaturi desi , sincer , ma plictiseste grozav situatia . I-am zis chiar ca o iubesc , pentru ca m-a cam fortat sa fac asta , am zis ca sa se simta bine , dar n-o iubesc , si o stie si ea , si nu-mi place sa zic ca iubesc daca nu iubesc dar cred ca s-a simtit bine deci... " a fost pentru o cauza nobila " .

Vreau sa-i ajut mai mult sau mai putin pe toti oamenii astia , chiar daca nu cred ca la mine se gandeste cineva  . Nici nu mai simt nevoia sa se gandeasca , pur si simplu imi e ok asa , n-am ce sa le spun , prefer sa stau singura , nu vreau sa ma gandesc la mine . 

Nemernicul ma cauta , mai imi zice cate ceva aiurea , eu ma prefac ca nu observ , nu conteaza , am lasat-o balta si cu el , as vrea sa nu mai vorbim  dar nu-mi permit , pur si simplu , sa nu-i mai raspund . Cert e ca ma deranjeaza cand incearca sa vorbeasca cu mine , abia astept sa isi dea seama ca nu vreau sa mai am vreo treaba cu el si sa inceteze cu asta , si sper sa nu-l mai vad niciodata , pacat ca suntem in acelasi liceu si , spre oroarea mea , o intalnire e inevitabila.

Nu stiu ce sa spun despre C. , baiatul pentru care l-am refuzat pe Stefan atunci . Cred ca-l plac , nu stiu , daca e asa nu vreau s-o recunosc , chiar si acum , cand am scris " Cred ca-l plac " , m-am cutremurat putin.

Adevarul e ca mi-e frica . Mi-e foarte frica sa il plac , mi-e frica sa iubesc , stiu ca abia daca se ia in calcul ideea de " a-l iubi " , dar mi-e teama si sa ma gandesc la asta .... am fost dezamagita asa de mult si atat de " cumplit " ( cuvant dramatic ) incat acum nu mai vreau nimic , si totusi , daca nu e nimeni la care sa ma gandesc , ma simt deprimata .

E doar ca...el imi scrie zilnic netinand cont daca eu ii scriu sau nu , si ma suna , ma suna des in cursul saptamanii , si cand sunt la scoala , si cand sunt in pat , abia trezita , si mi se pare fantastic . Cateodata ma gandesc si imi vine sa plang , imi vine sa plang de furie pentru ca nu e corect sa fiu fascinata de un simplu telefon , de faptul ca cineva poate se gandeste la mine , sa fiu fascinata de faptul ca cineva imi spune ca sunt frumoasa , si abia daca-mi vine sa cred , mi se pare ireal si de aceea cred ca doar se plictiseste .

Nu stiu , mi-e frica , oricum n-am ce sa fac , n-am sa pornesc eu nicio discutie , nu vreau sa mai sufar , nu vreau sa mai regret , nu vreau sa mai pierd ... Dar nu vreau nici sa fiu singura . O sa astept....si nu stiu spre ce va duce asta , dar Dumnezeu stie ca imi doresc mult o persoana pe care sa o iubesc si care sa ma iubeasca . Sa ma iubeasca ..

Sunt racita de doua saptamani ... n-am mai fost racita de ani buni asa mult timp , si iau pastile .

Nu stiu , poate e din cauza ca am fost plouata si uda pana la piele , din cauza ca merg cu capul gol , din cauza ca serile imi las cateodata geamul deschis pentru ca ma omor dupa aer curat si dupa sunetul vantului si al ploii/zapezii , din cauza ca atunci cand sunt la scoala si ma suna C. stau la geam desi e foarte frig , nu stiu.

Iar am scris mult , zic mereu ca nu am ce sa scriu asa ca las pe ziua urmatoare , dar cand ma decid sa scriu , nu ma mai opresc , si ma gandesc " Cine o sa citeasca toata chestia asta cand , in fond , n-am zis nimic ? " 

Adevarul e ca atunci cand scriu , si in general , doar atunci cand scriu , ajung sa fiu sincera cu mine si sa ma gandesc la ceea ce " traiesc " . In rest , imi e somn . Nu mai citesc prea mult , nu mai pot sa ascult muzica prea mult , pentru ca nu mai gasesc melodii , mi se par toate la fel , nu stiu...m-am saturat . Nu fac nimic , doar mananc , mult si cu pofta si ma intreb cand ma voi opri . Astept sa-mi scrie C . , si cam asa decurg zilele mele , zile in care ar trebui sa fiu " fericita " dar nu sunt . Si vreau sa vorbesc cu C , dar nu stiu ce sa-i spun , pe bune ca nu stiu , vorbim zilnic si nu ne spunem nimic , vorbim chestii asa banale , nu stiu...imi e teama ca intr-o zi nu vor mai fi nici macar banalitatile si eu ma voi simti trista pentru ca daca n-as vorbi cu el m-as simti din nou neexistenta  , iar asta ma enerveaza . Vreau sa-l cunosc , si pentru prima oara in viata mea , nu stiu cu ce sa incep...iar el nu zice nimic , nu intreaba nimic . As fi dispusa sa vorbesc chiar si despre mine , daca as fi intreabata . Vreau sa-l intreb unele lucruri dar mi-e rusine , mi-e teama , teama sa ma implic . Cu D. si cu Nemernicul a fost .. rau , am suferit rau , nu m-am ales cu nimic si in final cred ca totul a dus spre o eu mai rea , mai bine raman singura decat sa trec iar prin asta .

Am terminat de citit Maitreyi , cutremuratoare , aproape ca am plans , imi venea sa plang dar n-am putut .. m-a impresioant la fel de mult ca Dama cu camelii , poate chiar mai mult , singurele carti care au insemnat cu adevarat ceva...si voiam sa scriu despre asta , despre acest " ceva " , despre intrebarile pe care le am si raspunsurile pe care nu le voi primi , despre ceea ce vreau sa fac si nu fac pentru ca nu stiu .... despre cartile astea doua , vreau sa scriu candva .

Unde imi este masca ? 

Ascunsa

"Despre felul in care isi sufla nasul..."

- Ti-am zis aseara , femeie , eu eram baiatul visurilor tale , voiai sa fi cu mine , ma iubeai , ce dulce .. *rade* 
- Bine zis " eram " . Si nu te iubeam . * Partial , mint . Sa iubesti este ceva important , n-am un baiat "de vis " , si totusi.... am simtit chestii profunde , aproape ca ma mai doare inca . "
- A  , deci tu vrei o relatie cu un baiat pe care nu-l iubesti si de care nu esti indragostita ?
- Nu am zis niciodata ca vreau sa fiu cu tine , am zis doar ca te plac . * Mare gresala * E cu totul altceva . N-am zis nici ca te iubesc , nici ca esti baiatul visurilor mele . Pentru ca baiatul visurilor mele s-ar purta frumos cu mine , ceea ce tu n-ai facut niciodata . 
- Ma voiai asa tare . 
Un nemernic ramane un nemernic . Nemernicul a ajuns intr-un final sa rada de sentimentele mele , de vechile mele sentimente . Mi-e scarba . Nu-mi pasa . Asa cum am mai zis , prostia se plateste , iar eu , eu am fost infricosator de proasta , o merit din plin .
P.S : Niciodata sa nu credeti ca exista un baiat diferit .


20  Ianuarie 2014 
Eram acolo , la mai putin de un metru de ea . Ne despartea doar geamul microbuzului in care eram eu. Este amuzant ca ma gandeam la ea in acel moment iar cand am intors capul , era chiar acolo.
Nu era cu fata spre mine asa ca nu m-a vazut.
As fi putut sa trag  draperia , as fi putut sa bat in geam si sa-i fac cu mana , de dragul vremurilor bune , dar n-am facut niciuna din acestea doua. 
N-am tras draperia pentru ca voiam sa-i mai sorb putin frumusetea si acea liniste pe care mi-o ofera aspectul ei . N-am batut in geam desi degetele mele se miscau nervos pe langa , dorind sa bata . Si totusi n-am batut . 
N-am batut de teama sa nu doreasca sa vorbeasca cu mine , de teama sa nu apara din nou , de teama ca mi-ar fi imposibil s-o alung iar .
E asa de frumoasa ca nu-mi vine sa cred . Nu era una din zilele ei bune . Nu era trista . Dar nu parea fericita . 
Poate ca , citind asta o sa va intrebati de unde stiu , poate ca vi s-ar parea exagerat daca as spune ca-i cunosc fiecare expresie , fiecare cm din fata , pot sa-mi dau seama pana si cand e racita .
Si apoi , cand semaforul s-a facut verde si microbuzul a pornit iar eu am rasuflat usurata ca nu s-a intors sa ma vada , m-am gandit la raceala . M-am gandit ca e frig afara si ca ea probabil a fost racita sau o sa raceasca curand . M-am gandit ca in perioada asta mereu lipsea de la scoala pentru ca e foarte bolnavicioasa .
M-am gandit ca a doua zi venea la scoala cu nasul rosu de la atata suflat si m-am gandit la felul cum zicea " nu stiu de unde am atatia muci ! " 
Am stat noua ani cu persoana asta iar in zilele friguroase imi amintesc felul in care se plangea despre muci...Si stiti ce ? Adoram asa mult cand isi sufla nasul si eram doar noi doua . 
In fata altora era asa educata si sufla cat putea de incet dar in fata mea isi sufla nasul atat de tare si zgomotos incat servetelul i se lipea de nas . Era asa amuzant, acum cand imi amintesc , rad . Asta ma facea sa am incredere in ea pentru ca stiam ca are incredere in mine.
As putea sa scriu o carte despre ea , despre fiecare gest , as putea sa scriu si despre cum se pieptana iar eu ma duceam sa curat peria  pentru ca ea nu o curata niciodata iar mie mi se parea interesant..
Trebuia sa scriu doar ca am vazut-o si atat , asa planuisem , dar nu ma pot gandi la ea fara sa scriu mai mult..
Ascunsa

Păpuşă de porţelan

      3 baieti.
Nu iubesc niciunul , ii urasc pe toti. Intr-o mica mare masura .
Nemernicul continua sa fie nesimtit dar are si momente in care e aproape dragut . Vorbim relativ normal , ma trateaza cu superioritate , nu stiu de ce , nici nu-mi pasa.
Nu stiu ce simt , nu cred ca mai am acele sentimente pentru el , mi-a facut atatea chestii incat m-a scarbit , am obosit sa-mi pese , am obosit sa ma cert , am obosit sa fac orice  , asa ca nu fac nimic , doar stau , ca o papusa de portelan , rece , serioasa , goala in interior.
Ieri m-am intalnit cu fostul lui prieten , cel ce voia sa fie cu mine. As fi vrut sa accept , as fi vrut sa-mi pun in aplicare planul , dar , acum cateva zile a aparut un al treilea . Il cunosc de mult dar abia acum am inceput sa vorbim , e departe si nu-mi pasa de el , de nimeni... Si totusi , stateam acolo , fata in fata cu " numarul doi " , voiam sa accept , voiam , voiam .. dar , dintr-un motiv necunoscut mie ...
" Cred ca e mai bine sa ramanem doar prieteni . " 
Apoi indrug niste motive pur logice si reale pentru care il refuz , dar nu acelea erau motivele...
Se crispeaza , mi se pare ca are o urma de dezamagire , aproape ca-mi pare rau si vreau sa-mi retrag cuvintele , dar ... nu fac asta. Am pierdut o ocazie geniala .
Am pierdut-o pentru ca , m-am gandit ca ar exista vreo extrem de mica sansa ca daca accept , e posibil sa-l ranesc pe al treilea. Sau sa-l dezamagesc . Nu stiu. Imaginati-va cea mai mica posibilitate de tulburare sufleteasca , poate sa dureze un minut , ei bine , e posibil ca el sa fi simtit asta daca mi-as fi facut un prieten , iar eu n-am vrut sub nicio forma ... Nu stiu de ce . Sunt obosita . Nu mai vreau nimic . Prea multe esecuri in ultima vreme . 
Cred ca acum e perioada in care o sa ma simt profund singura dar intr-un fel linistita , nu vreau sa stiu ce-o sa se mai intample .
Mama mi-a zis ca a visat ca Nemernicul ma batea si ca ea se lua de el . Au si visele astea intelesul lor cateodata...
In ultima vreme , au fost cateva persoane care mi-au facut multe complimente . Ei cred despre mine ca sunt o persoana buna si ca merit chestii bune . Incerc sa le spun ca nu e asa... ca nu sunt o persoana buna , ca se insala , ca eu nu ma plac si ca aceste complimente imi fac mai mult rau , imi fac rau pentru ca stiu ca nu e adevarat. Ei zic ca sunt frumoasa . Dar nu sunt  ! Sunt..cel mult , banala.
Daca le-as spune ca , atunci cand eram mica , am pacalit o fetita mai mica ca mine sa-mi dea o papusa de-a ei care imi place foarte mult .. m-ar mai crede buna ? Am fost un copil nu-bun . 
Acum , as vrea sa fiu buna , dar nu sunt , nu simt ca sunt buna si ... habar n-am . Ma simt ciudat  . Confuza si mai ales obosita ... S-au intamplat o gramada de lucruri iar in final nu m-am ales cu nimic.
Sunt praf la chimie . Imi este extrem de teama cand va trebui sa le zic alor mei ce note am . O sa se supere . Rau . O sa tipe si-o sa ma certe . Iar eu o sa plang si-o sa fiu frustrata . Frustrata ca daca as fi facut ceva bun n-as fi fost apreciata , frustrata ca unii abia trec clasa si ei nu mai sunt certati... frustrata pentru tot . Frustrata pentru ca nu sunt buna , pentru ca nu ma pricep la nimic si pentru ca tot ce fac e sa ma plang .
Acum , cand scriu , nu ma simt neaprat trista . Sunt , asa cum am zis , ca o papusa de portelan . Imi place sa scriu...acum cand scriu , chiar imi place , imi place sa fac asta . Sunt bolnava . Am febra si ma doare gatul si ... nu mai dorm . Inca din vacanta . Ma invart pe toate partile si imi ia cateva ore
 sa adorm si cand ma trezesc , desi am dormit putin , nu ma simt asa obosita..
Ascunsa.

Haha . Nu . Poate .

Cateodata , ma plictisesc teribil.

Stau zile in sir , poate chiar luni , singura , plictisita si izolata. 

Evenimentele din ultimele cinci zile au fost interesante avand in vedere viata mea in general.

Vineri seara , cand am scris postarea trecuta , eram mult prea darmata psihic si sentimental si oricum mai vreti ca sa explic ce s-a intamplat , si nici acum nu vreau.

Nu vreau pentru ca mi-e lene , pentru ca nu vreau sa imi amintesc din nou si pentru ca , ca sa scriu cu un inteles tot romanu' ar trebui sa gandesc intr-un ritm ceva mai mare , iar acum imi este prea somn sa gandesc sau sa fac ceva , poate cu alta ocazie.

In fine , vineri seara am fost asa deprimata deoarece ma impacasem cu Nemernic , dupa doua luni in care n-am vorbit.

Imi daduse un mesaj d-ala gen * texte pe care le au baietii ca sa inmoaie inima fetelor * asa ca am stralucit de fericire toata ziua , pentru ca abia asteptam sa-i dau raspunsul meu cel intarziat.

Dar , chiar in acea seara , dovada ca nu trebuie niciodata sa ne bucuram prea devreme , domnul cu pricina face ceva urat , foarte urat pe care chiar nu am nicio dispozitie sa il descriu.

Asa ca se lasa din nou cu cearta , ii spun ca m-a dezamagit si ca nu vreau sa mai vorbesc cu el si * de parca asta l-ar fi sters si din viata mea reala * , il sterg de pe tot internetul pe care puteam comunica.

In seara aceea , dupa ce am scris pe blog * multumesc mult pentru comentarii , o sa incerc sa raspund in curand * , am stins tot , am pus muzica , am stat pe covor si am plans .

Am plans inecandu-ma in propriile lacrimi , am plans si am fost fericita ca plangeam . 

Am plans mult in viata mea , si inca am parcurs prea putin drum... dar de la o vreme nu mai pot nici sa dorm , nici sa plang , si asta nu-mi face bine , imi era bine cand plangeam , acum doar dupa ce acumulez multa durere reusesc sa plang.

Asa ca am plans , si stand acolo pe covor , obosita de atatea lacrimi , nu reuseam sa ma gandesc decat la trei persoane.

M-am gandit la Dumnezeu , la mama si la ea  .

Nu m-am gandit la ei ca la niste persoane de care imi e dor , nu m-am gandit la ei cu dragoste , m-am gandit in asa fel incat ma simteam oarecum vinovata.

Nu stiu pentru ce , v-am spus ca nu gandeam , incerc sa-mi amintesc si sa explic ceea ce simteam . 

Poate ma gandeam la ei pentru ca stiu ca nu le-ar place sa ma vada suferind , poate de aceea simteam vina , poate simteam vina pentru ca relatia mea cu ei s-a degradat , pentru ca sunt singura sau pentru ca pur si simplu cerseam protectia lor.

As fi vrut sa ma poata lua cineva in brate atunci , as fi vrut sa dorm cu mama , cateodata ,  desi suntem in aceeasi casa , simt ca imi este foarte dor de ea , simt ca imi doresc mult sa ajung la mama si nu pot , e un sentiment tare ciudat. Iar despre ea nu are rost sa vorbesc , pentru ca oricum o port cu mine peste tot , inelul de la ea nu-l dau jos niciodata , simt ca pierd ceva daca-l dau jos.

Tot acolo , pe covor , dupa ce m-am mai linistit , m-am gandit ca ea a fost si este si va fi mereu singura mea prietena . Imi e greu sa inteleg cum am putut sa o iubesc si cum pot sa o iubesc asa mult pe fata asta desi nu mai e in viata mea. In fine , sa lasam asta , deja incepe sa doara .

Urmatoarea zi realizez ca nu mai am net , pentru ca da , eu am net doar 20 % din timp , in rest se strica cate ceva. Am stat degeaba , am citit putin dar in mare am stat degeaba. Aveam teme si proiecte pentru o viata dar n-am facut nimic . Am vorbit cu mama despre Nemernic , in mare parte , in fine , nu asta conteaza acum.

Oricum , eram cu moralul la pamant , ma uitam la poze prin calculator cand am vazut un citat pe care il luasem dintr-o carte sfanta : " Fiecare om pe care Domnul ti l-a scos in cale sa simta ca ti-e drag , ca-i vrei binele si ca ai dorinta vie de a-l ajuta . Sa simta , adica , toti iubirea ta. " 

Si asa a facut intamplarea ca am inceput sa ma calmez , am inceput sa nu-l mai urasc pe Nemernic , am inceput sa ma gandesc ca nu e bine sa fiu certata cu el , cu nimeni si ca trebuie sa iert si sa merg mai departe.

Si m-am tot gandit la asta vreo doua zile .

Apoi luni , il adaug din nou in retelele de socializare. Vorbim , mai mult cearta . Tremuram toata , scriam greu , eram pe telefon pentru ca nu aveam net. Ma acuza de niste lucruri pentru care chiar nu eram vinovata , eu il acuzam pe el de lucruri pentru care e vinovat. Si tot asa , cuvinte grele , care dor , si frustrari si nervi.

Ziua urmatoare , fostul lui cel mai bun prieten se trezeste sa-mi spuna ca ma place si ca ar dori sa fie intre noi ceva mai mult decat o prietenie.

Mai sa cad pe jos. De ras nu de alta. Tipul asta , cu care am fost prietena , sau sunt , sau am fost , nu conteaza , e cam un nemernic si jumatate. E dragut , intr-un fel , dar e cam prefacut si cam nesimtit , in niciun caz genul de tip de care sa ma indragostesc . Mai ales ca mi-a facut o data o faza si de atunci "am pica pe el" chiar daca el  nu stie , plus multe alte lucruri pe care stiu ca le-a facut si care sunt urate.

Asa ca ma gandesc ca as putea sa incerc ceva cu el , pentru ca simt o nevoie uriasa , cu toata dragostea din lume pentru aproapele , o nevoie uriasa sa ma razbun pe el si pe toti baietii din lume , dar mai ales pe Nemernic.

Pentru ca stiu ca nu i-ar conveni sa fiu cu vreun tip , dar mai ales cu acest tip cu care e certat.

Mergand pe principiul " Nu te vreau dar nici la altul nu te dau . " Mai vreau sa fiu cu tipul asta pentru ca m-am plictisit groaznic si pentru ca vreau sa-i demonstrez Nemernicului ca nu e el Universul meu , chiar daca e.

Si cui ii pasa ! M-am saturat sa fiu mereu rationala si cuminte , nu vreau nimic serios , vreau doar sa ma joc putin.

In prezent , tipul imi tot zice texte iar eu ma prefac ca le cred , in realitate rad grozav , n-are el idee ce bine il cunosc si ce stupid mi se pare tot ce face , insa asta e , e amuzant , intr-un fel. Nu vreau sa va fac o impresie proasta , nu sunt genul ala de tipa , dar pur si simplu m-am saturat sa pun suflet in tot si in toate si sa astept ceva *nu stiu ce* , si sincer , chiar cred ca merit chestia asta , stiu ca probabil o sa aiba consecinte urate , dar chiar nu-mi pasa.

Ma rog , inca n-am acceptat , nu pot sa fiu cu baieti pe care nici macar nu-i plac , dar o sa incerc ceva nou . Nu sunt sigura inca.

Si azi am vorbit cu Nemernic , o conversatie linistita si spontana, venita din partea lui , normal ca a fost si nesimtit si  m-a jignit , dar de , deja e ceva firesc. A si , am facut o performanta in a ma ascunde de el desi suntem in aceeasi cladire in fiecare zi , cu toate astea am reusit in mare parte , mai putin ieri cand l-am vazut si probabil aveam o expresie ca si cum * nu nu nu nu nu pleaca pleaca pleaca pleaca pleaca nu vreau sa ma vezi nu vreau sa ma vezi * dar m-a vazut . Si a ras , pentru ca proabil fata mea era fjsoifjsfis . Si pentru ca era chiar langa tipul care vrea sa fie cu mine * dubla lovitura * .

Am scris mult. Mai trebuie sa zic ceva . Dar nu acum . E ceva trist . 

Ascunsa

....

   Nu inteleg de ce eu , nu inteleg ce rau am facut sa merit toate astea , ce rau am facut eu cuiva pe lumea asta...
Ma simt umilita , singura si trista , m-am saturat atat de tare , urasc toti oamenii si ma urasc pe mine mai mult decat pe ei toti , pur si simplu nu inteleg , nu inteleg cu ce am gresit atat de mult incat sa merit atata durere , nu e corect , iar eu...eu nu mai pot .. sa fac nimic.
Iar cel mai amuzant este ca toti oamenii care " m-au iubit " si " ma iubesc " nu sunt aici acum , cand imi doresc sa nu mai exist.
Ma doare atat de tare ca nici macar nu mai am puterea sa-mi scriu disperarea..si rusinea , si ura....
Ascunsa

Oameni nu-buni.

   Am asteptat toata ziua sa ajung acasa ca sa pot sa scriu pe blog dar acum ca sunt aici , nu mai stiu ce sa spun...
Ideea e ca citesc o carte , " De veghe in lanul de secara " , gasiti voi autorul daca va intereseaza .
Am citit vreo 70 de pagini deocamdata , e carte obligatorie de la scoala , dar nu asta conteaza , imi place foarte mult cartea , e genul de carte care te captiveaza din prima pagina. 
Voiam sa scriu despre cartea asta pentru ca  ma regasesc in ea foarte mult , Holden e pustiul inchis in el  care detesta scoala la care merge , care detesta o multime de lucruri , care intra in cabina de telefon  dorind sa sune pe cineva dar nu are pe cine.
Iar la scoala , s-a discutat despre asta , despre el ca persoana , si s-au zis o multime de pareri iar eu am fost retrasa pentru ca nici n-am terminat de citit dar si pentru ca il inteleg pe Holden , eu care deobicei sunt prima cand se dezbate despre carti , acum imi e greu sa spun ceva , pentru ca e ca si cum as vorbi despre mine.
Mi-am dat seama ca unii dintre ei nu stiu cum e , dupa felul in care vorbeau si dupa concluziile pe care le-au tras , dar eu as fi vrut sa pot sa plang pentru ca e ca si cum ei vorbeau despre mine , eu inteleg perfect cum se simte Holden.
   In fine , trecand peste dramatica mea regasire in carti , ceea ce e nasol , pentru ca ma oftica oarecum faptul ca cineva a scris ce simt eu  , e ca si cum mi-a invadat intimitatea , dar nu e mare chestie pentru ca oricum natangii mei colegi nu ma cunosc deci habar n-au cat de profund traiesc eu cartea.
Cred ca v-am mai spus ca detest liceul si faptul ca am inceput ma deprima total , sunt certata cu colega-mea de banca iar azi am surprins o discutie dintre ea si o alta fata in care spunea ca se muta la alt liceu.
Si chestia asta m-a lovit cu un soc desi ma prefaceam ca citesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Chiar am lacrimat dar m-am oprit la timp , chipurile , colega-mea asta , a mai avut ea intentii de genu' da n-a facut miscarea de dragul meu , cica . Dar acum ca suntem certate va dati seama ca " nu mai are nimic pentru care sa ramana. "
In fine , nu ma omor s-o cred in totalitate  insa imi fac griji , poate ca era doar o metoda prin care spera sa ma faca s-o bag in seama. 
Dar asta nu se va intampla , pot s-o vad plecand de o suta de ori si poate sa ma doara si sa plang acasa , in fata ei voi fi impasibila , pentru ca o merita asa de mult si pentru ca simt o nevoie nebuna de a fi ignorata cu ea , razbunandu-ma in acelasi timp pe toate persoanele care mi-au gresit si nu au avut bunul simt nici sa-si ceara scuze , iar eu , am acumulat asa mult nesimtirea altora incat acum sunt ca o grenada pregatita sa explodeze.
Au fost prea multi oameni care m-au calcat pe batatura in ultima vreme , D. , Nemernicul si acum colega-mea asta . Deci no , e imposibil , ori am eu probleme la mansarda ori oamenii astia au profitat oarecum de bunatatea mea si m-au luat de proasta grav.
Iar eu , eu sunt genul de persoana prea calma , educata si fricoasa ca sa iau omu' de gat de prima oara cand ii greseste , dar o data , de doua ori , de trei ori , nu mai merge si-a patra oara , sub nicio forma.
Detest oamenii care ma mint in fata desi ii avertizez sa n-o faca , detest oamenii care nu stiu sa tina un secret si care n-au deloc grija sa nu fie nesimtiti , iar colega-mea , colega-mea exact asta a facut , caci de ceilalti am mai vorbit.
Si nu , eu nu mai pot sa trec cu vedere nimic , absolut nimic , si ce ma uimeste la persoanele astea e ca  desi e vina lor si sunt complet constienti de asta , aleg orgoliul , pentru ca de , e greu sa-ti ceri scuze , sau pur si simplu ei au alti oameni de care sa le pese si astfel n-au nevoie de mine. Iar in cazul asta , prea bine.
Simt ca sunt nedreptatita , pentru ca eu mi-am cerut scuze fata de ei desi nu era vina mea si le-am aratat ca sunt pretiosi pentru mine , dar presupun ca ... asta e. 
Si totusi , daca o sa plece o sa ma simt vinovata si asta ma va deprima total si profund iar in starea in care sunt nu stiu cat mai pot sa indur " socuri " ... 
Si ca si cum nu era de ajuns , azi , ghinionul *si intarzierea mea la un magazin de unde-mi iau oja* a facut sa ma intalnesc si cu Nemernic care era cu colega-sa , evident.
Cand i-am vazut , as fi vrut sa ma intorc , adica am fugit atata de ei...dar nu puteam sa risc sa ma fi vazut cum fug asa ca m-am dus , iar Nemernicul radea , ca deobicei cand ma vede , in fine  , nu mai conteaza.
In microbuz se uita la mine , adica eu simteam ca se uita la mine dar oricum citeam , mai mult ca sa nu plang sau ceva , deci ma prefaceam neatenta . Apoi a venit langa mine oarecum si mi-a facut cu mana cand a coborat pentru ca noi nu vorbim iar eu i-am spus un " Ai grija ! " pe care probabil nici nu l-a auzit dar nu-i bai pentru ca oricum l-am zis mai mult pentru mine decat pentru el , pentru ca ma obseda profund ideea ca vreau sa-i zic ceva , de fapt vreau sa-i zic un camion de chestii si ma frustreaza ca nu pot sa fac asta .. Am o viata de te doare capul.
A , si sa va zic si de sictiritu' de sofer de pe maxi-taxi cu care am ghinionul sa ma nimeresc cateodata iar azi m-am nimerit si la plecare si la venire , pe bune , deci cand omul ala se uita la mine imi vine sa ma sinucid.
E de-a dreptul un ticalos jegos care nu raspunde niciodata la "Buna-ziua" sau " La revedere " sau " O zi buna " sau orice chestie i-o adresezi si se uita la toti oamenii de parca i-ar face o placere enorma sa ne vada murind , genul de tip care-si uraste slujba , genul plictisit de propria viata , masochist prost.
Si da , am simtit nevoia sa spun despre asta pentru ca mi-e o adevarata scarba de oamenii nepoliticosi care nu raspund la buna-ziua , urasc oamenii care te deprima dintr-o privire , si el nu are o problema doar azi , asa cum m-am consolat cateodata , el are o problema zilnic. 
Meritam postarea asta kilometrica .
Ascunsa

Despre 2013

Pentru ca n-am avut timp sa scriu in postarea trecuta de anul ce tocmai s-a dus , voi scrie aici .
Aveam de gand sa-mi citesc tot blog-ul de la inceputul lui 2013 pana in prezent dar n-am avut  rabdare , pe deasupra au fost chestii pe care nu voiam sa mi le amintesc , sa mi le reamintesc  si  pe langa asta , mi se pare ca scriu oribil.
Ciudat este ca aveam foarte multe comentarii fata de acum si sincer nu inteleg de ce pentru ca mie personal chiar nu-mi place cum scriam , nu stiu daca acum sunt mai buna ( la scris ) , dar....nvm.
La Revelion a fost..ok . Probabil la fel cum ar fi fost daca eram singura insa am ras putin si am mancat tort , aceasta este diferenta.
Pana sa ajung acolo am zis o scurta rugaciune pe drum , pentru ca eram singura am zis-o cu voce tare , am...am inceput sa plang pentru ca de fiecare data cand ma rog cu toata fiinta mea plang si desi era o ploaie marunta si imi era frig , a fost momentul cel mai suprem.
Revenind la ceea ce s-a intamplat in 2013 , am citit unele postari care erau mai importante , este destul de bine ca scriu , probabil uitam unele trairi daca nu le scriam aici..
Cred ca cel mai important eveniment au fost examenele , tot chinul meu cu matematica , surpriza ca am luat nota mai mica la romana decat la mate si faptul ca n-am intrat la liceul dorit , am plans in ziua aia si m-am enervat , apoi mi s-a parut fain la liceu insa acum mi-e scarba si de cuvantul in sine , ce sa mai vorbim de ceea ce inseamna liceul , acest liceu in special .
Din postarile mele am cules si alte cateva lucruri ... :

"Sunt asa fericita...Doamne , scriu foarte rar ca sunt fericita .. pentru ca sunt foarte rar fericita  si  e extraordinar sa scriu aici ceva vesel  si frumos ". Ziceam eu pe 30 Ianuarie 2013
Ce m-a impresionat la acest fragmet a fost  faptul ca si acum e la fel , scriu rar ca sunt fericita pentru ca sunt rar fericita , mai bine si mai exact de atat nu se putea spune , in concluzie , de-a lungul anului n-am facut progrese la capitolul fericire .

Pe 6 februarie am scris pentru prima oara despre ea :
" Nu stiu.. cred ca toti ne-am facut un ideal .. nu stiu ce e pentru voi un om incredibil , dar pentru mine , ea este tot ce inseamna.. nemaipomenit . "
Si asta este inca valabila , desi ea nu mai este in viata mea , inca este idealul meu , cred ca mereu va fi.
"Toti acesti prieteni virtuali..sunt mai buni , pentru ca sunt doar ai mei..Eu mereu mi-am dorit , sa am un prieten doar al meu , un om care sa ma iubeasca pe mine , nu pe ea , un om care sa ma puna pe mine pe primul loc..si unde e ea , asa ceva nu e posibil.."  Si asa am luat decizia ca ea sa nu mai fie in viata mea , inca caut acea persoana..care sa ma puna pe mine pe primul loc , dar se pare ca inca n-a fost s-o gasesc .
"Blog-ul asta .. imi dau seama , o inlocuieste pe ea . Aproape tot ce i-as fi zis ei scriu aici , suna ciudat .. dar simt ca blog-ul asta e ea .. mi-e frica sa nu renunt la el din cauza asta . " Si obsesia mea pentru fosta cea mai buna prietena continua .

 "Sunt acele momente intr-o seara de ianuarie..
Cand iti promiti ca plangi pentru ultima oara .. 
Cand iti promiti ca vei lua totul exact asa cum este .
Seara aia de ianuarie cand tot ce speri este sa fii linistit..Seara aia de ianuarie cand ai obosit . 
Sa plangi , sa te ascunzi , sa induri . " - 23 Ianuarie , Ascunsa
Inca o chestie care e valabila , si nu doar in ianuarie , ci aproape mereu..

Pe 4 ianuarie ii zisesem lui D. ca-l iubesc , iar asta m-a ajutat intr-un fel , cel putin a schimbat situatia.
Pe 12 aprilie am trimis prima scrisoare din viata mea , lui D. , si eram foarte emotionata , iar dupa cateva zile , cand a primit scrisoarea mi-a zis :  " Ma bucur sa vad ca insemn atat de mult pentru cineva  , asta e chiar mai mult decat mi-am propus in viata. " , insa  dupa aceea am aflat ca scrisorile mele au ajuns la gunoi si a ras cu altii despre naivitatea mea , fiindca scrisorile au fost pentru el o dovada a naivitatii si am
suferit mult de pe urma lor , sa stiu sa nu mai am idei d-astea trasnite de acum inainte dar inca am pastrat primul plic cu adresa lui.
Pe 31 mai a fost banchetul , am purtat a doua rochie si m-am simtit bine , chiar bine.
Ziua mea de nastere a fost una dintre putinele zile in care chiar am fost fericita si m-am simtit grozav.
In iulie am sarbatorit un an de blogging , pe 23 septembrie am scris despre prima mea zi de liceu  si despre colegii mei pe care ii consideram minunati si carora le dadusem nume de animale dar acum nu ma incanta nici macar faptul ca-i cunosc .
 Pe 26 septembrie am scris prima oara despre Urs , dar ii retrag porecla pt ca acum il urasc prea mult sa mai merite asa ceva deci o sa-i zic Nemernicul . Pe 29 septembrie am avut , cred,unul dintre cele mai placute momente din acest an , de fapt din toata viata mea , si a fost langa Nemernic  , atunci cand am mers prin ploaie si am mancat ciocolata si am ras in microbuz.
Acum cred ca as da acel moment de fericire in schimbul a toata tristetea pe care mi-a provocat-o acest baiat si pe care inca mi-o provoaca desi n-am vorbit mai bine de doua luni...cand ma gandesc ca am mers cu el pentru prima oara pe bulevard..mda , aiurea.

Cam astea ar fi chestiile "importante" din acest an . Despre 2013 .. nu stiu ce sa spun , nu stiu cum sa cataloghez acest an , a fost greu , cu schimbari , multe schimbari care mi-au provocat in general tristete dar..asa a fost sa fie . M-am certat cu Pafi si cu D. de o gramada de ori si am suferit enorm din cauza lor dar se pare ca , intr-un fel sau altul inca raman in viata mea , cred ca e adevarata zicala cu " La ce ti-e drag ti deobicei pana la capat. " Ei mi-au influentat viata , mi-au schimbat-o si as vrea ca ei sa ramana..oricum ar fi.
In 2013 am avut de luat decizii , am decis sa rup o prietenie de ani buni care m-a marcat foarte mult si dupa care inca tanjesc dar vreau sa cred ca am facut alegerea  buna ,chiar daca alegerea doare . Am scapat de stresul examenelor si de matematica , am intrat pentru prima oara pe portile unui liceu , am fost incantata la inceput dar acum imi dau seama cum e de fapt , am incercat sa leg noi prietenii , dar nu toti oamenii cauta genul de prietenie pe care o vreau eu , si anume prietenie adevarata , am trecut , partial , peste faza cu D. desi cateodata nici eu nu mai stiu , m-am indragostit de altcineva , credeam ca mi-am gasit fericirea pe care ziceam ca o merit , dar in prezent s-a dovedit ca el a fost inca o persoana careia nu-i pasa si m-am trezit din nou singura , e amuzant ca desi nu am mai vorbit de mult , inca mi-e dor de el , inca plang si inca ma doare.
Iar in prezent , ma simt singura , nu am nici prieteni , cel putin nu simt ca-i am , si nici iubirea pe care ti-o poate oferi doar un el . Bravo mie !
Stiu ca e un post kilometric , cum a fost si anul 2013 , merci daca ati citit !
Ascunsa