Pafi.

     N-am mai vorbit de atat de mult timp....
Imi era asa dor de el . Am plans mult si m-am rugat sa mai vorbim macar o data chiar daca imi era frica . Speram sa fie fericit , dar nu e . E rau , e chiar mai rau decat a fost , nu l-am vazut niciodata mai rau de atat.
Din acel *Pafi* pe care l-am cunoscut candva n-a mai ramas decat o umbra , acum e o persoana atat de trista . Am fost socata , furioasa ca a venit iar , am plans , de fericire ca vorbim iar , de frustrare pentru tot dorul acumulat sau de durerea pe care o simt pentru el...pentru ca si pe el il doare.
I-a parut rau , speram c-o s-o faca , i-a parut rau ca m-a lasat balta , ca m-a alungat , am vrut sa-l alung , dar n-am putut , in schimb , i-am zis ca-l iubesc .
As fi preferat sa nu mai vorbim niciodata si sa-l stiu bine decat sa-l vad asa , vreau ca el sa fie bine , imi doresc ca el sa fie bine mai mult decat imi doresc ca eu sa fiu bine , as vrea sa-l ajut..
Imi e teama ca ma va lasa iar , dar eu stiu sigur ca nu-l pot lasa pe el.
Ascunsa.