De la capat .

    Trebuia sa postez asta joi dar am scapat la pc si de aceea postez azi , o sa intelegeti pe parcurs , caci n-am mai modificat nimic..


*  E seara .
    E 22 , scriu , acum , pe hartie....
    I-am promis lui Pafi ca nu mai stau la pc pana joi dupa examen , dar ziua asta e atat de altfel incat      
    trebuie sa scriu undeva..poate mi se va parea o prostie dupa si nu voi dorii sa o postez dar vreau 
    sa scriu....am destule sa va povestesc de la ziua mea de nastere pana acum...cred ca a fost una din 
    cele mai frumoase aniversari , poate chiar cea mai frumoasa . 
    Pafi m-a sunat si s-a purtat frumos toata ziua , am primit cadou ceva la care nu ma asteptam..si 
    anume un sevalet de la parintii mei , mi-am dorit de mult da n-am avut tupeu sa cer ...si iata ca si
    dorintele ascunse se implinesc . 
    Ea mi-a luat un inel superb , asta in caz ca n-am zis si am mai primit o bluza ... Da , m-am simtit 
    bine , si nu doar datorita cadourilor , dar m-am simtit iubita , Pafi a contribuit mult . 
    Dar azi...a fost o zi straniu de linistita .. in ultimele zile am fost in crize peste crize din cauza 
    examenelor , plansete , somn putin , frica , DEMENTA , iar azi...a fost mult prea bine si nu vreau 
    asta , merg pe principiul " linistea dinaintea furtunii " .
    E o luna plina si mare , as musca din ea , cand eram mica credeam ca luna e de cascaval , dar 
    poate chiar e...
    Ascult muzica . 
    La casti , ascult RADIO , si e rock si melodiile astea parca le pune cineva pentru mine ... stranie 
    chestie ... am doar o casca in urechi , parca daca as pune-o si pe cealalta n-as mai putea sa 
    gandesc . 
    E o liniste sufleteasca ce rar o simt , cred ca cineva acolo sus ma cam iubeste , nu crizez pentru ca 
    am examene si nu-s pregatita , poate cand voi posta asta ( daca ) o sa plang si-o sa-mi doresc
    sa ma intorc la azi , poate n-o sa scriu nimic la examene , poate o sa ma urasc pentru asta..
    stiti , Pafi a zis sa nu-l dezamagesc , toti au zis sa nu-i dezamagesc si de asta ma tem cel mai mult
    ....dar acum nu mai pot sa citesc nicio formula , nu ma gandesc ca mi s-a dus o luna de vara si 
    n-am facut nimic placut , doar chin cu mate , poate Dumnezeu ma va ajuta.
    Dar nu voiam sa zic de astea desi .. vreau sa va povestesc o multime de tampenii ganduri .
    V-am zis ca-i 22 ? 
    Simt ca se schimba ceva..eram in par acum cateva momente cu muzica asta geniala si ma 
    gandeam ca s-a dus un capitol din viata mea , ca e un an important , ca plec mai mult sau mai 
    putin de langa niste oameni , ca virgula cresc . 
    M-am gandit la D. m-am gandit ...  " Nu-l mai iubesc " si am rasuflat usurata , de fapt , n-a 
    fost iubire , iubirea e o data in viata cred...dar altfel n-am cum s-o numesc.
   Mai era fix FIX o luna pana cand se facea un an de .. de D. 
   Da , era 22 cand baiatul asta cu ochi akbastrii s-a strecurat in viata mea in momentul cand 
    clipeam  . Mi s-au strans lacrimi in ochi si nu le-am lasat sa curga , caci m-am obisnuit asa , 
    mereu fara el dar mereu langa el , ca m-am obisnuit cu tot , cu glumele lui , ca ii stiu programul,
    cafenelele , jocurile , filmele , muzica , nesimtirile si cu toate astea simt ca nu stiu destul . 
    Asta mi-a placut mereu la el , ca puteam sa descopar ceva nou in fiinta lui .. dar am obosit.
    Dar trebuie sa se termine , de data asta , mai sigur ca oricand...
    Vad prin fata ochilor toate serile cand plangeam , ziua in care am scris prima scrisoare , cand am 
    pus-o la posta , cand a citit-o , imi amintesc melodiile care mi le-a dat , visele toate , primul 
    sms , numarul de telefon , cand mi-a dat parola , cand am aflat cum ma vede , imi amintesc de
    acea 4 ianuarie cand i-am zis tot ce simteam , fiecare seara , fiecare " am incredere in tine " ,
    fiecare " te iubesc " spus in gluma.. da , tot ce mi-a zis am scris in jurnalul inimii mele dar si aici
    pe blog unde mai mult de jumatate din postari sunt despre el..
   Poate voi uita , dar nu , n-o sa uit caci am trait asa multe pentru prima oara , poate ultima .
   Va amintiti acea noiembrie , intr-o marti cand am fost in excursie la el in oras..in Bucurestiul ala
   plin de suflete si totusi pustiu .
   Si cum il cautam pe el in tot si toate..nu , n-am sa uit caci a insemnat prea mult totul , caci am 
   invatat , am plans , am ras , am simtit si am iubit si totul datorita lui ..
   Ma doare ca trebuie sa dau pagina , ca trebuie sa fim doar amici , ca dintre toti pe el l-am iubit 
   cel mai mult si cel mai unic..
   N-as vrea sa mai traiesc o poveste de acest gen ..pentru ca e " o data si bine " pentru ca nu-mi 
   place sa fac acelasi lucru de mai multe ori , ca nu ma dau in vant dupa recitit carti si tot ce incepe
   cu " re " si pentru ca e genul ala de sentiment unic dar distrugator in acelasi timp , ca sa te 
   hranesti cu vise zi de zi nu-i mereu frumos , ca e...e greu .
   Sunt genul de lucruri pe care nu le intelegi pana nu le traiesti .
   Va multumesc voua dragi prieteni ca mi-ati citit toate marturiile , ca l-ati urat si iubit pe D. in 
   acelasi timp cu mine .. ca mi-ati fost mereu alaturi , cateodata mai mult ca oricine , dar acum 
   luati-va adio de la un prieten , caci asa vreau sa-l uitati , ca fiind un prieten .
   Se imbulzesc sentimente peste sentimente, nu stiu ce sa scriu mai intai..
   Inca o melodie geniala.
   Stiti , mereu am sperat ca D. ma va iubi candva , am sperat ca ne vom intalni si mi-am imaginat
   asta de dhafhsafsa ori ..in sufletul meu stiam ca o sa fie asa cum visam , si acum mai cred , in
   inima mea , prostul asta imi apartine , si asa va ramane dar trebuie sa-i dau drumul , simt ca 
   copilul asta a crescut .. ca nu mai trebuie sa-l tin de mana , dar voi sta in spate , caci nu pot sa
   nu stiu nimic de el . 
   N-a fost sa fie.
   Nu regret nimic , cred ca el a facut o eu mai buna.
   Plang cu zambetul pe buze , am langa mine " monstrele " de scrisori si in urechi aud :
   " Daca o viata mi-ar lua sa gasesc urma ta , n-ar fii prea mult... " 
   Da , seara asta e speciala...
   Tot lungesc , cu cat scriu devin mai trista .
   N-am sa ii zic niciodata toate astea , oricum , sper sa fie fericit . 
   Vreau sa mai scriu despre noi , dar acum e doar D. si eu , trebuie sa termin , cu asta am incheiat
   o poveste , asa trebuie sa fie , nu vreau sa imi fie frica , sunt puternica.. sper doar sa fie bine cu
   tot ce va urma.
   Multumesc D. ! 
   A fost un aproape-an frumos , o sa-mi lipsesti dar voi suporta..
   S-a tocit creionul...am scris 13 pagini..*

Ascunsa .