duminică, 8 noiembrie 2015

cuvinte



Cand te gandesti la ele , cuvintele par ca se completeaza si toate lucrurile profund ingropate in tine  se materializeaza intr-un fel sau altul , chiar si cea mai lipsita de sens viata prinde conturul unei existente fericite sau nefericite ..
Dar cand vine vorba sa le lasi sa se strecoare undeva in exterior , e un haos imbinat cu neputinta , putina fericire , putina tristete si foarte mult nimic .. E ca si cum cuvintele astea sunt doar ale tale , sa le ti in minte , in inima , sa te chinuie in interiorul imbatranit de multimea lor si care tanjeste , totusi , dupa multe altele ca sa poate explica lungul sir de disperari trecatoare . Cuvintele sunt in siguranta acolo , in inima si oricat le iubesti , nu poti decat sa te lupti cu ele , sa te lupti cu tine , sa le lasi sa curga .. sa faci ceva sa para , macar putin din ceea ce traiesti , adevarat .
Cunosc prea putine lucruri ca sa pot spune cu adevarat ceva despre cuvinte , lume sau propria fiinta dar noi , ca oameni , dispunem de o nemasurata teama . Mie imi e teama , toata viata mi-a fost . Ma lupt cu teama si cuvintele sunt o certitudine ca orice ar fi , oricum as fi , cel putin stiu ca sunt...
Cuvintele  sunt o siguranta , o ancora in oceanul propriei fiinte . Si poate ca fiecare are ancora lui ... Nu stiu daca asta e ancora mea , dar nu vad de ce altceva as mai putea sa ma agat , daca nu de mine . Si ce sunt eu , daca nu cuvant ? Cuvinte pe care nici eu nu le pot intelege, imi zboara prin minte , se amesteca , se prabusesc intr-un val de uitare si revin inapoi sub o alta forma , uneori m-as lipsi de ele dar cand nu mai am ce sa-mi spun nici macar mie , cand nu mai am cuvinte nu ma simt decat ratacita... 
Am nevoie de cuvinte si doar de-as putea sa le scriu asa cum le simt , sa le dau o forma , si sa le citesc pana n-am sa mai vreau sa mai aud nimic , nici macar pe mine .
Cuvintele , ce concept ciudat , ce putere uluitoare , ce oameni slabi nu stiu sa faca nimic in afara de a concepe cuvinte . Pe cat de simplu , pe atat de complicat, dar ramanem asa , in disperarea noastra de a spune cat mai multe nespunand  , de fapt , nimic , pentru ca niciun cuvant nu-ti apartine , tu aparti cuvintelor . 
Cuvintele sunt vocea din mintea ta  care deschide si inchide rani , care tace si urla , care nu te lasa nici sa mori , nici sa traiesti . Ce-am insemna noi , fara cuvinte ..
Ce de lucruri fara inteles , ce propozitii enigmatice , ce lipsite de sens imi sunt cuvintele , ce lipsita de sens sunt eu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu