Amintiri .

Cand nu mai stii ce gust are fericirea...aminteste-ti de zambetul lui , de felul in care statea langa tine , de dorinta aceea puternica de a-l imbratisa pana la sfarsitul lumii asteia .

Aminteste-ti de felul in care genele lui ii lasau umbre pe obraji , aminteste-ti de stralucirea ochilor lui .

Aminteste-ti cum , desi stiai ca nu e al tau , si ca poate n-o sa fie niciodata , il tineai in inima ta , zi de zi , secunda cu secunda , gustand putin cate putin din acele sentimente pe care le stiai doar tu. Aminteste-ti de zambetul tau din oglinda care aparea instantaneu cand te gandeai la el.

Ei bine da , aminteste-ti , bucura-te , aminteste-ti cum era sa fi fericita , pentru ca acum nu mai esti si poate ca n-o sa mai fi mult timp de acum in colo , dar te-ai obisnuit , pentru ca tu stii sa lupti , sa treci prin lucruri.

Esti constienta ca ai trecut prin povesti care au fost cu adevarat dureroase , uita-te la tine acum , uita-te si gandeste-te ca ai trecut peste ele , si ca amintirea lor te doare cateodata dar nu mai esti acolo , sa simti fiecare lacrima cum iti face trupul sa tremure . Stii de ce ? Pentru ca este trecut , este un trecut facut sa se duca undeva departe , la fel cum este si tristetea de acum , intr-o zi o sa treaca , o sa se evapore .

Uita-te la tine cea de acum , din toata aceasta tristete ce ti se citeste pe buze , din toate acele lacrimi ce ti le usuca zilnic in ochii n-o sa mai ramana decat o amintire urata pe care tu va trebui s-o stergi cu amintiri frumoase .

Esti o fata si esti facuta sa rezisti.

Da , plangi , plangi acum , plangi si maine , plangi pana nu mai poti , dar cand o sa deschizi usa aia o sa devi persoana care trebuie sa te obisnuiesti sa fi , o sa devi puternica si-o sa realizezi ca n-ai nevoie de ei , de nimeni , doar de Dumnezeu .

Si stii de ce ai nevoie doar de Dumnezeu ? Pentru ca El n-o sa te lase niciodata , poate ca tu o sa uiti de El uneori , dar roaga-te ca El sa nu uite de tine .

Tu , ai o multime de lucruri care te dor si care poate nu-s corecte , dar altii , n-au nici macar asta , poate tu mai ai sansa sa schimbi ceva , in fiecare zi , dar poate altii n-o mai au . Si da , dupa ce-o sa plangi pana n-o sa mai poti , o sa realizezi ca acea putina speranta pe care o mai ai este o sansa pe care nu-ti permiti s-o pierzi .

Eu ? Eu o sa ma duc in toamna tarzie , o sa ma duc pe-o banca umeda si-o sa plang pentru toti oamenii care mi-au lasat cel putin o amintire frumoasa , o sa plang pentru ca stiu , in subconstientul inimii mele , ca inca ii iubesc , pe toti , si o sa-mi recunosc mie insami ca ma gandesc la ei cateodata , in secret , dar ca le alung apoi amintirea ca sa nu doara prea tare.

Da , imi e dor de atatea suflete , cateodata mi-e dor de mine cea fericita , pentru ca a trecut atata vreme , nici nu mai stiu... 

Si da , speram sa fie altfel , voiam sa fie altfel , dar nu e . 

Nu e si punct . Ce pot sa fac ? Nu multe . Pot sa ma rog si sa iau viata asa cum e , pentru ca asta este , nu mi-a spus nimeni ca m-am nascut sa fiu fericita , dar nu mi-a spus nimeni ca m-am nascut sa fiu trista .

Si mi-e greu si mie , la fel cum ne e tuturor , mi-e greu sa ma incurajez , sa trec peste fiecare zi , sa vad atatia oameni cu spatele la mine , sa suport zambete false si inimi inchise , dar seara o sa pot sa ma rog si sa sper ca maine o sa am cel putin amintirea acelei eu fericite .

Ascunsa.