Si totul se pierde..

                                                         E  o miercure urata . 
Urata inca de dimineata . 
N-am mai plans de mult serios , stiu , ma plang , la urma urmei toata lumea plange dar nu scrie pe blog de fiecare data . 
E vorba ca mi-au trebuit luni sa sadesc prietenii si cateva zile ca sa le daram . Nu stiu , e doar ca D. ma inlocuieste acum cu altcineva care-i spune " pitic " , in ea ma regasesc pe mine cea de acum un timp, doar ca ea e mult mai indrazneata si pare mai interesanta.. , nu conteaza ... ma simt trista . 
E exact povestea vietii mele. 
Gasesc persoane , ma atasez de ele , daca am noroc se ataseaza si ele de mine dar in general putin pentru ca eu nu sunt genul care merita cu adevarat ceva , iar apoi dupa ce cred ca am facut bine , dupa lacrimi si altele ,vine cineva mai bun , care zice doua cuvinte si-mi darama tot acest sir de sperante si vise si ... .
Iar eu , eu raman singura ca intotdeauna , cu lacrimi in ochii sperand ca nu se va mai repeta dar povestea .. povestea e la fel . Nu am avut incredere in mine niciodata , dar am avut sperante...care s-au naruit de fiecare data si ei bine , iata . 
Credeam ca va fii ok cu D. , chiar si cu Pafi , mai ales cu Pafi , dar nu e .. 
Ii pierd ... unul din ei e prea rational , ba nu , amandoi sunt rationali , dar D. , nu cred ca mi-a inteles vreodata sentimentele , nu-l acuz , sunt ciudate si la urma urmei el are dreptate ... D. m-a respectat mereu si e o persoana minunata , greselile sunt la mine , doar ca ... speram la mai multa apreciere din partea lui , la mai multa grija . 
Nu-i nimic , speram prost .

 Azi am vazut ceva , si mi-am zis " trebuie sa renunt , trebuie ! " dar cum pot sa renunt la o persoana de care am abuzat de mai bine de jumatate de an , cum pot sa renunt la el ? Poate ca trebuie sa fac loc cuiva mai bun...macar daca as stii ca asa o sa fie fericit , as prefera sa sufar numai ca sa stiu ca o sa fie fericit , as pleca si nu m-as mai intoarce .. Da' eu nu stiu , eu vreau sa vorbesc cu el mereu si despre orice , vreau sa stiu ca e bine , sa simt ca e bine .. sa-l protejez asa cum mamele isi protejeaza copiii .
Cu Pafi...nici nu-mi aduc aminte cand am avut ultima discutie serioasa ... Am impresia ca-si bate joc de mine , de fapt , nu e doar o impresie...
Sincer nici nu mai am tupeu sa ma gandesc la toate cate se intampla si s-au intamplat , i-am lasat lui Pafi un mesaj off cu ceea ce gandesc , ma rog , in mare parte..presimt ca o sa rada , nu , nu mai e Pafi de alta data , ori m-am schimbat eu ? 
Am gresit , fata de unii oameni , si cel mai mult am gresit fata de mine... M-am gandit " eu am o viata dar nu traiesc " . 
Nu sunt in stare nici macar sa inteleg intelepciunea lui Dumnezeu , m-am uitat de curand la un video pe care doamna/domnisoara Anastasia care apropo, are un blog minunat,  l-a postat si mi-am dat seama ca m-am schimbat si nu in bine..
Dumnezeu nu are nevoie de rugaciunile mele daca sunt "doar de fatada " , da , mi-e rusine de mine dar nu mi-e rusine sa o recunosc , am incercat sa simt atunci cand m-am rugat , dar nu , sunt sub o vraja care m-a facut sa fiu intr-o lume departe de realitate , tristetea asta ... nici macar nu stiu cum sa reactionez la ea .. Ma doare , chiar da..
Pentru ca .. dupa ce te chinui sa cladesti o casuta frumoasa pe marginea oceanului ... vine tsunami si o darama...Asa e cand te joci cu natura.
Va rog , aveti grija de cei pe care-i iubiti si pretuiti , cel putin cat ii mai aveti.... Sau poate ca am eu ghinion..
Mi-am pierdut mastile..-Ascunsa.