luni, 30 noiembrie 2015

Sa raman

" I paint flowers so they will not die . "  - Frida Kahlo 
         Adevarul este ca nu vreau sa mor .
E un adevar simplu , fara semne de intrebare si fara puncte puncte .O justete pe care putinii mei ani de viata n-au reusit inca sa o descifreze dar care este , de altfel , scopul dintai si visul din urma..
Un vis a carui materializare se va face prin impletirea lui de venele mele pamantii prin care se revarsa , temporar , viata . Vreau sa gust nemurirea pentru ca in ea dainuie magia lumii . Oamenilor le este frica tot timpul , ani in sir le e frica de ziua in care vor fi chemati "Acasa" . Tind sa cred ca eu nu pot sfarsi in aceasta viata , nici in urmatoarea sau in cea de dupa aceasta . Cunostiintele mele despre  moarte sunt mult prea vagi ca sa-mi dau cu presupusul dar as vrea , cumva , sa existe cu adevarat doar o viata fiindca mi-ar fi greu sa nu mor in toate ... Viata e efemera si nebuna , frumoasa si mai ales grea dar infinit de vesnica .. In trup , abia astept sa mor dar in suflet imi vor creste flori nemuritoare..
Sa-mi moara trupul intr-o zi ca sa nu ma mai vada nimeni si sa ma simta doar cativa ... E precara aceasta imagine a noastra , nici nu pot sa citesc in ochii tai ca deja s-au stins , sau poate s-au stins ai mei primii , dar uite cat de inradacinate sunt in noi toate aceste simtaminte ... Ce eterna este iubirea , furia ,durerea si tot ce se afla dupa . Cat de vesnic va fi , mereu , cuvantul , sunetul si viata . 
         Asa fiind , mi-e groaza doar ca o sa-mi moara sufletul odata cu trupul .
Poate ca ne-am nascut sa fim muritori iar moartea nu-mi pare a fi trista , o percep ca fiind inocenta si totusi cruda , nu ne lasa decat o sansa sa o sfidam , aceasta unica viata prin care putem deveni nemuritori ..
Ce sens pot gasi intr-o lume in care imi va oferi totul , mai putin vesnicia sufletului ? Ce inseamna cineva caruia i-a murit sufletul , dupa un an , dupa doi , dupa un deceniu sau un veac ? Ii risipeste vantul amintirea , ii dispare privirea , i se usuca suflarea ... Si apoi moare in cel mai real si distructiv mod posibil iar el n-a ajuns sa fie nimic pentru viata . Pentru viata de dupa el .
          Eu ? Sunt doar un strop de ploaie intr-o furtuna , dusa fara control oriunde , oricand , insegnifianta si mult prea muritoare .. dar ma agat incontrolabil de acest vis numit nemurire . Daca sa nu mor inseamna sa scriu , sa pictez , sa visez sau sa iubesc am sa caut puterea de a savarsi macar una din ele si daca n-am sa gasesc aceasta putere , am sa o creez in mine , cu fiecare strangere de inima pe care o sa o am vreodata !
Am ales ca vreau sa raman asa cum altii au ramas pentru mine . Vreau sa dainui intr-o biblioteca , intr-o minte si intr-o inima , vreau sa traiesc atat de mult cat insasi viata va exista , sau poate un pic mai putin . Voi primi sfarsitul meu fizic cu bratele deschise , imi voi lasa celulele sa se odihneasca , caci vor fi batrane , imi voi lasa inima sa nu mai fie mereu cu mine , sau poate ele ma vor lasa pe mine sa ma sting , dar sufletul meu va prinde infinite apusuri si chiar mai multe rasarituri .
Nu-mi mai doresc nimic , decat inca o zi si inca una si inca una , ca sa am timp sa nu mor in suflet , sa am timp sa raman ...

Ascunsa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu