Nu-mi pasa . E adevarat .

Meh . Am ajuns sa fiu atat de satula de tot incat nici macar nu imi mai pasa . M-am saturat sa scriu chestii triste si m-am saturat sa ma plang si , in caz ca ma mai citeste cineva , sa omor oamenii cu tampeniile mele deprimante , dar nu-mi pasa . Oricum blog-ul asta e un trist , s-a nascut sa fie trist si va muri trist , asta e esenta lui , sa fie trist . 

Si nu-mi pasa , si cand spun ca nu-mi pasa , in general mint , dar acum nu , acum chiar simt o indiferenta asa linistitoare fata de tot , ar putea sa moara cel mai dragut iepure in fata mea si nu cred ca mi-ar pasa , e bine , nici chiar asa * v-am produs o imagine oribila , scuze * , dar incerc sa va explic cat de mult nu-mi pasa , as putea sa sterg blog-ul asta in doua secunde fara sa ma uit in urma sau sa-mi pese de cat timp/sentimente/aberatii am investit in el .

Sunt plictisita si frustrata si trista si grasa.

Aproape ca-mi vine sa rad .

Am mai trecut prin asta , dar niciodata asa, de data asta simt ca m-am schimbat , poate m-am maturizat . In general optimismul meu , ala putin , intotdeauna ma ridica la suprafata , mereu reuseam sa-mi spun ca o sa fie bine , mereu reuseam sa ma indrept spre Dumnezeu , sa ma rog , sa cred , sa ma bucur de lucruri mici si alte chestii .

Dar acum , in ultimele zile am realizat ca nu vreau sa fie bine , pentru ca nu-mi pasa , sunt obisnuita asa , mi-am zis " Stii ca Dumnezeu e calea , daca stii asta , de ce nu o urmezi ? " Pentru ca nu-mi pasa. Nu-mi pasa ce urmeaza sa se intample , nu-mi pasa daca o sa-mi rup o mana si-o sa-mi dau cu ea in cap sau daca o sa dispar sau daca nu .

Ma lasa rece absolut tot ce ma inconjoara.

Maine trebuie sa ma trezesc din nou si sa ma duc la nenorocirea aia de liceu si sa rad probabil si sa o injur iar pe profa de tehno de anu trecut , daca nu era o afurisita de baba femeie poate acum eram la liceul la care chiar voiam si poate era mai bine.

Nu am nevoie sa-mi zica nimeni cuvinte dulci , am citit din nou jigniri despre mine si nici macar nu mi-a pasat .

Nu stiu care e mai exact cauza , probabil tot ce s-a intamplat in viata mea in ultima vreme , am stat langa el fara sa schimbam absolut niciun cuvant pentru ca nu mai vorbeste cu mine si ei bine am ales sa-mi urmez orgoliul si sa nu-i zic nimic nici eu si chiar nu-mi pare rau . Au fost prea multe , ma doare capul de la toate persoanele astea care nu mai stiu ce scuze sa gaseasca ca sa ma duc naibii din viata lor .

Si da , am plans in microbuz , singura , pe ultimul scaun dupa ce au coborat ei , si m-am gandit la " oare ce-am facut sa merit astea ? " , m-am gandit la toate chestiile care ma dor , sau m-au durut . 

Stiu ca inca sunt acolo , toate , dar nu vreau sa ma gandesc , sa stiu , sa-mi pese.

Sunt plictisita , chiar sunt , de viata mea , de mine , ma urasc si urasc toti oamenii care ma inconjoara.

Am un singur prieten si nici macar pe ala nu cred ca-l vreau .

Sunt obosita , vreau sa fiu singura si vreau sa ma ascund.

Astept sa treaca zilele pana sa ajung iar la sambata ca sa pot sa dorm pana la 12 , asta e singurul meu moment de incantare si sincer , nu asta era viata pe care o visam , nu la asta voiam sa ajung , nu asa trebuia sa fie . 

Nu pot sa cred ca maine e iar luni , am de suportat toti oamenii din jurul meu care sincer ma dezgusta , si da , nu mi-e rusine sa recunosc , sunt dezgustata de toti fie ca mi-au facut sau nu ceva , oamenii sunt rai , urati si prosti .

Si stiti ce e mai trist ? Ca si eu sunt om . 

M-as ascunde intr-o scorbura de copac , ca sa fiu singura pentru totdeauna.

Ascunsa .