miercuri, 29 august 2012

Scrisul <<----

"O literatură nu trăieşte prin cei ce scriu, ci prin ceea ce scriu.- Tudor Museanu"
Da , astazi o sa scriu despre el , despre scris . De ce ? Pentru ca intr-o zi e posibil sa dispara , sa se ascunda , sa paraseasca bucata de hartie , sa se imprastie undeva unde nimeni nu il poate gasi . 
Acum cat inca gust ultimele zile de vacanta mi-am adus aminte de orele parca nesfarsite de romana , imi amintesc ceasul de pe perete ce parea ca nu se misca .. dar chiar nu se misca , pentru ca nu avea baterie niciodata , pentru ca ne era prea lene sa ii punem baterie .. Dar nu asta conteaza , in timp ca faceam toate astea , in timp ce ma concentram pe fiecare secunda ce zbura prin clasa in imaginatia mea , scriam , mana mea ce apasa puternic pe pixul care probabil nu era al meu sau il gasisem pe undeva printr-un dulap acasa , iar literele , zeci .. poate chiar sute de curbe de lini si linioare se transformau in cuvinte inca nestiute , plictisitoare , lungi , scurte toate rostite de profesoara . Asa scriam pagini intregi , mana ma durea atat de tare incat simteam ca o sa mi se desprinda dar te obisnuiai cu durerea . Asta pana cand ploaia de zgomot a clopotelului ne trezea din transa si profesoara care facea pe surda si inca vorbea si desi noi ii atrageam atentia ca s-a sunat ea inca spunea cuvinte din comentariul ala nesfarsit iar noi inca le scriam parca neavand control asupra corpului . Si vorbea in continuare strecurand cuvintele " mai e puuutinnn , aveti rabdare " , pe care cateodate din neatentie le si scriam in caiete iar apoi le taiam cu o linie in graba sau mai nou le puneam in paranteza patrata pentru a zambi atunci cand citeam acasa comentariul acela ( daca il citeam ) sau cel mai probabil in vreo pauza inainte de o lucrare surpriza sau ceva .. desi lucrarile surpriza nu sunt specifice profesoarei mele . Si revenind la scris , cand in sfarsit profa' se oprea din dictat precum o ploaie torentiala care se termina brusc si apare soarele, in clasa puteam sa aud oasele colegilor mei pentru cu totii parca iesisem dupa luni de zile de sub o avalansa . Eu ca deobicei cu ultimele puteri ramase imi  miscam  sarmana mea mana pentu a  arunca pixul cat colo , sa nu-l mai vad apoi il luam repede de pe jos realizand ca nu este al meu si probabil daca il gaseste cineva dus este . Urmau momentele de consolare , cum pentru cine ? Pentru mana mea desigur pe care o mangaiam si o sarutam tandru de parca mi-o recuperasem dupa multa vreme apoi mi-o miscam cu grija si o priveam adanc bucuroasa parca ca e inca acolo , durerea disparea . Dupa intreg " ritualul " de vindecare a mainii mai aveam aproximativ cateva minute sa mananc ceva si poate cu putin noroc cand oboseste doamna din trancanit sa mai mananc putin si in ora dar lucru rar vazut . Sunetul clopotelului de data asta nu mai era atat de placut si melodios , acum era ca zgomotul facut de un tren pe sine , zambetul de la glumele specifice pauzei palea usor de pe chipul tuturor , cu exceptia unui coleg sau doi pe care nu o sa ii inteleg niciodata , de unde au atata energie . 



Si ca deobicei asa era o zi de scoala , dar ceea ce vroiam eu la inceput sa subliniez nu erau orele de romana sau mana mea fragila, ci scrisul, vechiul scris pe care l-am invatat cu totii , noi , parintii nostrii , bunicii nostrii , strabunicii nostrii dar pe care probabil nu il vor invata si copii nostrii . Cu putin timp in urma o matusa a venit din strainatate cu verisorul meu in varsta de trei ani . Evident ca am povestit ca intotdeauna si printre picaturi ne-a zis ca verisorul meu intra la acea clasa zero ( ce-o mai insemnand si asta ) iar apoi in clasa I unde va invata sa scrie pe calculator , va citii pe calculator si cel mai probabil va desena pe calculator . Am fost ceva de genul " Ceeeee ?! " . Serios ? Calculator ? Nu stiu daca acest nou sistem de invatare se aplica si in tara noastra doar ca mi se pare o adevarata prostie . Adica de unde o sa stie copii aia sa scrie de mana ? Ma uit la mine care dupa o vara in care nu prea am scris, atunci cand revin la scoala am scrisul foarte deplasat . Dar totusi sentimentul ala ca te doare mana si abia astepti sa se sune , cand te uiti pe caietele vechi si iti amintesti de ziua in care ai scris lectia respectiva , cand ai la sfarsitul caietului tot felul de desene si dialoguri cu colegul de banca plus nelipsitele inimioare pe care le desenezi cand esti indragostit apoi razi cand le observi..sentimentul ala ca..ca .. te duci la scoala!  Stiu ca asta este evolutia , ca poate e bine ca vor invata direct de pe calculator si asa mai departe doar ca mie una mi se pare mai interesant scrisul asa cum a inceput el . ^^ As fi putut sa mai vorbesc despre multe alte lucruri cum ar fi traditionalele copiute cu scrisul cat mai mic sau greselile gramaticale etc.dar am decis sa ma opresc aici . Sper ca nu v-am plictisit si multa sanatate va doresc ! :d 
                   

Un comentariu:

  1. Oricum, e mult prea devreme să umble ăştia mai mici la calculator.

    RăspundețiȘtergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :