vineri, 17 august 2012

Ce este o mamă ?

   Dupa cum scrie in carti si dupa spusele altora stiu ca mama este acea femeie care iti da viata,care te creste si care te iubeste neconditionat.Femeia aceea care atunci cand se priveste in oglinda vede o fiinta iubitoare,blanda,sincera,devotata si iertatoare.
Ei bine asa zic altii insa evident ca nu toate mamele sunt asa..De exemplu eu nu stiu daca pot spune lucrurile acelea despre mama mea,tot ce stiu eu despre mama este ca m-a nascut, ca m-a crescut si...ah ,era sa uit , tot ea este femeia care m-a facut sa sufar,care m-a dezamagit candva si care cinci ani din viata nu mi i-a dedicat mie . Cel mai mare regret al meu este ca am trasaturile ei de caracter din pacate..acest lucru incepe deja sa se observe dar eu nu pot accepta asta , eu nu vreau sa fiu ca ea , nu vreau sa imi fac copii sa sufere , sa imi insel sotul , sa mint , sa ma prefac si sa nu stiu ce vreau . Dar se spune ca de ce ti-e frica de aia nu scapi .. nu vreau sa fiu pesimista , poate ca mi-a fost dat sa traiesc toate astea ca sa inteleg de acum ce inseamna suferinta si durerea.Eu .. eu nu stiu , doar traiesc intr-o totala confuzie , nu stiu ce sa cred , pe cine si de ce , cateodata imi doresc ca Dumnezeu sa imi trimita o scrisoare in care sa imi zica cine minte si cine nu , in care sa imi zica ce sa fac , vreau asta .. zau ca as vrea pentru ca , pentru ca oamenii mari sunt atat de rai , atat de rai unii cu altii incat nu sunt atenti la " detalii " . Nu sunt atenti ca eu sufar din cauza lor , ei se cearta si .. si eu plang . Nu este corect ! Dar poate ca asa trebuie sa fie .. , am regretat de multe ori ca m-am nascut in familia asta , apoi m-am incurajat cu gandul ca altii o duc mai rau , apoi am suportat certuri si lacrimi ...
Nu vreau sa judec pe nimeni , toti gresim doar ca as vrea sa nu mai fiu mintita , as vrea sa nu fi fost mintita...Dar ce tot scriu eu aici ?! Ar trebui sa va povestesc de la inceput nu ? 
Pai m-am nascut intr-o familie cu doi parinti muncitori care probabil s-au iubit candva dar care acum nu cred ca o mai fac . Parintii mei au frati , tatal meu patru iar mama trei si evident ca au iesit , ies si o sa mai iasa discuti peste discuti , barfe , minciuni si tot felul .. Acum cinci ani tata a plecat in strainatate sa munceasca iar mama s-a angajat , fiind casnica pana atunci . Eram inca mica.. cred ca eram clasa a-III-a si inca visam ca lumea e roz si ca exista numai pace si iubire pana m-a lovit realitatea mai repede decat credeam si mi-am dat seama ca este chiar opusul viziunii mele . Tot la varsta aceea am inceput sa fac pe detectivul .. , imi amintesc atat de bine seara aia dureroasa , nu credeam ca o sa o memorez chiar asa.. Era seara si ma uitam ca deobicei la desene animate , probabil Spiderman pentru ca era mereu difuzat tarziu , tatal meu era plecat iar mama a primit un telefon si a inceput evident sa vorbeasca . Am fost brusc curioasa , am dat televizorul foarte , foarte incet si m-am strecurat langa usa ei . Am fost izbita de durere cand am auzit convorbirea pe care mama o tine cu un barbat , si nu , nu era tata . Isi , isi spuneau cuvinte dulci si parea atat de fericita , stiu ca nu m-am inselat , chiar nu era tata pentru ca tatal meu niciodata nu a vorbit asa cu mama si nici mama cu tata , convorbirile lor sunt mereu reci,seci si serioase , asta desigur cand nu se cearta ..Oricum , stiu ca mi-am pus mana la gura si am inceput sa plang.. am vrut sa ma asigur asa ca am inceput sa ii fur telefonul , sa ma ascund in cel mai intunecat colt , uneori in sifonier si sa ii citesc rapid mesajele . Cine s-ar fi gandit ca la varsta aia faceam pe spioanca cu propria mama , pai nimeni , nimeni nu s-ar fi gandit , poate de aceea nu isi stergea mesajele si apelurile . Incepuse intr-un timp sa vorbeasca la telefon afara , ma urcam pe geam ca sa aud cat mai bine , ma furisam pe sub mese sa nu ma vada si tot felul de lucruri dinastea. Nu stiu de ce ma mai straduiam , stiam , stiam deja ce se intampla in jurul meu doar ca nu vroiam sa accept , cum nici acum nu vreau doar ca deja sunt mare si nu mai gandesc ca fetita ce inca credea in Mos Craciun si in Zana Maseluta .. Am tacut..ani de zile , am tacut , nu aveam curaj sa ii zic mamei nimic , nici cu tata nu puteam sa vorbesc pentru ca stiam ca e posibil sa se desparta, am lasat lucrurile asa , am continuat sa plang in liniste , am continuat sa ii citesc mesajele , am continuat sa nu o mai recunosc pe femeia care mi-a dat viata . Nu stiu.. pur si simplu nu mai era mama aceea iubitoare care imi facea prajituri toata ziua , care se juca cu mine .. Devenise cu totul altcineva , acum era femeia care facea mancare o data pe saptamana  , care statea peste program la munca..si care ma gasea in fiecare zi cand venea de la munca micuta , ghemuita in coltisorul meu de pat , cu televizorul aprins si flamanda pentru ca  pana la ora 17 cand venea deobicei , nu mancam nimic. Slabisem mult si stiu ca tata ma intreba cand venea acasa in vacanta de ce , ii spuneam ca nu imi e foame si tot felul de lucruri. Minciunile au continuat iar ziua " neagra " a venit si ea . Deja lumea vorbea , cu totii stiau ce se intampla , chiar si tata , se certau la telefon si .. nega , mintea . Pana intr-un an cand o sora de-a lui tata a stat la noi o vreme , cand a plecat in strainatate la tata i-a spus ca sigur il inseala iar peste ceva timp cand a venit acasa a recunoscut si ea .. Era craciunul , cel mai urat craciun din viata mea .. Nu stiu de cine imi era mai mila , de mine sau de bietul tata care desi dur ca intotdeauna  suferea , stiam ca se simte ca ultimul om . M-am intrebat mereu cum as fi reactionat eu in locul lui , sa stiu ca nevasta m-a inselat atatia ani , ca a cheltuit banii mei cu altul si ca nu ma mai iubeste .. Au fost certuri si evident se punea problema unui divort , eu eram cea mai chinuita , impodobeam bradul , singura ca deobicei si ii auzeam , cei drept a fost si vina lui tata pentru ca el mereu a neglijat-o pe mama si multe alte lucruri , o inteleg din punctul asta de vedere doar ca ar fi trebuit sa nu se marite , sa divorteze cand a simtit ca nu il mai iubeste dar poate ca era prea greu asa . Intr-o seara mama a venit plangand la mine , s-a pus in genunchi si m-a intrebat daca o sa o iert vreodata .. i-am zis doar " iert da nu uit ".Asa a fost , am iertat dar nu am uitat , ar fi fost imposibil , nu au divortat .. Tata a zis ca ii mai acorda o sansa , poate de dragul meu , poate de dragul casei , poate ca tine la ea , motivele doar el le stie . Ma bucur ca nu s-au despartit dar in acelasi timp stiu ca nu mai suntem o familie de mult timp.. , noi nu vorbim , noi nu ne uitam la filme impreuna , noi nu ne plimbam .. noi suntem doar trei persoane care locuiesc in aceeasi casa . Parintii mei probabil ma iubesc , cel putin tata stiu ca o face insa pe mama nu o cunosc .. nu stiu cine e , nu stiu daca mai minte si acum sau nu , nu stiu daca ma iubeste , nu stiu nimic in legatura cu ea ! Urasc aceasta confuzie care ma strange ca niste lanturi , rudele mele , familia mea , parintii mei sunt cu totii niste falsi ! Tot ce fac ei este sa se uite in gradina altuia dar niciodata la ei ! Mama nu se intelege cu nimeni din familia lui tata iar tata cu nimeni din famila mamei iar eu ? Eu sunt la mijloc ! Capul meu e plin de minciuni , de idei , de greseli si parca toate astea se inrautatesc . Stiu ca nu numai eu sufar , stiu ca mama e nefericita si tata la fel si totusi ei se "unesc" ca sa nu imi lipseasca mie nimic dar daca toate acele minciuni nu s-au incheiat ? Daca mama inca il mai inseala pe tata , daca si tata o inseala ? Nu stiu si nici nu mai vreau sa stiu ! Nu vreau sa ma mai gandesc la nimic si la nimeni , nu vreau sa mai aud nici o cearta  , dar nu este nimic cum vreau eu , niciodata nu e .. Tot ce pot face este sa astept , sa astept o viata a mea , o viata mai buna poate..Uneori nu inteleg de ce , de ce nu pot sa am si eu viata prietenelor mele , ele au voie sa faca ce vor , ele traiesc intr-un mediu pasnic , parintii lor se inteleg si ele nu apreciaza asta deloc.Nu am vorbit niciodata deschis cu ele despre asta , poate ca imi e rusine , le-am povestit doar franturi , cat puteam sa vorbesc pana ma inecau lacrimile . Nici ele nu au insistat, probabil ca stiu ca este un subiect sensibil sau poate ca nu inteleg..nu cred ca cineva poate sa inteleaga daca nu a trecut prin asa ceva . A fost cea mai urata perioada iar acum traiesc cu o frica , mi-e frica sa nu se repete acest calvar.. Prefer sa nu fiu niciodata mama si sotie , decat sa repet greselile mamei mele.
Deci cine este mama ? Nu stiu , nu stiu cine e dar poate ca o sa aflu candva .. :-) .



                           Ascunsa    

2 comentarii:

  1. Eu zic să stai liniştită. Crede-mă, alţii au o viaţă mult mai rea decât a ta. Ia gândeşte-te, parinţii tăi ţi-au spus vreodată că eşti un blestem pentru ei? Ţi-am spus ei că mai bine nu exitai? Ţi-au spus ei că mai bine te dau la un cămin sau te aruncă în stradă? Stau împreună pentru că te iubesc, iar asta e tot ce contează.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate , exista vieti muuult mai rele ,niciodata nu m-am indoit de asta si stiu ca parintii mei ma iubesc , si eu ii iubesc si poate ca asta face ca durerea sa doara si mai tare..Multumesc pentru comentariu ! >;d< :*

      Ștergere

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu

Aminteste-ti :

Aminteste-ti :

Rasfoiesc :