Wednesday 5 June 2013

Haos .

   Este un adevarat chin..
Imi e frica de ziua in care va veni , dar abia astept sa scap de zilele dinaintea lui..
Aveam de gand sa fac 4 variante azi la mate , dupa partea I mi-am dat seama ca nu stiu sa fac absoult nimic , ca nu stiu de unde sa incep si unde sa termin , ca nimic nu coincide cu raspunsurile de la sfarsit , ca pur si simplu sunt incompetenta , ca fac degeaba meditatii , ca eu nu pot si ca acum e prea tarziu.
De cand a fost toata harmalaia asta cu examenele , am incercat sa fac tot posibilul sa-mi pastrez calmul , dar azi , pur si simplu am cedat , cazand intr-un plans profund , aproape urland de disperare ca tot ce e in jurul meu sunt calcule taiate , si la propriu si la figurat..
M-am gandit ca as vrea mult sa sun pe cineva .. m-am gandit ca n-am pe cine , ca l-am sunat pe Pafi dupa scoala dar nu a raspuns , pentru ca nu a vrut , sunt sigura ca asta a fost.. pe D. nu-mi permit , iar pe altcineva nu aveam . " Suna-l pe Dumnezeu " m-am gandit , dar Dumnezeu n-o sa-mi raspunda cu vorbe, Dumnezeu n-o sa-mi spuna cat sunt de imbecila atunci cand imi da o carte de mate in cap , probabil de aceea sunt prietenii , pe care eu nu-i am .
Nu , nu era nimeni acolo care sa-mi spuna sa nu ma dau batuta , sau care pur si simplu sa ma asculte ..
Si apoi m-am gandit la ea , si am sunat.. vorbea in soapta , era la meditatii dar profu' ei plecase , n-am vrut sa deranjez , i-am zis , in timp ce ma chinuiam sa nu mi se auda vocea tremurata , i-am zis ca voiam sa vad ce face . 
" Sper ca nu ma minti . " 
Si dupa atatia ani , tot n-am inteles ca ma cunoaste atat de bine..
" Ihm.." 
" Zi ma ce-ai ! "
Si atunci am urlat practic de durere bajbaind o mie de cuvinte " Vine examenul si eu nu stiu , nu stiu ce sa fac , nu pot si nu mai am timp , ajuta-ma ! " 

" Ba da , stii ! " 
" Nu stiu ! Dintr-o varianta abia daca am reusit sa fac partea intai si ... si nu , mi-e frica , mi-e frica.."
" Nu mai dispera desteapto ! Si eu am facut doar cateva exercitii din variante , si ce daca ? Mai ai timp ! " 
" Nu , nu mai am , tu stii sa faci , eu abia pot calcula o distanta ! O distanta ! Stii ce inseamna asta ! Inseamna ca o sa fiu o varza si mai mare si... " 
" Nu mai pot sa vorbesc , vine profu' , calmeaza-te , vorbim mai incolo . " 
Si apoi se auzea doar tonul de apel ... 
Sunt atat de slaba , am fugit atat de mult timp de ea si cu toate astea tot la ea ma intorc , pentru ca ea ma cunoaste , nu i-am zis de Pafi sau de D . , dar fata de ea nu am secrete , ea stie totul prin simplul fapt ca se uita la mine , caci ei nu imi e rusine sa-i zic cat de tare ma doare.. si m-am ascuns ! M-am ascuns pentru ca ea a fost mereu prea sus pentru mine dar am vorbit pentru ca mereu s-a coborat sa ma ia de mana , pentru ca stie aproape tot despre mine si pentru ca e prima mea prietena , si pentru ca imi e atat de dor de ea in unele zile , si ca cu cat ma ascund mai tare , cu atat imi lipseste mai mult ... 
E stupid ca trebuie sa fugi tocmai de persoana fata de care nu ti-e rusine sa plangi , unde imi sunt prietenii cand vreau sa mor la telefon ? Unde e Pafi ? 
Nu aici .
Nici nu pot sa descriu , nu pot sa scriu , cat de aiurea ma simt , ca nici macar n-am un cuvant pentru starea asta , il inteleg pe Pafi intr-un fel , ca nu mai vorbim , ca ma ignora , ca nu-i pasa , ca are probleme pe care nu doreste sa mi le spuna , ca nu imi accepta prietenia , ca as vrea sa ii spun cat de mult imi lipseste dar ca stiu ca n-ar intelege , ca stiu ca n-are timp pentru copilariile mele , cum nu are nimeni de altfel .
Si nu mai am pe nimeni , caci pentru D. nu contez..
Nici macar n-am mai scris tot ce s-a intamplat , tot ce-am simtit .
Cum sa scriu ? Ce sa scriu ? 
Nu gasesc cuvinte , nu pot sa ma exprim . Eu ? Eu nu pot sa ma exprim , pentru prima oara in viata nu pot sa ma exprim , caci sunt lucruri atat de profunde caci nu pot fi explicate , caci daca ar fi sa-mi desenez starea , as trage doua linii paralele .
V-ati uita la ele si nu ati intelege absolut nimic , linii paralele , poate in matematica , desenul asta eu il inteleg , dar nu pot sa-l explic..
Si da , poate e mai bine asa..
Nu.. nu vreau sa ma plang , multumesc lui Dumnezeu , sunt sanatoasa si chiar daca imi e dor de o multime de oameni , chiar daca nu ma iubeste aproape nimeni , chiar daca nu am aproape nimic din ceea ce-mi doresc , nici nu-mi pasa , nu vreau sa-mi irosesc viata gandindu-ma la asta..
Dar as vrea..as vrea din tot sufletul meu sa nu dezamagesc singurele persoane care ma iubesc , nu vreau sa-mi dezamagesc parintii...
E un haos aici , abia astept sa fiu suficient de relaxata incat sa le pot pune pe toate cap la cap , poate o sa scriu despre asta , poate imi aduce si mie cineva un Pafi si-un D..


O fata Ascunsa .

3 comments:

  1. Nu te îngrijora! E normal să fii stresată, însă lucrurile nu sunt chiar atât de grave pe cât le vezi. Încă mai ai timp să lucrezi, fă-ți un program zilnic și ține-te de el. Ca să fii mai sigură pe tine, caută-ți caietele din anii anteriori și treci din nou prin materie. Și eu mă simt la fel în legătură cu matematica, uitându-mă pe variante am mereu senzația că nu știu nimic. Proba de matematică de la BAC îmi dă efectiv coșmaruri. Dar o să treacă totul mai repede decât o să-ți dai seama, important e să ne menținem moralul ridicat în această perioadă. Nu știu dacă tu ai BAC-ul sau Evaluarea națională, dar îți urez succes!

    ReplyDelete
  2. Peste cateva luni o sa ti se para un fleac orice examen. Toti am trecut prin asta, emotiile si teama de imprevizibil sunt firesti, insa vei realiza ca ORICE S-AR INTAMPLA, sunt lucruri mult mai importante.

    Mult spor !

    ReplyDelete
  3. E normal sa fi agitata si stresata din cauza matematicii,majoritatea copiilor sunt...chiar si eu am fost intr-a 8-a:))..nu am luat nota mare la examen,dar ce am facut la meditatii la profa intr-un an ma ajuta si acum..Fi calma,ia-le frumos si incearca sa le iei pas cu pas..daca mergi la meditatii incearca sa mai rezolvi singura acasa inca odata ce ai facut in ziua respectiva...nu te stresa,totul va trece:*

    ReplyDelete

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu