vineri, 30 octombrie 2015

Un intreg

 " But because things change [...] and life doesn't stop for anybody . " - Stephen Chbosky

Cat de disperati , fascinati si distrusi sunt oamenii de trecerea timpului . Cat de fascinata si tulburata sunt , deseori , eu . Ma tulbura linistea noptii cand orele trec repede iar mie mi-e greu sa dorm , cand caut un refugiu , orice , numai sa ma pierd in odihna si cand ma gasesc zorii asa , mai tacuta si mai istovita ca deobicei .
Dar timpului nu-i pasa de durerea pe care o provoaca cand aluneca usor la vale , macinandu-se in ceva inexplicabil , inexistent . Nu se opreste niciodata sa-mi explice unde a disparut acea fata pe care obisnuiam s-o cunosc , unde am disparut eu . 
Oare m-a luat cu el , in valurile uitarii sau plutim  amandoi pe undeva , in trecut , veghind prezentul asta nechibzuit . 
Dar ce-as putea sa-i spun timpului , cum sa-l acuz ca rapeste oameni , vieti , momente , vise si clipe de nesomn , cand orice as zice isi coninua lunga calatorie spre nimic , ce-i pasa lui , ce-mi mai pasa mie..
Stiu doar ca obisnuiam sa cunosc o fata ce gandea adesea ca atunci cand isi va intalni dragostea , isi va intalni fericirea si ca aceasta nu poate exista fara . Visa ca petrecerile galagioase , noptile petrecute cu oameni pe care se preface ca-i place , pe langa prieteni calatori , pe langa fumul ce se prelinge din tigarile lor si  in preajma muzicii a carei versuri nu le cunoaste ii va aduce , cumva , fericirea , pacea . Credea ca asta e tot ce poate sa ceara de la viata momentan . Uneori a fost asa . Dar n-a fost despre oamenii din jur , n-a fost despre bauturile tari , a fost doar despre ea . Uneori era fericita pentru ca-si dorea sa fie , pentru ca intr-o mica masura , simtea ca merita sa fie . Dar fericirea ei era diferita , era fericita ca de acolo , de pe plaja incinsa de rasuflari tinere poate vedea mai bine stelele , ca focul de tabara incalzea altfel sufletul , ca apartinea , macar putin de altii si ca altii ii apartineau ei . Voia sa-i apartina ..Asa ca s-a lasat sa fie fericita , in noptile tarzi si in diminetile reci , prin rarele melodii pe care le stia si le iubea cu adevarat . 
In lipsa unei " jumatati " in care credea atunci , isi distragea mintea si sufletul cu " iubiri de vara " pe care urma sa le regrete pe urma , fiindca stia ca ea nu e asa , ca nu vrea asta cu adevarat , dar facea lucruri contra ei , doar pentru ca asa parea .. normal , doar pentru ca asa era diferit . 
Si isi iubea prietenii . Sincer si cu adevarat . Ii iubea si spera , mai mult ca orice , ca si ei sa o iubeasca la fel de mult . Ar fi dat lucruri si clipe multe , pentru prietenii aceia ce o faceau sa se simta acasa . In fond , a cautat ceva ce poate a inteles in final ca nu e , de fapt , prioritar pentru ea . A vrut sa fie iubita de oamenii pe care credea ca ii iubeste , sau ii iubea , nu mai stie acum . A vrut sa fie o prioritate pentru cei ce erau esentiali  , a vrut ca , desi diferita din anumite puncte de vedere de ei , sa fie  pretuita .
Cunosteam fata asta egoista si posesiva dintr-o dorinta inexplicabila de a se simti iubita , dintr-o dorinta inexplicabila de a apartine de ceva , de altcineva . Si voia , cu adevarat , ca ceilalti sa-i apartina . 
Nu stiu cum sunt altii , cum isi traiesc ei povestile , cum isi ascund sau isi marturisesc cele mai adanci ganduri si traieri  sau daca o fac vreodata ... Daca isi recunosc lor  ca fiecare lucru pe care l-au facut a fost ca o speranta ascunsa dar imposibil de atins ? 
Nu mi-e dor de fata aia dar imi lipseste , uneori , felul in care visa . 
Fiindca acum stie ca nu stie cine e , dar ca s-a schimbat . Acum prietenii sunt oameni pe care obisnuia sa ii stie si ca daca este cu cineva in lumea asta , atunci acea persoana e ea insasi . Stie ca nu are nevoie de nicio " jumatate " fiindca nu exista una , fiindca ea e un intreg . Un intreg nu are nevoie de jumatati , nu are nevoie de nimeni . Un intreg nu vrea pe nimeni , se vrea pe el . Sa se inteleaga, sa se ierte , sa se vindece . 
Adevarul despre fata asta , adevarul despre mine este ca mi-e frica de orice vine din alta parte in afara de interiorul meu , mi-e frica de prietenii pe care obisnuiam sa-i vad ca pe magie iar acum , obisnuiesc sa nu-i mai vad deloc . Mi-e frica de orice ar putea sa-mi perturbe linistea , de orice persoana de care as putea , din gresala , sa ma indragostesc . Ma rog intr-o tacere deplina ca astfel de lucruri sa stea cat mai departe de viata mea pentru ca videcarea mea nu se mai afla acolo unde obisnuiam sa o caut . Poate ca am inteles , atat cat pot , ca ma vindec singura de mine , prin mine insami . Fericirea fetei aleia nu mai e in oameni ... e in valurile marii . 
Asa ca acum , caut valurile inimii mele si stiu ca nu te poti distrage de tine insati prin nimic .. prin nimeni asa ca nu mai fug , doar ma caut . 
Ascunsa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu