2014 - Eu , cu mine .

" Nu este niciodata prea tarziu sa devii ceea ce ai fi putut fi . "

      2014 , aceasta postare este pentru tine , in aceasta seara , vei fi o persoana careia am sa-i spun tot ceea ce mi-a dat si tot ceea ce mi-a luat .
     M-ai invatat ca uneori , oricat ai incerca si oricat te-ai stradui , in viata ta nu pot ramane toti oamenii pe care ii iubesti . Am inteles ca , am avut tendinta sa ma agat obsesiv de persoane care nu mai erau deja in viata mea , de teama faptului ca ma voi trezi dimineata si voi realiza ca sunt singura, ca imi voi spune "  niciodata nu vor mai fi in viata mea " , iar ,  " niciodata " , este o perioada destul de lunga .
Am fost speriata , am facut greseli care nu mi-au fost iertate desi am dat tot ce-am putut sa le repar , dar cuvintele odata spuse nu mai pot fi retrase iar iertare , nu este nimeni obligat sa-ti ofere . Si nu m-am putut ierta nici macar eu pe mine , pana in ziua cand , o alta durere m-a facut sa inteleg ca este in regula , ca am facut propriile mele greseli si ca deja am platit pentru ele mai mult decat as fi meritat , ca acuzatiile pe care le accept si pe care mi le dau eu insami n-o sa schimbe trecutul si nu vor imbunatati prezentul , am inteles ca nu sunt o persoana buna , dar nici cea mai rea. Si , am avut puterea sa pun punct unor capitole din viata mea , desi tot ce mi-as fi dorit ar fi fost sa ramana inca deschise , inca-mi asteptam finalul fericit . Am renuntat la oameni care probabil renuntasera de mult la mine , a venit seara in care , cu lacrimi in ochi a trebuie sa rezist unei ultime conversatii si sa stiu ca aceea este , sa-mi spun " Iti vei petrece tot restul vietii tale fara ei si vei fi bine . " 
Cel mai greu este sa reusesti sa spui asta , sa-ti castigi o oarecare indepententa , sa accepti ca nu toate povestile au final fericit , ca nu toate broastele devin printi si ca uneori nu ai viata pe care ai visat-o din motive stiute sau nestiute . 
Si astfel , am trait prima zi din tot restul vietii mele fara persoane iubite , dar am trait-o si am facut-o cu toate puterile mele , nu m-a ajutat nimeni , am fost doar eu cu mine . 2014 , m-ai fortat sa fiu sincera cu mine . Poate ca m-am mintit prea mult , am sperat obsesiv ca totul se va intoarce la ce-a fost , am amanat finalul si am fost ranita si mai mult , jignirile si suferinta nu m-au determinat sa ma opresc din a lupta pentru... nimic , doar adevarul crud mi-a redat luciditatea si puterea de a ma .. accepta . Asa cum sunt , cu greselile mele , sunt ceea ce sunt , sunt buna pentru unii si rea pentru altii , unii isi amintesc de mine , altii nu , sunt singura dar uneori , am alaturi si alte persoane , insa , la finalul zilei tot ce am sunt eu , si e in regula. 
     2014 mi-a oferit o zi de nastere ingrozitoare ce a gazduit un eveniment pe care nu-l voi mai uita niciodata , un eveniment cu repercusiuni , au fost sase luni de suferinta si o zi , ca finalul sa aiba loc , insa amintirea va ramane . Am avut un Craciun obisnuit si un revelion urat , in care am fost , din nou , doar eu cu mine . 
2014 a fost despre eu... cu mine . Am avut povesti de dragoste ratate , am avut multe , mult prea multe lacrimi , am avut concluzii de tras si lectii de invatat . Am vazut baiatul ce a lasat o puternica amprenta in viata mea sarutand in fata mea o alta fata , dupa atat de mult timp , am vazut si asta si am venit acasa si am plans cat m-au tinut puterile si , din nou , m-am avut doar pe mine . 
Nu am realizat prea multe  in anul ce tocmai a trecut si cu siguranta nu a fost un an despre oameni noi , a fost anul in care , m-am desprins , cu multa durere , de cei vechi . 
2014 , greu , dureros si obositor . Asta pana in ultimele lui secunde . Cu siguranta , un an in care nu mi-as mai dori sa ma intorc , un an ce nu m-a placut si in care a predominat durerea . Nu stiu cat de multe va schimba o cifra diferita in calendar , dar 2015 , imi datorezi multe !
Ramai cu bine in trecut , 2014 , an in care am fost eu , cu mine . 
Ascunsa

" Make sure to live it right "

" Some days , I wonder if you miss me . Other days , I wonder why I'm still wondering. "

    Zapada este frumoasa , intotdeauna mi-a placut , intotdeauna o sa-mi placa si intotdeauna se lasa asteptata. 
Povestea acestei zapezi , este ca mereu imi aminteste de o persoana care a contat si care probabil inca va conta . Ma intreb daca, atunci cand fulgii albi incep sa se asterne , te gandesti si tu la mine asa cum o fac eu , daca iti amintesti de felul in care asteptam impreuna . 
   Probabil ca nu , dar e in regula , nu sunt suparata . Poate ca ai si tu lucruri care-ti amintesc de mine , lucruri de care eu nu stiu sau poate ca , m-ai uitat . Presupun ca uneori , raspunsurile nu ne pot fi date si poate ca , ani mai tarziu , cand voi vedea pentru prima data invelisul alb , nu-mi va mai rasuna numele tau undeva in interior , poate ca amintirile se vor duce . 
   Inca un Craciun a trecut si ma intreb prin cate stari de degradare voi mai trece pana la urmatorul , as spune ca , poate se vor intampla lucruri ceva mai bune pana atunci , insa simpla incercare de a spera ma amuza , cred ca uneori , lucrurile se intampla iar tu nu mai poti sa readuci inapoi felul in care sperai copilareste ca vor veni si timpuri bune . Daca vor veni sau nu , acum imi e tot una .
   Atat de multe s-au schimbat , n-am crezut niciodata ca o sa vina ziua cand voi stii ca s-a terminat cu noi , cand nu voi mai crede asta , voi gandi asta , ci pur si simplu voi stii . E inexplicabil modul in care oamenii se trezesc intr-o dimineata si pur si simplu stiu lucruri , sau felul in care simti ca aceea este ultima conversatie , si o savurezi cat de mult poti , fie ea chiar si o cearta . Pur si simplu privesc capitole incheiate , prietenii sfarsite , felul in care stiu ca traiesc prima zi din tot restul vietii lor , fara cineva , sau ceva , si ca asa va fi de azi inainte . Cand stii ca deseori , zapada sau lucrurile marunte , precum o raceala , vor trezi amintirile acelor vremuri cand totul parea ca o sa dureze vesnic . Sfarsitul a ceva este ca iubirea , vine in timp , dar cand nici nu mai e nevoie sa spui ca " iubesc " sau ca " s-a terminat " , intreaga ta fiinta este de acord cu asta dar felul in care suporti aceasta concluzie este , la inceput , o drama iar mai apoi totul  devine clar si realizezi ca o sa-ti petreci intreaga viata cu aceasta gluma proasta . 
   " Make sure to live it right . " A fost ultima ta propozitie la care n-am mai spus ca .. " voi incerca " , si inca ma gandesc la ce ai spus si cum sa fac sa respect ce ai spus , e ca ultima chestie pe care ai cerut-o de la mine si e ultima chestie pe care chiar as vrea s-o respect , de dragul tau , de dragul a tot ce-a fost . Sper ca si tu iti vei gasi calea si , in sinea mea , cand ma uit in sus si vad fulgii , imi doresc sa ai si tu lucruri care sa-ti aminteasca de mine , mi-as dori sa ma ierti si sa accepti si tu situatia , asa cum incerc si eu s-o fac . 

Cand te trezesti dimineata , e in regula sa nu fiu in gandul tau , dar gresesc daca-mi doresc sa mai fie , macar o parte din tine , care sa-si aminteasca ca , undeva acolo , respir si eu acceasi compozitie chimica ca si tine . Te gandesti oare ca , traim inca sub acelasi cer , si sub acelasi Soare , si cand zapada vine , iti cobori oare privire gandindu-te la ultima imagine cu mine pe care o ai ? 
Sper ca da , dar daca nu , voi trai prima zi din tot restul vietii mele cu acest fapt . Si n-am apucat sa-ti spun atunci ca ... I miss you , now and forever .  I promise you . 

Ascunsa

:)

" I just hope that you miss me a little when I'm gone. "

 14 Decembrie

Si totusi inca sper ca acel ultimul lucru ma va salva . Imi e rusine ca nu ma mai pot salva singura , o mica parte din mine inca incearca , am trecut peste limita lucrurilor care pot fi acceptate insa decid sa nu ma opresc . Nu stiu ce nu ma lasa sa renunt , orgoliul , teama ? 

  15 Decembrie

Este inca la fel , simt ecoul din mine care-mi spune ca ceva nu merge , ca mai am putin . Putin pana cand ? 
De ce traiesti ? Nu stiu , fiindca dintr-o intamplare m-am nascut si din alta intamplare n-am murit . Nu stiu ce urmeaza sa fac .

 16 Decembrie

Simt lacrimile cum mi se scurg pe obraji , incerc sa  respir . Femeia spune sa lasam aerul sa patrunda in inima noastra si cand incerc sa fac asta , un val de durere imi traverseaza toata sira spinarii . 
" Nu pot plange aici  " imi spun . Dar nu ma pot opri . Ma gandesc la rimelul meu , ma gandesc ca tocmai azi am decis sa nu-l folosesc pe cel rezistent la apa . 

 17 Decembrie

Imi spui despre o fata si sunt ok cu asta . Simt intepaturi undeva in cutia toracica , dar nu-mi spun nimic , ignor totul ca si cum ar fi normal . Dar chiar este normal , nu-i asa ? 
Venirea sarbatorilor mi se pare o tragedie fiindca mie imi plac sarbatorile insa acum nu simt nimic , luminile , cadourile , ma lasa rece . Ce semn imi mai trebuie ca sa realizez ca interiorul meu este plin de lucruri care nu se mai vindeca ? 
Imi amintesc de masina care a franat zgomotos in fata mea pe trecerea de pietoni , nu mi-e teama cand ma gandesc ca acele secunde imi puteau fi fatale .

 18 Decembrie

Cel mai greu moment e cand realizezi ca uneori trebuie sa renunti . Sa-ti demonstrezi tie , odata pentru totdeauna , ca mai ai inca putin curaj . Putin curaj sa pleci . Nu stiam ca aceasta va fi ziua , stiam doar ca va veni . Ma gandeam ca nu sunt pregatita pentru asa ceva , dar cand voi fi ? Cate sanse sa mai dau , cat sa mai indur ? Cum poti sa fi vreodata pregatit sa traiesti cu gandul ca vei iesi din viata persoanei pe care o iubesti , pe care , Doamne , o iubesti asa mult . Cum sa iti anunti inima ca acesta e finalul , ca nu mai poti sta , ca esti nevoit sa pleci , ca nu vrei dar ca asta e situatia .
Sa-i spui inimii tale asta e ca si cum i-ai spune unui copil ca nu-si va mai vedea niciodata mama . Si daca inima te intreaba pentru cat timp , va trebui sa zici ca pentru toata viata , iar durata vietii , poate fi , daca ai ghinion , destul de lunga .
Sa nu mai vorbesti cu cineva niciodata , e destul de mult , dar mai greu e cand realizezi ca vei trai , de acum inainte , fiecare simpla zi cu o amintire mult prea dureroasa , si macar daca ar fi singura , dar nu e , caci durerea are intotdeauna companie . Vei trai tot restul vietii tale cu o amintire care te va face sa plangi , vei invata sa traiesti cu lipsa unei persoane fara de care este aproape imposibil sa zambesti . De ce ? Probabil fiindca Universul , Dumnezeu  , destinul sau insasi viata , nu te-a facut si pe tine norocos , norocos sa fi fericit. 

Ascunsa

Reflectez

" Iubirea este magica si infinita , insa norocul , pana la urma , nu e la fel . " - James Patterson 

   Aceasta lumea este incredibila fiindca , in toata splendoarea ei , este un iad . Nu exista ceva ce te poate face fericit , doar fericit . Totul te raneste intr-un mod sau altul dar fiind obisnuiti cu asta , nici macar nu mai realizam cat de dureroasa este lumea asta . Cartile , spre exemplu . 
Sunt cele mai minunate lucruri , una dintre cele mai frumoase creatii ale omului , cartile salveaza vieti si concepe vieti . Nu stiu ce-as fi insemnat eu fara carti si desi probabil nu am facut prea multe alegeri bune in viata , sa primesc acesti prieteni reci in viata mea a fost cu siguranta ceva stralucit , am facut un pas , iar cartile restul . 
Dar chiar si asa , ceva ce iubesti , ce te aduce in extaz si te teleporteaza in cele mai captivante lumi , lasa adesea lacrimi in urma . Nu toate cartile m-au facut sa plang , ci doar cartile pe care le-am adorat asa ca m-am obisnuit sa cred ca o carte nu e buna daca nu ma face sa plang . Si am plans , iar cand o carte e buna , pe cat te face de fericit , pe atat de face de trist . Si de ce ... Pentru ca , cartile bune au in general un final tragic , sau poate sunt eu prea norocoasa incat sa gasesc doar astfel de carti , dar chiar daca cartea nu are final tragic , simplul fapt ca se termina este un motiv de tristete. Simplul fapt ca citesc lucruri extraordinare despre vieti extraordinare in timp ce eu stau aici nefacand nimic cu viata mea , asta e trist rau . Si sentimentul pe care il am cand inchid cartea si magia dispare si trebuie sa traiesc constant tot restul zilelor ingreunata de sentimente interminabile , nu e drept .
  Poate ca tristetea nu persista , poate ca depinde de fiecare , insa chiar daca e vorba de un minut sau o zi , tristetea se naste chiar si din lucruri frumoase , cum ar fi cartile . Si cam asa e lumea , tot ce e mai frumos , tot ce e mai pretios naste durere . Ironic ce-i drept . Iar noi suntem datori sa cautam doar partile bune , sa ignoram durerile , si da , altceva nu e de facut caci probabil ne-am pierde mintile daca am lua in seama fiecare lucru trist , ignoranta e o binecuvantare intr-o lume ca asta .
   Ce inseamna oare raiul , daca acesta exista ? Inseamna un loc in care durerea sa nu mai existe in orice ? Daca e asa , probabil merita sa ajungi acolo . Mi-ar placea o lume in care sa-mi permit sa fiu sensibila , sa-mi permit sa traiesc profund fiecare moment al meu , fara sa-mi fie teama ca ma prabusesc ,  fiindca aici , e imposibil . Aici , daca esti sensibil , esti mort . Trebuie sa inveti sa traiesti cu durerea ta si durerea lumii , nu ai cum sa schimbi asta . 
  Probabil ca am obosit de atatea ganduri si cand oamenii ma intreaba daca sunt suparata doar fiindca uneori imi permit luxul de a ma comporta exact asa cum ma simt nu mint cand zic ca nu , nu-mi mai dau seama ce inseamna sa fi suparat , sunt doar eu traindu-mi fiecare zi in acelasi mod , cu aceleasi stupide amintiri care nu ma lasa nici sa mor nici sa traiesc , cu aceste carti care mai reusesc sa-mi miste cumva inima . Inconjurata constant de prosti care ma obosesc , imi irosesc putina energie pe nimic , ma uit la poze fara sa realizez de ce , probabil sunt masochista si dupa ani si ani inca ma fac sa plang aceleasi  chipuri si acelasi tampenii . Uneori inca stau si ma intreb ce e in neregula cu mine , ce caut aici si ce scop am , iar simplul gand ca probabil nu am un scop ma ameteste . De ce , din atatia oameni , nimeni nou nu poate sa-mi intre in viata , sa schimbe cumva , ceva , si ce-as putea eu sa schimb , cum sa schimb o viata cand nu pot sa ma schimb nici pe mine , ce mai incerci dupa ce-ai incercat tot ? 
Probabil gandesc prea mult . Dar ce mai conteaza o durere in plus sau in minus , cand uneori , si sa respiri doare ?
Ascunsa

Durerea zilei de 29

" Sometimes a relationship is hard to explain . Not friends . Not enemies . Just two strangers with some memories " - Hedonist Poet 

      Majoritatea amintirilor mele , fie ele frumoase sau nu , au fost datorita " celor trei " . Emotiile si lacrimile , pana la voi , imi par acum artificiale . Desigur , nu toate , dar cand ma uit la eu cea din trecut , involuntar , gandurile mele ajung la voi , involuntar , fara voi , parca n-am fost eu .
Fiindca  toti avem oameni in viata noastra , prezenti sau nu , care au contribuit intr-un mod sau altul la dezvoltarea noastra , la conceperea unor amintiri pe care nu iti dai seama cand le intiparesti in manuscrisul vietii tale, momente pe care nu le poti construi singur , momente care-ti creeaza viitorul , fericit sau nu . De ce sunt oamenii acestia si nu alti ? Nu se stie , probabil , pentru ca asa a vrut viata . Poate pentru ca v-ati gasit in momente in care aveati nevoie unul de altul si desi relatia evolueaza pe parcurs diferit pentru fiecare , unul poate se indragosteste , altul poate se departeaza , fiecare ramane cu amintirile lui . Si cand ajungi in momentul in care realizezi ca ai doar atatea amintiri , si nimic mai mult , ca n-o sa mai fie nimic cu voi , te simti pustiu . 
      E greu sa alungi din viata ta oameni care au contat atat de mult , e greu sa inveti sa traiesti fara ei si sa iti derulezi , luni in sir , poate ani , amintiri vechi . E greu sa duci dorul si sa te gandesti ca poate nu e reciproc , ca poate tu iti amintesti perfect ce s-a intamplat in ziua aceea , ca a devenit o amintire importanta pentru tine cand poate pentru cealalta persoana , acum esti doar un nume iar ziua aia e pierduta printre atatea altele.
Nu stiu care parte din mine s-a straduit mai mult sa va alunge , poate inima , poate minte , dar ce mai conteaza ? Pentru ca dupa ce incerci tot , realizezi ca trebuie sa fi resemnat , sa nu mai lupti nici cu tine , nici , metaforic , cu ei . Accepti ce a fost si lasi zilele , lunile sa curga , asteptand dimineata in care te vei trezi fara sa te mai gandesti , asteptand ziua cand vei realiza ca nu ti-ai mai amintit , ziua cand numele lor auzite intamplator pe strada nu-ti vor mai produce nicio reactie , cand stomacul tau nu se va mai strange si ochii tai nu vor mai lacrima . Astepti o zi cand o sa ai alte persoane la care sa te gandesi si pentru care vei plange , ziua cand vei ierta totul , pe ei , pe tine , si vei uita . Caci asa se spune , ca nu ierti cu adevarat pana nu uiti , si in adancul meu am crezut mereu ca am iertat , dar daca n-am uitat nimic , inseamna ca n-am iertat nimic? 
Zile in sir te gandesti la un trecut care nu te ajuta sa-ti construiesti viitorul si te impiedica sa-ti traiesti prezentul , dar ce e de facut , cand ajungi obosit de atata munca sufleteasca si mintala , si te prabusesti pe marginea patului , acelasi pat in care ai plans de atatea ori , nestiind ce sa faci si unde sa te mai duci .
Oare de cate pagini scrise e nevoie , ca sa poti in sfarsit sa accepti si sa uiti ?
Si poate ca atunci cand nu vezi si nu auzi nimic , viata ta continua sa mearga pe drumuri in care stii ca nu o sa apara aceeasi persoana de doua ori , si poate traiesti o minciuna , poate daca nu stii ce mai face vei ajunge la un momentdat sa te gandesti mai putin , poate daca ignori ceea ce-ti suna in minte ore in sir , o sa dispara ... Poate ca " ochii care nu se vad se uita " este o expresie , partial , adevarata si chiar daca nu se uita , cel putin , amelioreaza lucrurile . 
       Dar cand vine vorba despre tine , un " unu " din " trei " , simt ca toata viata mea este o ceva sau un ceva , ce-mi rade batjocoritor in fata , sfideaza efortul meu , lacrimile mele si ma aduce intr-un nou nivel de degradara , intr-o noua mizerie din care nu mai am puterea sa ma ridic din nou desi stiu ca o sa fac asta , fiindca ce alegere as avea , cand nici sa sufar nu mai pot , cand nici ranile nu mai ai cum sa le vindeci sau sa le acoperi , ci pur si simplu , inaintezi cu ele ..
Nu stiu mai exact ce am simtit atunci , a fost o teama cumplita , o ura pentru mine insami si mai apoi , crudul adevar , izbitor si rece , totul intr-o singura zi . 
       Te vad cum vii spre mine cu ea , nici nu o observ , ma pregatesc doar sufleteste sa te privesc de aproape , sa-ti aud vocea , sa-ti vad zambetul si , poate , sa te ating . Sunt pregatita pentru asta , am mai facut-o de multe ori inainte . Si apoi , va spun amandurora intr-o gluma " De ce sunteti amandoi ? " Si toata lumea rade , nici nu ma gandesc la un alt raspuns decat acela ca " din gresala " , nici nu ma gandesc la cu totul altceva. 
Si apoi ne despartim , fara sa primesc un raspuns si uitandu-ma la proprii mei pasi , incep sa intreb persoana de langa mine , speriata , " de ce erau impreuna ? " 
Dar cine poate sa-mi raspunda ? Cat a trecut ? 80 de minute , imi simteam ochii fixati peste tot , nu mai aud nimic , ma intreb , obsesiv , de ce erau impreuna , ma calmez singura pentru a ma infricosa din nou , nici macar nu am curaj sa-mi dau un posibil raspuns , nimic nu putea sa fie adevarat . 
Semaforul e rosu , masinile claxoneaza , viata isi continua cursul firesc , si totusi... de ce erau impreuna ...
Urc in taxi , conversez cu ceilalti , rad , glumesc dar tot ce gandesc este ... de ce erau impreuna ?
Ne reintalnim . Nu ma ignori , faci glume nesarate ca deobicei , la ea nici nu ma uit , mi se pare o fantoma pe care o vad doar eu , prezenta ei acolo mi se pare o gluma si imi vine sa rad gandindu-ma ca imi faceam griji pentru nimic .
Iar la masa , astept sa te asezi langa mine , ca deobicei , sau in fata mea , sau undeva , oriunde , dar nu langa ea . Ma blochez si-mi intorc privirea , nu inteleg , deja implor Universul , pe Dumnezeu , pe sfantul sfintilor sa nu-si bata joc de mine , ma rog obsesiv sa am halucinatii . 
Dar hotaram sa plecam de acolo , iar pe strada , nici nu mai simt frigul cand vad mana ei in a ta . Inca nu pot sa cred , ca un biet creier ce nu vrea sa inteleaga ce se intampla in fata ochilor . Vad geaca ta , mana ei , geaca ei , mana ta , continui sa merg , ma uit la pavele , cer , nu e adevarat . Ma calmez zicandu-mi ca e un alt joc de al tau , ca si cum nu m-as fi obisnuit . 
Prietena mea pare sa inteleaga mai bine ca mine , se uita la mine socata , ma compatimeste si nu inteleg de ce , inseamna ca ce vad eu ea vede mai clar si ca ... e pe bune ? 
Dar ea nu il cunoaste , e normal sa creada ceea ce vede , dar eu nu vreau , nu pot .
Pana cand , o saruti in fata mea . Pana cand o iei in brate si o saruti iar si iar cand deja stam cu totii pe aceeasi canapea , dar intre noi stau doua persoane , singurul meu echilibru , ca sa nu ma prabusesc . Doua persoane din cauza carora nu pot sa va vad perfect . Dar ce sa mai vad ? Am vazut deja tot , inca intrezaresc , simt cum ma prabusesc desi stau jos , prietena mea se uita la mine , ca si cum ar vrea sa ma salveze , doar ea banuieste si chin cumplit traiesc . Privirea ei ma enerveaza , nu vreau sa ma compatimeasca , nu am nevoie , rad la ea si cu cat rad mai mult cu atat nu o vad mai bine de lacrimi si mai iau o gura de Coca-Cola Zero ca sa ma trezesc la realitate . 
"Sa nu indraznesti sa plangi!" , imi zic obsesiv. 
Pana cand nici nu mai simt nevoia . Imi vine sa rad , a castigat din nou , el a castigat din nou si viata mea , o cumplita gluma , mi-a demonstrat iar ce inutila sunt . Cat mi-as fi dorit sa fiu acasa , sa nu-i mai vad , sa nu mai aud . Fata din dreapta mea ma intreaba de cand sunt impreuna , imi vine sa o calc in picioare si sa tip ca , Doamne , NU STIU ! Ca nu stiu si ca nu vreau , ii zic indiferent ca nu-mi pasa , dar de ce nu pot sa ii inghet pe toti , sa pot sa plang si sa-mi caut ramasitele de inima , imprastiate , cine stie unde ? 
Lovitura de gratie . Cata ura imi traverseaza corpul , ajunge sa-mi placa . Stau si ma gandesc cu ce am gresit de trebuie sa suport , sa te suport . De ce mai bine de un an nu a reusit sa pregateasca inima mea pentru asa ceva , de ce un an plin de chin nu m-a facut sa ma pot uita la tine si ea fara sa-mi doresc sa mor si sa plang pe covorul din camera mea , si sa nu mai vad niciodata orasul asta plin de durere ? Pentru ce ... cand eu inca ma prabusesc vazandu-te , cand eu inca nu pot sa accept ceea ce ochii mei vad clar , cand eu inca vreau sa stau langa tine , cu tine , cand eu merit ceea ce ea are cand ea nu are habar prin cate am trecut eu din cauza ta ... Si cate au fost.
Am o convorbire cu Dumnezeu in care ii spun ca pentru chestia asta , m-a pierdut . Daca eram fericita , intelegeam sa primesc durere , dar nici nu-mi amintesc cum e sa fi fericit , cand dupa atatea si atatea , tot ma loveste din toate directiile , de parca i-am facut ceva .
Si dupa ce ea pleaca , iar tu iti amintesti ca exist , cand stai langa mine , cand razi si glumesti , cand vad felul in care te uiti la mine , imi zic ca nu pot sa te urasc atat cat as vrea , atat cat ai merita , in schimb , ma urasc pe mine .
Si pentru ce atata durere , pentru un simplu om , si de ce sa simt atata durere cand eu sunt tot asa , un simplu om , atata durere pentru ce ? Caci de facut nu mai era oricum nimic de facut .
De ce sa ma chinui atat pentru ceva ce n-a fost al meu niciodata , pentru ceva ce e invechit , pentru niste sentimente care nu vor sa dispara ? 
Astept sa ne despartim ca sa fiu singura in drum spre casa , sa plang infundat , ca nimeni sa nu-si dea seama . 
Imi sterg fata regulat cu mainile reci si rosii de frig , pline de lacrimi . Si ajung acasa , in sfarsit , ajung acasa sa pot cadea  pe scaun , sa tremur din tot corpul si sa plang , sa plang , sa plang .
Am pierdut multe in ziua aceea de 29 . Mi-am pierdut incredere si o buna parte din credinta , mi-am pierdut mandria , mi-am pierdut lacrimile si acea mica parte din mine ce credeam ca e vindecata . Sunt din nou doar bucati , o oboseala cumplita si o dorinta groaznica de a disparea , cumva , candva. Cam asta a ramas din mine , asta si multa durere , inca o amintire neplacuta , ce o sa ma incoteasca ani in sir , fiindca a trebuit sa te intalnesc , acum multa vreme , intr-o zi de septembrie.
Ascunsa 

"Do you ever do this , you think back on all the times you've had with someone and you just replay it in your head over and over again and you look for those first signs of trouble ? "

Nu vreau sa fiu acasa , unde filmul meu trist continua sa ruleze iar si iar , unde amintiri si oameni trecuti de mult continua sa nu ma lase sa traiesc si cu toate astea , cand sunt in alta parte , singura sau cu ceilalti , nu ma simt fericita .
Sunt doar obosita , traind artificial o viata neplacuta din toate punctele de vedere . Nu pot , nici macar , sa mai fiu trista . 
Poate doar uneori , inainte sa adorm , citesc citate , imi amintesc lucruri si cateva lacrimi reci se scurg pe perna , dar nimic suficient cat sa-mi poata goli sufletul plin de atatea lucruri .
E doar obisnuinta unei vieti traite multe prea prost , si mult prea greu . Sunt singura . Nici macar nu mai vorbesc cu singura persoana care credeam ca imi este cu adevarat prietena , probabil pleaca din viata mea , lasandu-ma mai singura ca deobicei iar asta este o problema , si totusi , constientizez durerea mai mult cu mintea decat cu inima . Probabil pierd o persoana de care depind intr-o masura destul de mare iar eu par ok cu asta , nu pot sa reactionez sau sa simt ceva . Probabil ca am ajuns intr-un final atat de scarbita de atatea lucruri incat nici nu mai pot percepe ce mi se intampla .
Si cu toate astea , nu stiu care este cu adevarat problema mea . Ore in sir ma gandesc la toate dezamagirile mele si ajung intotdeauna la intrebarile " E vina mea ca nimanui nu-i pasa ? Sunt o persoana rea ? Imi mai pasa oare cu adevarat de raspunsurile acestor intrebari ? " 
Adevarul este ca nu stiu . 
Nu stiu daca pierderea celei mai bune prietene sau gandul constant ca parintii mei nu ma iubesc , sau sentimentul constant ca acasa nu mai e acasa iar parintii mei imi par acum straini este de fapt problema. Sunt imuna la reprosuri si la propriile mele ganduri . Poate problema mea este mintea asta ce nu vrea sa inceteze sa se gandeasca la acei oameni pe care sunt extrem de obosita si satula sa-i mai vizualizez mental . Mi-ar placea sa ma trezesc cu amnezie , sa uit conversatii vechi , sa nu-mi mai revizualizez greselile , sa uit de convorbirile telefonice pana dimineata si de cuvintele frumoase . Caci ce-a ramas din ele ? Vreau doar sa uit .... sa ma vindec , cumva . Am in mine dorinta de a o lua de la capat , in ciuda oboselii ce ma apasa , dar cum sa incep ceva nou cu tot trecutul asta in mine . Si nu pot sa-mi reneg trecutul , caci asta e ceea ce sunt , nu pot sa inchid atatia ani de viata si ma intreb daca poate cineva cu adevarat . Fiindca inca iubesc oameni pe care simteam ca-i iubesc si acum multa vreme , si gandul ca probabil acestia sunt perfect bine fara mine , in timp ce eu ard si mor de atatea ganduri , probabil ma innebuneste . 
Si de ce trebuie sa vina perioada asta nesuferita din an ... Mi-ar placea sa mor si sa ma trezesc dupa Revelion , fiindca nu vreau sa fiu dramatica sa zic ca mi-ar placea sa mor si atat , desi in momentul de fata , nu pot nega . Pur si simplu urasc acest eveniment , nu-mi pasa ca vine un nou an cu un teoretic nou inceput , cand toate rahaturile persista ani si ani , caci durerii nu ii pasa daca se schimba inca o fila in calendar . Nu-mi doresc sa traiesc un nou revelion in care probabil voi sta acasa fiindca nu-mi permit o petrecere cu ceilalti care se vor distra si fara mine , si chiar daca mi-o permit , oroarea de a le cere parintilor mei ceva este o piedica prea mare . Ma infricoseaza gandul ca nu voi primi telefoane sau mesaje fiindca nimeni nu se gandeste la mine , dar de asemenea ma infricoseaza gandul ca poate voi primi ... Toata lumea planuieste , tot ce-mi doresc eu este sa plec departe de toate , si daca ma gandesc bine , intreaga mea viata e conceputa pe dorinta de a pleaca , sa nu mai vad nici macar o fata cunoscuta , sa nu mai zambesc pentru ei nici macar odata , sa-i uit pe toti , caci ei oricum m-au uitat . Si vesnica mea dorinta , ramane vesnic neimplinita . 
Cine sunt eu , oare ?
Ascunsa

" Good Enough "

" My problem was not not being good enough, my problem was thinking I had to be. "

       Incepusem sa-mi formez de-a lungul timpului un ideal feminin , gandul ca daca voi fi destul de inabordabila , destul de inteligenta , destul de frumoasa si daca voi citi destule carti , lucrurile se vor aranja intr-un mod favorabil pentru mine , nu doar din punctul de vedere al baietilor "inteligenti" care ma vor aborda , ci si din punctul de vedere al oamenilor care vor dori sa-mi fie prieteni , pentru ca toata lumea vrea sa fie prieten cu o astfel de persoana , nu ? 
Au fost multe schimbari in comportamentul meu de-a lungul timpului , am parcurs un drum cu mult zbucium sufletesc care inca nu s-a incheiat , am pierdut oameni dragi , am tratat lucrurile cu multa indiferenta sau , deseori , mi-a pasat prea mult . Indiferent ce decizii am luat , intotdeauna am avut de suferit , nu conteaza ce cai am incercat , toate au fost gresite , ceea ce inseamna ca eu sunt gresita.

       Am incercat sa-mi repar greselile , sa fiu o persoana mai buna , sa invat sa-mi cer scuze si sa accept lucrurile , am incercat sa inteleg gandindu-ma ca nu se poate ca ceilalti sa fie mereu problema , si am avut dreptate in majoritatea cazurilor . 
Si cu toate acestea , comportamentul meu , cel pe care il consideram "bun" nu mi-a adus niciodata valuri de fericire . Ba din contra . Toata suferinta acumulata , toate nedreptatile si lucrurile stupide pe care le-am trait , au fost nimic in comparatie cu gandul ca , dupa o suferinta mare vine o fericire si mai mare , imi imaginam ca voi fi cea mai fericita persoana si ca voi avea multe persoane in jurul meu . 
Gandurile astea au fost la fel de stupide ca si gandul ca , atunci cand voi ajunge la liceu , voi trai cea mai frumoasa parte a vietii mele . 
Comportamenul "bun" nu mi-a adus , in mare parte , niciun castig . Tot singura sunt , tot nu e nevoie sa-mi incarc telefonul pentru ca oricum nu am cu cine sa vorbesc , tot sunt grasa si , nu conteaza cate carti citesti , nimanui nu-i pasa . Pot sa intru intr-un bar sau intr-o biblioteca , efectul o sa fie acelasi , nimeni nu te observa . Pot sa ma machiez sau sa merg pe strada naturala , nimanui nu ii va pasa .
Stiu ca e absurd sa te plangi despre lucruri pe care le poti schimba , cum ar fi felul in care arati , dar ce rost ar avea cand voi ramane singura , fiindca nimeni nu ma place pentru ceea ce sunt ?

Sunt extrem de obosita sa fiu folosita , m-am saturat de oameni care ma cauta doar cand patesc ceva sau doar cand se plictisesc , de oameni care dau vina mereu pe mine si , mai mult decat m-am saturat de ei , m-am saturat de mine . Urasc ceea ce sunt si m-am saturat sa incerc sa fiu mai buna cand nimic din asta nu-mi aduce niciun castig .
Vreau sa mananc si sa ma ingras pana mor daca se poate , n-am sa caut pe nimeni dupa o cearta si n-am sa-mi cer scuze chiar daca e vina mea! Pentru ca asta sunt eu . Sunt orgolioasa cu fiecare celula pe care o am si , prefer sa sufar decat sa renunt la asta , altfel nu pot , asta sunt eu. Am sa ma port urat cu oamenii cand voi vrea si nu-mi pasa ce-o sa-mi zici cand ne certam , voi trata totul ca si cum nu-mi pasa fiindca ador sa fac asta . Si da , am sa fiu rea si cand am sa ma enervez n-am sa mai vorbesc cu tine pana n-o sa ma impaci . 
Am sa fac toate prostiile stupide din comportamentul meu , n-am sa salut pe nimeni si-am sa fiu singura si trista , si ce daca , fiindca si cand am incercat sa nu fiu asa , tot n-a fost destul .
Nu mai vreau prieteni si nimic altceva , nu vreau sa lupt pentru nimic , poate doar pentru mine iar daca cineva o sa considere ca merit mai mult , nu are decat sa se chinuie sa intre in viata mea , caci eu nu am de gand sa mai misc un deget , pentru nimic si pentru nimeni .
Si chiar nu-mi pasa cine are de comentat in privinta asta. :)
O sa ma simt bine fiind eu .
Ascunsa 

Vacarm

" And it still hurts - and it never really stopped . And I'm afraid it never really will , and I'll just have to learn to live with this pain as I've done so many times before. "

Sa nu faci lucruri atunci cand simti ca trebuie sa le faci este trist , fiindca atunci cand momentul a trecut , nu se stie cand si daca va mai reveni . 
Asa cum mi-am dorit sa scriu intreaga saptamana despre cateva lucruri frumoase ce ma ajuta sa supravietuiesc in stupida mea viata , dar fiindca am amanat , timpul fiind scurt si dorintele multe , momentul e complet pierdut . Si nu as putea sa scriu ceva frumos , cand am linii negre pe gat de la rimelul ce-a tot curs .
Sa nu ma intrebi de ce , pentru ca sincer , nu stiu . 
Tu spuneai ca ... 

"  Totusi, ce incerci sa povestesti?! A, da...povestea vietii tale. Aia plina de rahat si alte chestii naspa. De ce ar vrea cineva sa scrie despre asa ceva?! Asa ne aduce pe toti viata in punctu asta, asa-zisul moment 0. Faci asta ca un strigat de disperare? O faci pentru ca ai impresia ca o sa apara cineva sa te salveze? Nu. Faci chestia asta doar pentru ca realizezi ca nu e nimic altceva de facut. Ai putea sa bei, sa fumezi, sa-ti plangi de mila zilnic zicandu-ti ca o sa te omori incet, in cea mai urata maniera posibila...suferind. Dar tu, domnule, chiar in momentu in care scrii, tu esti mort! Da, esti mort, iar asta este testamentul tau. Cine te-a omorat? Cel mai probabil a fust suicid. De ce ar vrea cineva sa se sinucida, n-are niciun sens...raspunsu e simplu: viata. Nu te-a omorat vreun glont, n-ai nicio rana externa, nimic care sa lase urme pe corp. Respiri, dar esti mort. De ce?! Pentru ca tu, domnule, ai fost uitat. Doar atunci mor oamenii cu adevarat, cand sunt uitati(Hiluluk). De ce ai fost uitat?! Pentru ca asa ai ales. "

Nu stiu ce-am ales , n-as putea sa-ti spun si poate m-as gandi la un raspuns daca as stii ca ai intreba , dar n-o sa intrebi , pentru ca strainii nu se intreaba nimic unul pe altul , cel putin , nu strainii care au fost candva  " cunostinte " . 
Nu cred ca sunt "moarta" , sunt cateva lucruri care inca ma fac sa ma simt vie , chiar si lacrimile , dovedesc probabil existenta unei inimi si poate ca , atunci cand nu vor mai curge , voi fi ceea ce ai descris tu .

Am promis mereu ca n-am sa mai scriu despre tine , evit sa-mi aprofundez durerea , dar poate am ajuns la punctul cand pur si simplu o eliberez , ca maine sa pot sa o iau de la capat , caci asta fac eu , caci asta ma obliga viata sa fac , sa o iau de la capat desi , deseori , n-as vrea .
N-am sa fiu ipocrita , sa scriu cat imi lipsesti , fiindca nu-i asa . Ma gandesc la tine zilnic , probabil fac asta de cand te cunosc , doi ani sau mai multi ? Cine mai stie ? Si ce mai conteaza , cand oricum timpul "nostru" nu mai exista acum . Nu esti o obsesie , poate doar o obisnuinta . Poate nu esti mereu in mintea mea , si e normal sa fie asa , caci probabil as innebuni neputand sa-ti spun atatea lucruri , sau vrand sa-ti spun ceva nespunandu-ti nimic iar tu sa intelegi nimicul meu , dar esti prezent , esti cu mine oriunde si parca atunci cand nu esti , esti mai mult .
Ai rade daca ai stii vreodata ce scriu acum , ai zice ca o iau pe urmele nebunilor care scriu cartile pe care le citesc , dar orice ai spune tu ... mie imi e dor sa nu-ti spun nimic spunand totul .
Gandurile despre tine nu mi-au facut tot timpul viata dureroasa , n-am mai vorbit de mult , si nu , nu mi-am plans zilele , am fost chiar  fericita uneori  , caci atunci cand accepti ideea ca sunt oameni care coexista in interiorul tau , indiferent de ce se intampla , esti impacat cu asta si nu te mai afecteaza , ba simplul gand ca poate intr-o zi acest lucru se va schimba , te inspaimanta . Traiesti cu gandul ca altfel nu este , eul tau traieste cu amintirea persoanelor dragi . Sunt trista doar uneori , gandindu-ma ca putea sa fie altfel , imi reprosez zilnic tot ce-am spus gresit si ma intreb daca voi mai intalni vreodata pe cineva ca tine . 

Si ce ai tu ? Ce esti tu ? Nu esti cel mai bun om pe care-l stiu , nici cel mai frumos si nu m-ai facut fericita tot timpul dar esti un om pe care il iubesc . Nu-mi mai pasa de greseli , de orgolii , ci doar de tine , te-am primit in suflet asa cum esti tu , fara sa ma astept sa nu mai poti iesi . Atunci , mi-am mangaiat orgoliul , acum imi platesc partea de vina , as plati-o si pe a ta , numai sa stiu ca esti bine , dar nu stiu . Esti prietenul meu , asta esti tu , si eu sunt prietena ta , dar am uitat cum sa fim prieteni impreuna , am pierdut sansa , am pierdut tot .  
In ultima vreme , s-a schimbat ceva , poate eu , poate vremea , dar mi-am dorit sa vorbesc cu tine , inca imi doresc , as vrea doar sa mai fie o zi cum obisnuiau sa fie , dar n-am indraznit sa ma plang sau sa scriu despre ce-mi doream , astept doar sa treaca . 
Insa azi , dupa prea multe lectii memorate , dupa prea multa singuratate , dupa multe nefericiri , dupa imaginea  aceluia cu ea si dupa zgomotele de dupa usa , durerea a inceput sa-mi traverseze corpul , sa-mi atinga degetele mainilor , sa se intoarca si sa-mi incetoseze ochii . 
Poate e doar prea multa mahnire adunata iar singura persoana cu care as vrea cu adevarat sa vorbesc despre asta esti tu , iar pentru a vorbi cu tine este mult prea tarziu .
O singura chestie mi-ar placea s-o stiu , oare simti si tu la fel , oare te gandesti si tu la mine , imi verifici facebook-ul ? Citesti mesajele vechi ? Pentru ca .. ce-as face eu daca as afla ca tu ai incetat totul , ce-as mai fi eu stiindu-ma uitata de tine ?
Ascunsa

Schimbarile vietii

" Lost and insecure , you found me . "

Am schimbat lucruri pe aici , ceea ce ar fi trebuit sa fac acum multa vreme . Pozele , citatele , titlul acestui blog urmat de inimioara , nu se mai potriveau de mult. Sunt altcineva , poate e de vina maturizarea sau experientele traite in ultimele luni , poate sunt de vina oamenii care au venit si au plecat sau poate sunt doar eu . 

Acum ceva timp o persoana mi-a spus ca lucrurile care ne inconjoara ne definesc , nu e vorba doar despre prieteni , principiile pe care le urmezi , faptul ca crezi sau nu in ceva , este vorba si de lucruri mici , florile care iti plac , culoarea ta preferata , ceea ce admiri sau nu atat la tine cat si la altii ... felul in care razi , privesti , iubesti . Totul este intr-un fel sau altul unic , la fiecare din noi .

Acest blog este unul din acele lucruri care ma definesc , de fapt , este mai mult decat atat , caci nu exista loc sau persoana cu care sa fi fost mai sincera vreodata . Probabil ca acest jurnal este o mare parte din ceea ce sunt si cu siguranta , felul in care arata acum cateva ore nu ma mai reperezenta.

Am decis sa creez " Cuvant catre cititorii mei " deoarece asta formeaza o prima legatura cu cei ce vin aici . De asemenea , doresc sa ma fac inteleasa , eu am scris mereu doar pentru mine , faptul ca permit si celorlalti sa citeasca este o intamplare fericita ce imi aduce deseori bucurie prin comentarii si vizualizari . 

Un alt aspect ar fi acela al citatelor . Mi-am descoperit acum cateva luni pasiunea de  a colectiona cat mai multe citate care au legatura cu ceea ce sunt , ceea ce simt si ceea ce gandesc . Nu scriu niciodata un citat cu care nu sunt de acord sau pe baza caruia nu se construieste si nu se va construi niciun aspect in viata mea . 

Lista cu carti nu mai cuprinde acum tot ceea ce am citit ci doar cartile de o insemnatate mare in viata mea , poate voi explica intr-o zi si de ce au aceasta insemnatate . De asemenea , lista cu blog-urile pe care le urmaresc a fost scurtata . Timpul nu mi-a permis sa ma uit cu atentie si sa reusesc sa pun acolo toate blogurile pe care le vizitez insa ma voi ocupa curand si de asta . Aici vor aparea doar blog-urile pe care , in rarele momente cand vizitez blogsfera pentru a citi , le deschid . 

In timp ce o alungam pe " vechea eu " de aici , am realizat o parte din schimbarile pe care le-am facut si in viata mea . Acum , intreaga mea existenta nu mai consta doar in povesti de dragoste , ale mele sau ale altora . Nu mai simt nevoia sa-mi exprim intr-un mod abuziv sentimentele de dragoste profunda pe care le aveam , dorul , tristetea si iubirile nu mai sunt acum la fel de prioritare . 

Importante , da , poate chiar mai importante , importante incat acum ma descurc putin mai bine la cum sa-mi gestionez sentimentele si din ce merita cu adevarat sa fac o drama . Nu-mi mai doresc sa scriu fiecare lacrima iar acum prioritara este viata insasi . Dragostea este o componenta principala si esentiala in viata , dar nu este singura . Scopul vietii , adolescenta , maturitatea , visele , principiile si ideile , acestea toate ma intereseaza mai mult acum , toate merita descoperite . Ma chinui sa inteleg care este scopul meu si unde aleg sa merg , povesti de dragoste... inca imi doresc , romantica din mine n-a murit , dar vreau sa cred ca mi-am marit orizonturile .

Aceasta este schimbarea si e bine , dovedeste ca in ciuda aparentelor , viata mea nu sta in loc . Cel putin asa sper .

In incheiere , asta este ceea ce sunt acum , abia astept sa vad ce voi deveni .

Ascunsa

O semnatura

" Don't be afraid to lose what wasn't meant to be . "                 

        Sa te concentrezi inseamna , pentru mine , sa ai capacitatea de a tine sub control in majoritatea timpului ganduri haotice si idei la care stii ca e bine sa te gandesti , idei pozitive . Inseamna sa reusesti sa traiesti prezentul si nimic mai mult , sa nu iti pese de trecut , sa nu iti fie teama de viitor . Imi este greu sa ma concentrez deseori . Mintea mea calatoreste zilnic intr-un viitor indepartat , inexistent . Am obosit de visare neimplinita . Tot ce mi-as dori ar fi capacitatea de a trai doar in prezent , cu persoanele ce se afla aici cu mine , sa nu-mi pese ca poate maine , in viitorul cel mai apropiat,  e posibil sa fiu singura . Nu vreau sa-mi fie teama , vreau doar sa nu irosesc clipe , sa am amintiri alcatuite din ganduri frumoase.
       Cat despre mine cea care descopera lumea in statia de autobuz , descifrez viata in pagini scrise in minte . Incerc sa inteleg care e rostul meu , ce schimb acum , ce-am schimbat , ce voi schimba . Cum sa las oameni sa-mi intre in viata fara sa plece cu parti de eu , vreau sa fiu intreaga pentru mine , in primul rand pentru mine , caci am nevoie de ceea ce sunt . Aspir la o minte mai limpede , ce va intelege intr-o zi ca iubirea e rara si costa , ca nervii trec dar vorbele aruncate la nervi nu , sa inteleg ca supararea , lacrimile si noptile planse pe covor . . . Lasa dimineata cearcane . O sa reusesc cumva sa-mi controlez bataile inimii si oare imi doresc sa fac asta cu adevarat ? Caci despre ce e viata , nu este despre spontanitate , despre fiori si despre sinceritate ? Voi fi sincera cu mine daca imi voi controla tremuratul mainilor , lacrimile ochilor si zgomotul asurzitor al inimii ?
         Poate ca , pentru asta e inca prea devreme , dar as vrea sa imi impun , intr-un fel sau altul, ideea ca fericirea mea e prea pretioasa ca sa fie influentata asa usor , sa inteleg ca desi eu iubesc si vad lucrurile intr-o perspectiva anume , celalalt poate nu face la fel . Sa lasi persoane sa intre in viata ta e periculos , iti asumi riscul de a fi singurul care ofera , care se ataseaza , care asteapta . Iti asumi riscul de a fi abandonat si nesigur , si trist . O sa suferi si nu stiu , poate ca sa lasi oameni in viata ta nu e o idee buna , poate ca o zi fericita se plateste intr-o luna trista  sau mai mult , poate ca imi doresc lucruri pe care nu le pot avea si poate ca e atat de greu sa controlez o minte haotica si o inima disperata dupa iubire , atentie si fericire . Imi lipsesc . Imi lipseste persoana mea ce se ascundea cumva de ea insasi si de viata  , acum , lupt singura cu necunoscutul vietii.  Ce-a ramas din Ascunsa ? Poate doar un blog prafuit si-o semnatura. .
Ascunsa

Din viata

" You were born with the ability to change someone's life , don't waste it. "

Ieri am plans .
Am plans pentru un strain caruia , cu putin timp in urma , am indraznit sa-i zambesc . Un strain care m-a facut putin fericita dar care , mai devreme sau mai tarziu , urma sa dispara , idiferent de cat mi-as fi dorit eu sa ramana . Acest cineva nu ma cunoaste , nu e interesat sa ma cunoasca si nu ii pasa de mine , e un strain cu o viata a lui , separata de a mea . Cu un trecut si un prezent de care eu nu apartin , cu idei , vise , povesti de dragoste ratate pe care eu nu le cunosc , la fel cum nici el nu le cunoaste pe ale mele .
Suntem doar doua chipuri ce s-au intalnit ocazional , ce au schimbat cateva cuvinte , cateva melodii si doar atat . Poate m-a facut sa zambesc , poate si eu am facut la fel , dar lacrimile nu mi le cunoaste , nu m-a vazut ciufulita , nearanjata , in pijamale , trista si singura . Nu-mi cunoaste felul de mancare preferat si nici ziua de nastere , atunci cand tac nu intelege de ce iar cand vorbesc mult poate nu vrea sa ma asculte pentru ca , este un strain .
Iar eu am plans din cauza acestui strain , lacrimile au continuat din mai multe motive , dar el nu trebuia sa se afle printre ele .
In schimb , pentru prietena mea cea mai buna , care a fost intotdeauna acolo , care mi-a iertat greselile si mi-a apreciat calitatile , care imi stie secretele si sperantele , povestile si lacrimile , pentru ea , care ar face totul pentru mine , nu am putut plange .
Nu am plans desi aveam motive , nu am plans desi ea , mai mult ca toti , mi-ar fi meritat lacrimile . Despre asta e vorba , despre felul in care stiu si nu stiu deseori sa realizez ce e cu adevarat important si ce nu . E greu sa faci diferenta intre oamenii care chiar merita tot interesul si toata dragostea ta dar , deseori , chiar si atunci cand este limpede , oamenii fac greseli , unele pot fi ireparabile . Imi cer scuze pentru postarile rare , dar dintr-un motiv necunoscut mie , calculatorul meu nu prea ma lasa sa mai scriu , voi incerca sa rezolv si.asta . Cat despre absenta mea pe blogurile voastre , ei bine timpul e prea putin , dar ma voi revansa , nu v-am uitat . Ascunsa

..

" Stop worrying about someone that isn't worried about you. Never leave your key of happiness in someone else's pocket . " 

Sunt momente in care ma simt plina de viata altora . Este vorba despre persoanele care ma coplesesc cu problemele lor  incat nu-mi mai aud propriile ganduri . Nu imi dispalce ce-i drept , ma face sa ma simt intr-un fel sau altul importanta , iar asta este ceea ce imi place mie sa fac , sa vorbesc cu oameni . Imi e teama de fiecare moment care anunta o posibila singuratate , imi e teama de fiecare secunda in care sunt uitata si de fiecare moment in care nu contez , pentru ca eu vreau sa contez , iar pentru a conta trebuie sa muncesti .
Dar chiar si asa , uneori sunt obosita , satula , vreau liniste . Uneori vreau sa ma gandesc la mine . E , de asemenea , amuzant cum oscileaza viata , saptamana trecuta nu stiam pe cine sa " consolez " mai intai , saptamana asta e liniste si pace , am timp sa ma gandesc la tot ce mi se intampla .
 Nu stiu cum decurge viata mea , in acest moment sunt dezamagita si nu stiu ce ma deranjeaza mai mult , dezamagirea insasi sau faptul ca sunt dezamagita ? Chiar si asa , prefer sa fiu dezamagita decat plictisita , adevarul despre mine este ca am o permanenta nevoie de oameni cu care sa-mi ocup timpul . Uneori sfarsesc rau . 
Ma plictisesc si astfel ii ranesc pe altii sau , ma indragostesc si astfel ajung eu sa fiu ranita . Felul meu de a fi ma ... seaca de puteri  . Iar acum mi-e dor de o persoana care probabil nu ma va cauta niciodata , si este si un fel de strain , ce zi frumoasa . 
P.S : Nu mai stiu sa scriu .
Ascunsa

Cum ma indragostesc eu

" Sometimes , forever can feel like a second . " 

                                                                                - Lewis Caroll

 " Tu te indragostesti de cinci ori pe zi . De persoane diferite !! "  - 10.5.2014 ( A. )

Complet neadevarat .
Nu ma indragostesc de cinci ori pe zi de persoane diferite , cinci persoane e prea putin .
E amuzant , voiam sa scriu despre asta inainte ca A. sa-mi spuna respectiva fraza , dar ca tot veni vorba ... Sunt un om ce se indragosteste des , sa flirtez nu mai este de multa vreme o intamplare , este o pasiune , un hobby . 
Parca flirtez de cand ma stiu , am flirtat peste tot ! 
In statii de autobuz , in autobuz , la coada de la kfc ( a fost chiar tare ) , in Mc Donalds , la scoala , pe strada , pe trecerea de pietoni , la semafor , in magazinul de la coltul strazii , pe plaja , in mall , in locuri pe care nici macar nu mi le mai amintesc. 
Azi spre exemplu am flirtat intr-o librarie , ba chiar am vorbit cu respectivul , care apropo , e librarul insusi . 
In urma cu ceva vreme mi-am pus in cap sa zambesc unui necunoscut , un necunoscut care sa-mi placa , ceea ce e simplu pentru mine , care flirtez non-stop si vad necunoscuti care sa-mi placa pana si la coada de la patiserie . Intr-o zi am  gasit acest necunoscut . Si doar am flirtat cu el , m-am holbat aproximativ cinci secunde , la fel si el , si as fi vrut sa-i zambesc , dar n-am avut curaj iar acum l-am pierdut pentru totdeauna .
Fiind la librarie , n-am vrut sa mai repet greseala , asa ca am zambit ! Si a fost bine .
S-a infiripat o conversatie iar acum stiu cum il cheama si ca e cu opt ani mai mare ca mine , dar cui ii pasa ? 

Imi place sa ma indragostesc , pentru ca la urma urmei despre asta e vorba . Am intalnit oameni care mi-au trezit fluturii din stomac doar printr-o privire insistenta , si asta e ceea ce face ziua mai .. diferita. Pot iubi multa vreme o persoana , si iubesc acel om indiferent de moment sau de locul in care ma aflu , dar chiar si asa , sa te indragostesti este ceva diferit .
Am experiente amuzante cu oamenii de care m-am indragostit , desi nu le stiu numele sau povestea , ma gandesc deseori ca viata mea ar fi altfel daca as fi reusit sa intretin macar o conversatie.
In " Sub aceeasi stea " , Augustus spunea ca ii face placere sa se uita la oamenii frumosi si ca nu are chef sa-si refuze simplele placeri ale vietii . Iar de atunci , sunt de acord cu el . 
Uneori e neplacut sa te holbezi la oameni , mai ales daca esti fata , se poate interpreta gresit si poate aduce consecinte , dar am decis sa ma holbez cat vreau la oamenii care-mi transmit bine , inca nu m-am obisnuit complet , dar e placut !
Caci uneori ma gandesc la ei , vreau sa le stiu chipul , culoarea ochilor , si daca-i mai vad o data , sa stiu ce am de facut.
Am avut o zi frumoasa , chiar foarte , o zi  asa cum mi-as dori sa fie toate . Cu o persoana draga mie , cu mancare buna si cu un librar de nota 243423 .
P.S: M-am decis sa merg la librarie zilnic in saptamana ce vine .
Voi la cine va holbati ?
Ascunsa

                                                                                                       

Octombrie

     "I know my heart missing her pieces but it still beats."

" Visele sunt dorinte nesatisfacute , daca avem vise repetitive pe un anumit subiect inseamna ca acolo este o problema. "  - 30.09.2014 ( liceu )

M-am trezit agitata ieri , dupa ce te visasem din nou intr-un interval de doua zile. Urasc aceste perioade , cand o persoana nu mai e in viata ta , atunci cand esti treaz , adica constient , faci tot posibilul sa inlaturi orice gand despre acea persoana , dar seara , cand dormi si nu ai nicio putere , gandurile reapar sub forma de vise . Am inteles fenomenul , a fost o coincidenta sa ni se vorbeasca despre asta tocmai ieri . 

Gandurile pe care le elimin se duc in inconstient  iar seara reapar in constient sub forma viselor . Scopul : Sa nu lase oamenii sa traiasca .

Nu am nicio problema ca te visez , partea grea e dimineata , cand intervine realitatea trista si singuratica , rutina si faptul ca dupa atata vreme inca esti acolo. 

Mi-au spus ca acolo este o problema ce trebuie rezolvata , cum sa rezolv problema numita " tu " ? Am evitat sa ma gandesc , am acceptat situatia si totusi , inca as vrea sa plang uneori . Stiu ca atunci cand iti e dor de cineva nu inseamna ca trebuie sa te intorci la acea persoana , inseamna sa astepti ziua cand te vei trezi si nu iti va mai fi dor , imi inteleg situatia , am mai trecut prin asta si a fost chiar mai rau , nu disper .

Asta nu inseamna ca e usor , singura rezolvare a problemei este sa nu mai am de aface cu tine , iar problema este tocmai rezolvarea problemei .

Uneori ma intreb ce mai faci , dar cand imaginez ma gandesc ca e mai bine sa nu stiu .

Ascunsa

Ce nu pot sa-ti spun

" In sufletul meu se ascund amintiri si persoane carora nu le mai pasa de mine . "

 Nu am de gand sa fiu ceea ce nu-mi doresc sa fiu , nu-mi place sa ma prefac si probabil de aceea liceul este o tortura , pentru ca am zambit fals multa vreme si inca o fac , obrajii nu ma mai dor , dar cum ramane cu restul de eu , acel rest care oscileaza intre bine si rau , intre ceea ce am fost , sunt si ceea ce voi fi , ce se intampla cu acea eu ce se cutremura , cand de dor , cand de nepasare ?
Varsta e de vina , adolescenta ne prinde pe toti in plasa ei , stiu despre asta si despre multe alte lucruri , dar nu pot da vina pe varsta , obisnuiesc sa dau vina pe mine  si , uneori , pe tine.
Nu intentionez sa scriu aici despre viata mea de liceu sau despre ceea ce numim " adolescenta " , nici despre povesti de dragoste ratate sau despre neajunsurile fiecarei zile , am sa-ti scriu tie . Cei de aici nu vor stii despre cine vorbesc , tu nu vei stii niciodata despre asta caci scriu acum si aici pentru mine si fiecare explicatie mi s-ar parea irelevanta.
Sunt dimineti in care sa ies din casa este o povara , desi poate  cu o zi inainte ma simteam excelent. Asa s-a intamplat si cu una din diminetile acestei saptamani , cand m-am trezit si mi-a fost dor de tine . Nu vreau sa intelegi gresit , caci dor de tine imi este mai mereu , dar nu pot sa-mi traiesc viata de pe urma acestui sentiment , care , probabil, o sa treaca . Nu stiu de ce m-am gandit asa de mult la tine in ultima vreme , n-ai fost doar tu , au mai fost inca doua persoane ce mi-au incarcat inima acum ceva vreme , dar lisa ta a fost cea mai apasatoare , poate pentru ca tu ai plecat ultimul , sau poate e din cauza ca in ultima conversatie pe care am avut-o si care , spre surprinderea mea , a fost inceputa de tine , a trebuit sa ma port exact cum ai meritat , a trebuit sa fiu rece si sa te resping astfel incat , cel mai probabil , nu ma vei mai baga in seama din nou .Stiu ca asa e mai bine. Atunci cand ti-am spus " Sper ca realizezi ce persoana nasoala trebuie sa fi ca sa ma faci pe mine sa-ti vorbesc asa . " ai inteles exact ce am vrut sa zic , ai inteles ca am tinut si tin la tine in asemenea masura incat mi se parea imposibil sa iti vorbesc vreodata altfel decat frumos , dar m-ai fortat . 
Revenind la dimineata despre care vorbeam , imi lipseai . Si as fi vrut sa scriu pe blog , asa cum o faceam candva , as fi vrut sa scriu aici ceea ce nu pot sa-ti spun tie , am vrut sa fiu vechea eu , ce scria aici tot ce nu putea sa spuna oamenilor , asta fiind , o vindecare , sau poate o amagire. 

Daca as fi reusit sa scriu atunci ar fi fost mai bine , dar s-a intamplat sa scriu abia acum . 
Nu stiu ce-as vrea sa-ti spun , acum nu mai stiu , dar de ce m-ai fortat sa devin asa , de ce ai fost asa cu mine , tocmai cu mine , cand eu nu ti-am facut niciodata niciun rau , nici macar o neplacere.
Am incercat sa raman langa tine desi nu meritai  dar ai reusit sa te porti in asemenea masura incat , indiferent de ceea am simtit pentru tine , a trebuit sa ma opresc din a-mi pune singura sare pe rana. As fi vrut sa-ti spun ca nu am ramas atat langa tine pentru ca sunt proasta , asa cum probabil crezi , mi-am dat seama mereu de tot ceea ce faci , dar am preferat sa trec peste , doar din simpatie pentru tine . As fi vrut sa-ti zic multe lucruri , dar acum nu mai stiu ... Sunt un copil si tocmai de aceea aveam nevoie de tine , pentru ca mi-ai zis lucruri pe care le-am crezut , dar unde esti acum cand visele mele mari ma sperie , cand ma adancesc cu orele in lectura si cand izbugnesc , deseori , in plans , fara sa stiu de ce . As fi vrut sa poti sa fi aici , sa-mi dai curajul sa-ti spun lucruri la care mi-e frica si sa ma gandesc , as fi trecut peste falsa iluzie de dragoste pe care mi-ai dat-o , aveam nevoie sa fi prietenul meu . Iar acum , cand cineva se poarta cu mine asa cum tu nu ai fost niciodata in stare s-o faci , de ce imi e dor inca de tine? Si cum ar trebui sa ma port cu acest om care nici nu se gandeste la ce-as putea sa simt eu ?
Imi astern intrebarile fara raspuns. 
Nu-mi doresc sa mai citesc asta , nu imi place cand devin dramatica , dar cum as putea sa ma adresez altfel cand vorbesc despre el ?
Ascunsa

Tragediile incep toamna

    " Luni o sa incep probabil o viata noua , de luni poate multe lucruri se vor schimba , poate o sa incep o perioada importanta din multe puncte de vedere sau poate..o sa ramana totul la fel de aiurea . " - Ascunsa , 14 Septembrie 2013 

Unul din motivele pentru care imi place sa scriu pe blog este ca ma pot uita in urma , faptul ca m-am uitat in urma tocmai azi , 14 septembrie , si faptul ca si anul trecut am scris  tot pe 14 septembrie e pura coincidenta .  Sa fie observata obsesia mea pentru cuvantul " poate " . Daca as scrie acum acelasi fragment cu siguranta l-as redacta diferit insa am preferat sa scriu totul asa cum a scris cea care eram atunci si poate la anul , voi vorbi la fel despre cea care sunt azi.
N-am sa explic de ce nu am mai scris de atata vreme , nu pentru ca am fost trista sau fericita , ci pentru ca nu am simtit nevoia aceasta. Cea care am fost acum un an probabil ar fi descris in capitole intregi ceea ce s-a intamplat in aceste prime doua saptamani de toamna , dar cea care sunt acum prefera sa traiasca si atat , fara sa mai scrie . 
Nu va imaginati ca am calatorit pe luna , ca m-am casatorit sau ca , cel mai imposibil , am reusit sa gatesc ceva diferit de oua prajite ( singura mancare pe care sunt capabila sa o realizez ) in decursul acestor saptamani , asa ceva n-ar trece nescris pe blog , nu s-a intamplat mare lucru doar ca maine se face fix o luna de cand vorbesc zilnic cu noul meu "prieten" care e un el , dar am mai scris despre asta.
Ne intelegem bine , uneori imi place de el , uneori nu , nu stiu care este relatia dintre noi , nu suntem doar prieteni dar nici mai mult , imi place ceea ce suntem , sunt exact acolo unde vreau sa fiu si nu vreau nimic mai mult acum , vreau doar sa traiesc asa cum imi e dat . Nu pot sa spun ca nu mi-e teama , mi-e teama de faptul ca s-ar putea sa fie ceva intre noi dar mi-e teama si ca s-ar putea sa nu fie ceva intre noi , in concluzie , cea mai inteleapta decizie e sa nu ma mai gandesc la temeri si doar sa ma bucur de timpul poate lung , poate scurt , pe care o sa-l petreaca in viata mea .
Am un trecut cu multe povesti de dragoste ratate si cu cateva prietenii rupte , trecut care inca nu e vindecat dupa rani si rani , dupa oameni si oameni . Mi-am propus sa fiu prudenta si sa ma port asa cum e mai bine cu oamenii care merita deoarece m-am purtat deseori bine doar cu oamenii care nu meritau . Asa ca celor care merita ar trebui sa le ofer ce este mai bun . 
Sperantele mele ,... in privinta lui cel putin , sunt acelea de a ramane in viata mea , nu pot sa ma pronunt mai exact insa momentan , as vrea doar sa ramana , as vrea sa ne intelegem , sa ne distram si sa .. vorbim.

Am decis intr-un final sa inchei capitolul cu " my ex " in urma unui telefon pe care i l-am dat de ziua lui si in urma multor sacrificii pe care le-am facut iar el mi-a raspuns cum nu se poate mai rau . M-am purtat cu el cum m-am purtat deoarece nu mi-am dorit sa fiu asemanatoare lui , adica rea , ignoranta si rece , daca el alege sa fie o astfel de persoana atunci macar eu sa fiu mai buna . Dar s-a terminat . Si e mai bine asa .
De asemenea , sunt destul de ingrijorata in privinta zilei de maine , maine " sarbatoresc " dezastrul ce m-a asteptat anul trecut , in aceeasi zi . Am citit pe blog postarile din acele zile , ce naiva am putut sa fiu ! Asa cum sunt si acum de altfel , insa diferenta de azi si de ce a fost acum fix un an este ca acum stiu ca trebuie sa fi extrem de atenta la cine intra in viata ta deoarece , o persoana care ieri nu insemna nimic poate ajunge sa insemne totul azi , iar cand cineva ajunge sa insemne totul , iti controleaza fiecare bataie de inima , fiecare sclipire , si doare . Acum stiu ca nu toti oamenii pe care-i cunosti iti vor fi prieteni chiar daca la inceput iti zambesc calduros , ca persoanele carora le pasa de tine sunt foarte rare si ca oamenii sunt falsi si rai , mereu .

Dar regula numarul unu , va rog , amintiti-mi sa nu mai fac maine cu mana , nimanui !!!! Mai ales daca e baiat .
Nu stiu daca va amintiti dar maine se implineste un an de cand eu si " el " sau " S. " sau " Urs " sau orice alt nume i-am mai dat , pentru ca acum ma enerveaza toate , am inceput sa vorbim si sa ne cunoastem . Si atata chin si lacrimi si nervi doar pentru o simpla greseala , i-am facut cu mana .
Asa ceva , sa nu faceti . Am citit pe blog despre cum ma numea " draguta " , in prezent draguta s-a transformat in " ai apucaturi de primata " .
Prietenia pe care o construisem s-a transformat , in urma multor conflicte si vorbe , in antipatia reciproca si poate chiar ura , din partea mea cel putin , pe care i-o port acum.
Si cel mai rau , baiatul care eram sigura ca e indragostit de mine m-a jucat pe degete intr-un an in care si asa era totul greu .
Nu sunt deloc entuziasmata sa-mi revad colegii pe care nu-i suport , imi lipsesc mai degraba cativa profesori , in schimb , imi fac 1312412 de cruci sa sper ca maine n-o sa-mi semnez iar cine stie ce tragedie , si poate , voi avea noroc de data asta.
Ce bine e sa scrii mult si despre toate ! Mult succes maine , probabil o sa fim cu totii asa : 

Ascunsa

Last days of Summer

"Life moves pretty fast . If you don't stop and look around once in a while , you could miss it."

  Am tanjit dupa vara asta pe tot parcursul scolii , am dorit vacanta asta pana in ultima zi de scoala cand am ajuns acasa , m-am uitat in jur si am realizat ca tot cosmarul s-a terminat .
Cand oamenii aud raspunsul " Nu-mi place la scoala " isi imagineaza ca marea mea problema sunt notele , temele si lectiile nesfarsite . Ceea ce este oarecum adevarat , dar invatatul , la urma urmei , nu te poate omori , pe cand , oamenii naspa din jurul tau pot . Mai mult sau mai putin metaforic. 
Asa ca , dupa ce anul scolar ce a trecut a fost probabil cel mai prost din toata existenta mea , vacanta asta a fost o binecuvantare , iar acum , se duce . 
Adevarul este ca nu sunt complet sigura ca pot sa fac asta , ca pot sa fac fata din nou la toata drama , intr-un an se pot schimba multe , dar in trei luni ? Probabil nu o sa-mi suport colegii la fel de mult cum nu i-am suportat nici anul trecut .  Nici vara asta n-a fost , de asemenea ,  atat de linistita . Am avut parte de doua relatii incheiate , a doua fiind destul de dureroasa . Am avut parte de momente frumoase  dar au fost si lacrimi . Iar acum ? Sunt , probabil , neutra . 
Nu pot sa spun ca sunt fericita . E neplacut cand persoanele cu care obisnuiam sa vorbesc , care insemnau totul pentru mine inca se situeaza pe primele locuri in chat-ul din Facebook desi nu mai vorbim , e neplacut cand melodiile din playlist imi amintesc atat de multe lucruri pe care uneori as prefera sa le uit . E neplacut cand te simti tradat , deseori singur , uitat . Imi e dor de oameni la care nici macar nu indraznesc sa ma gandesc , imi e dor de fostul meu iubit si ce e mai frustrant e ca el , probabil , nu-si mai poate aminti numele meu . Si nu stiu ce e mai trist , faptul ca mi-a spus ca ma iubeste iar trei saptamani mai tarziu il deranjau telefoanele mele , faptul ca am fost atat de proasta incat sa cred  sau faptul ca am renuntat de mai multe ori la muntele meu de orgoliu intretinut cu multa grija pentru o persoana care nu merita ? 
Da , presupun ca viata e uneori prea plina de greseli si contradictii . In momentul de fata nu-mi doresc sa ma mai indragostesc niciodata , sau cel putin , nu pana imi intaresc mintea , inima si orgoliul mai mult ca oricand . 

De asemenea , uneori am impresia ca viata rade de mine aducandu-ma mereu fata in fata cu acel cineva care m-a terorizat si m-a facut sa ma simt oribil intreg anul , acel cineva de care mereu reusesc sa scap ca apoi sa se intample ceva sa reapara .
Dar , trecand peste drama vietii mele , nu sunt in totalitate trista deoarece au existat momente in  viata mea in care am fost cu adevarat singura , uitata . Au fost momente cand treceau zile in sir iar singurele persoane cu care vorbeam rareori erau parintii mei , au fost momente cand am stat pe covor si am plans pana am inceput sa nu mai vad si au fost momente cand chiar nu-mi mai doream nimic de la mine sau de la viata mea .
Si de fiecare data am mers mai departe  iar acum pot spune ca am cativa prieteni . Poate nu sunt toti adevarati , poate inca ma mai simt singura uneori , poate nu sunt de durata dar cel putin sunt cautata , cel putin mai ies pe afara si uneori chiar ma distrez.
Mi-am facut chiar si un nou prieten si sincer , chiar as vrea sa-l tin aproape , am mai invatat din greseli . Problema e ca noul prieten e baiat , asa ca daca ma indragostesc de el , ma arunc de pe scoala , serios . 

NU VREAU SA MA MAI INDRAGOSTESC NEVER !!! 
Chiar si asa , mi-a placut vara asta , m-am relaxat , m-am distrat intr-un fel sau altul , am revazut oameni dragi si s-au produs ceva shimbari .. asa ca nu , nu as vrea sa se termine.
Cat despre blog-ul asta , e pe aici un Anonim care sustine ca ma cunoaste , lucru care imi displace total asa ca , te rog respectuos sa imi dezvalui identitatea ta deoarece securitatea blogului e prea importanta si trebuie sa stiu ca esti cineva de incredere ca sa nu il fac privat . Din moment ce tu stii cine sunt e nedrept ca eu sa nu stiu cine esti tu , am nevoie de un nume , am nevoie sa fie al tau .
De asemenea  , multumesc celor ce imi comenteaza si persoanelor care-mi apreciaza blog-ul meu parasit .
Ne vedem la toamna .
Ascunsa

Broken heart

" A broken heart is what changes people . "

Oamenii pot fi deosebit de buni uneori , pot spune lucruri frumoase , un singur om poate trezi in tine dorinta incontrolabila de a trai , de a fi fericit si , de asemenea , un simplu om te poate face sa nu mai vrei sa fi ... nicaieri .
Este greu sa inveti sa traiesti fara sa fi influentat de oameni si , deseori , acest lucru necesita un pret prea mare , sa fi indiferent pare uneori mai usor , dar niciodata mai bine .
Cel mai durerors e cand esti mintit , cand fericirea ta se cladeste pe minciuni sau pe nesiguranta altor oameni si niciun castel nu rezista daca nu e cladit corect si prin multa munca inca de la inceput . 
Adolescenta este perioada care modeleaza adultii de mai tarziu , pentru unii e bine dar pentru altii , larimile si durerea lasa urme adanci , mult prea adanci . Lasa neincredere , oboseala , tristete , pesimism si lacrimi. 
Nu stiu inca pe ce se cladeste adultul ce voi deveni curand , dar nu ma pot lauda cu cea mai frumoasa viata . Pentru unele din durerile mele e vina mea , altele au fost din cauza oamenilor si nu stiu care dor mai tare . E greu sa te ierti cand e vina ta dar e greu sa traiesti cand e vina altuia . 
Am scris greu aceste randuri pentru ca nu mai stiu cum e sa te deschizi , sa te descarci . 
Adevarul e ca sunt obosita si satula , pentru ca putina fericire pe care am trait-o nu mi-a ajuns pentru a reface rani trecute si adanci iar acum , in timp ce apar altele noi , in timp ce lucrurile dor si oamenii se duc , in timp ce te vezi iar singur si neajutorat , se pierd mult prea multe lucruri pe care am incercat sa le mai pastrez in inima mea .
Imi lipsesc multi oameni si gandul ca in viitor imi vor lipsi si mai multi ma face sa-mi doresc sa raman singura , chiar nu stiu , am o gramada de spus dar imi e din ce in ce mai greu sa-mi gasesc cuvintele . Doare , doare ceea ce traiesc acum , dor lucrurile din trecut si un viitor care nu promite nimic ma ameninta . As vrea sa plec , sa dorm , sa pot sa nu mai simt .
Ascunsa

:)

" Don't fuck with my feelings just because you're unsure of your own !!! " 

A trecut o vreme de cand nu am mai scris . Nu simt nevoia sa fac asta , credeam ca nu scriu deoarece sunt fericita dar adevarul e ca au fost momente cand m-am simtit rau , cand am plans si cand m-am simtit singura  si totusi nu am scris .
Ei bine , am scris , n-am scris , chiar nu mai conteaza in acest moment . Nu pot sa zic ca sunt nefericita intr-o masura colosala , am avut momente si mai proaste , insa lucrurile nu sunt nici asa cum am visat .
Este dureros sa vezi ca o persoana pe care candva ai iubit-o ajunge sa te umileasca , dar ce este si mai dureros este atunci cand , desi stii ca ai trecut peste , ca s-a sfarsit , aceasta persoana inca reuseste sa te faca sa te simti prost . Este acea frustrare ca purtarea cuiva care ajunge sa fie neinsemnat inca te afecteaza . Orgoliul ranit doare mai tare decat orice . La mine cel putin. 
Si , de asemenea , ceva si mai dureros este cand prietena ta cea mai buna devine prietena cu acel cineva despre care am spus mai sus , acel cineva a ajuns sa fie pentru mine cam singura fiinta pe care sunt aproape sigura ca o urasc . Stiu ca ura si rautatea este ceva gresit si nu aduce decat consecinte negative , stiu ca daca cineva a fost rau cu tine nu trebuie sa faci si tu la fel ci trebuie sa raspunzi cu dragoste si cu iertare . Cred ca am incercat sa fac asta si cred ca atunci cand voi mai gasi in mine energie si dorinta ca sa iert , voi incerca din nou , insa , in momentul de fata , mi-e scarba si cand imi amintesc numele lui . Acest " om " m-a jignit de multe ori intr-o masura pe care nimeni nu a mai facut-o pana acum si , spre rusinea mea , mi-as dori sa sufere enorm si mi-as dori sa vina un moment in viata lui in care sa se simta la fel cum m-am simtit eu in nenumaratele dati cand m-a facut sa ma urasc pe mine si faptul ca exist .

Singurul om pe care il urasc a devenit apropiat cu singura persoana pe care chiar o consider prieten , il urasc cu toata fiinta mea si totusi , nu am ce sa fac .
Pe de alta parte , " iubitul " meu este in 95 % din timp un ticalos fara inima si cu toate astea , datorita acelui 5 % inca raman cu el , datorita faptului ca sunt prea speriata sa-mi imaginez ca nu voi mai apartine de el , ca n-o sa mai stiu ce face , ca o sa dispara din viata mea , inca raman cu el.
Am in mine prea mult orgoliu ca sa ma chinui sa fac sa mearga ceva bine , sunt prea orgolioasa sa ma obosesc sa devin importanta in viata cuiva , prea orgolioasa sa imi fac noi prietenii si prea sictirita de viata sa ma astept la un viitor promitator .
Probabil ma voi desparti de prietenul meu pentru ca nu suport oamenii care au impresia ca voi fi acolo sa le accept mizeriile toata viata , caci chiar nu voi fi . Pentru mine , sa intorc spatele si sa plec deja a devenit o obisnuinta , durerea exista , dar am realizat ca eu sunt intr-adevar orgolioasa si ca nu-mi pasa cata iubire exista sau nu exista , niciodata nu-mi voi lasa orgoliul , pentru nimeni .
Ascunsa

Reminder : BE A BAD BITCH

  “I was stupid, inconsiderate, blind, indecisive, in over my head… worst of all, I was falling for you.”

Probabil ca fericirea nu e facuta pentru toata lumea . Cunosc oameni fericiti si impacati cu propria lor viata . Cunosc oameni care sunt fericiti mult timp si rar se intampla ca viata sa le ia fericirea sau sa le dea lectii dureroase. Probabil ca eu nu ma aflu printre ei . 
E dificil sa scriu . E dificil sa scriu chiar si atunci cand incepe sa doara , a devenit greu sa ma exprim chiar si atunci cand familia nu mai e de mult familie , cand oamenii te mint in fata , cand viata ta e separata de viata celor pe care probabil ii iubesti cel mai mult . E dificil ca singurul lucru de care ai nevoie e singurul lucru pe care nu-ti permiti sa il ai , iubirea . Poate ca iubirea te inalta , te face mai bun  dar si cand se hotaraste ca nu mai are chef de tine n-ai decat sa faci cum stii . 
Iubirea nu e pentru toata lumea , nota pentru sine : nu iubi daca nu-ti poti asuma riscurile unei suferinte colosale . 

Cand intalnesti oameni de care crezi ca te-ai putea atasa mult prea profund , pleaca , pleaca cat poti de repede , legaturile sunt periculoase . Poti sa-ti traiesti viata nefiind neaparat fericit sau trist , poti sa-ti traiesti viata facandu-ti mici bucurii sau facand bucurii altora dar n-ai de unde sa stii ca poti sa-ti traiesti viata cu ghearele suferintei pe tine .
E periculos si de cele mai multe ori e degeaba .. Cand iubirea e pierduta raman doar lacrimi si amintiri care dor si nu se duc niciodata , ramane neincrederea , ramane instinctul de a te feri de oameni ca sa nu mai patesti din nou asta , ramane singuratate si de cele mai multe ori , asa se formeaza oamenii rai .
Oamenii rai ajung sa fie rai pentru ca au fost raniti asa ca , la un moment dat , ranitul nu mai e ranit pentru cei din jur , e doar un alt om rau . Deci.. crezi ca viata poate fi traita cu tristetea ?
Nu . Iar totul vine din iubire , asa ca , poate doare , dar probabil ca e mai bine sa nu iubesti uneori ...sau mereu.

Dupa o iubire pierduta raman doar lacrimile de la patru dimineata . Lacrimile tale . Si mai e ceva , gandul ca celalalt , probabil , doarme . 
Nu iubiti daca nu sunteti suficient de puternici incat sa nu va dati cu capul de pereti cand totul se termina . Dar mai important decat voi insiva sunt cei din jur .
Pentru ca viata voastra va apartine si voi decideti ce si cand , dar sa decideti indirect pentru altul nu-i ok . Uneori trebuie doar sa taci . Daca nu esti sigur , daca nu stii sau daca nu te intereseaza , taci sau pleaca . Le poti face pe amandoua in acelasi timp .
Sa nu zici " te iubesc " cand nu stii nici macar tu daca e adevarat. In acest fel poti provoca dureri nesfarsite si se presupune ca nu vrei asta.
" Se presupune "
Ascunsa

2 ani si o zi

"A trăi pentru a-ți povesti viața ."

 "Pentru mine , blog-ul a fost şi este un loc de .. odihnă. Este locul în care am încercat să nu mai fug , să nu mă mai ascund de nimeni si de nimic , căci aici , sunt eu şi atât ."
- Ascunsa , 28 . 07 . 2013

Ei bine , da , am întârziat . Ieri am făcut doi ani de blogging și nu , nu am uitat nicio clipă doar că am avut pur si simplu o zi frumoasă fără timp de scris . Dar e ok . M-am simțit un pic vinovată la început ceea ce e oarecum straniu așa că m-am gândit la ce înseamnă asta și de aceea acum nu îmi mai pare rău .
Dupa doi ani am început să văd acest blog nu doar ca pe un loc în care scriu tot ce vreau eu , nu doar ca pe un loc secret , nu ca pe un loc în care pot fi eu fără rețineri , ci ca pe o persoană.
Blog-ul ăsta nu mai e de mult "ceva" , este "cineva ", este cineva creat de mine și totuși nu semănăm , blog-ul ăsta e ca un bun prieten mut . El  trăiește să mă asculte pe mine dar în același timp are propria lui personalitate . Adică , dacă ar putea să ia viața sunt sigură că mi-ar spune vreo două să mă trezesc la realitate . Oricum , vă spuneam că mă simțeam vinovată deoarece n-am scris ieri , apoi m-am gândit că dacă blog-ul meu ar putea vorbi porbabil mi-ar spune asta "Fată dragă , cum poți să crezi ca sunt supărat pentru că teoretic mi-ai ignorat ziua de naștere din moment ce ai făcut asta fiindcă erai fericită ? De doi ani sunt martor la drama vieții tale iar acum , în sfârșit , m-ai ignorat pentru că ești fericită!!!! pentru asta merită să mă ignori cât vrei tu . " 
Probabil că sunt nebună , adică ce persoană cu toate facultațile mintale și-ar imagina un dialog cu propriul jurnal , sau blog , sau jurnablog , cum l-am numit prima oară ? Dar... eu îmi imaginez multe deci nimic nou sub Soare , ăsta e farmecul acestui loc , pot să împărtășesc chiar și cel mai ciudat gând .
Dar , revenind la ale noastre , blog-ul meu este un prieten care nu se supără și care mă așteaptă , care se bucură de fericirea mea chiar dacă îl ignor , blog-ul meu are toate calitățile pe care eu nu le am . Dar în lumea reală blog-ul nu vorbește cu adevărat și aici intrați voi , " cei chemati la sfat " Prin comentariile voastre , gândurile sau pur si simplu prin faptul că ați citit ceea ce am scris , fie că știu sau nu asta , reprezintă felul în care a prins viață acest blog , fiindcă , oricum ar fi viața mea , oricât de singură aș fi , scrisul nu îmi e luat și în plus vă am pe voi care vă irosiți minute din viață citind ceea ce eu scriu , iar asta e flatant . Deci , mulțumesc !
Intentionam să citesc tot ceea ce am scris în ultimul an însa normal că n-am făcut asta . Am citit doar postarea de anul trecut , e oarecum amuzant cum au evoluat lucrurile de atunci dar dupa mult timp mă simt  fericită și .. îndrăgostită . Iar de data asta pare să fie reciproc . Și . e.  atat . de . tare .
Voi scrie despre asta .. despre tot ce e frumos în ceea ce trăiesc acum .
 Am făcut destule chestii plăcute în ultima vreme și am realizat că uneori trebuie doar să vorbești cu oamenii , că poți să rezolvi probleme și fără ceartă . Era să-mi pierd o prietenă și aș fi pierdut-o iar dupa aș fi actionat ca și cum nu-mi pasă dar am învățat oarecum din greșeli și am reacționat cu diplomație . Deși ea începuse o ceartă pe care în mod normal aș fi savurat-o , am înțeles că , uneori, deși celălalt se ceartă cu tine ,tu nu trebuie să te cerți cu el .  Poți rezolva lucrurile și altfel și că a discuta și a te certa nu e același lucru . Și am salvat o prietenie . Și sunt mandră .
Nu știu , mă simt bine . Aștept o zi în care să plouă și să nu am nimic de făcut ca să pot intra pe blog-urile voastre , căci nu , nu v-am uitat , eu nu uit chestii niciodată , doar ignor ceea ce e probabil mai rău , sunt leneșă și ... îndrăgostită .
Vă mulțumesc pentru înca un an de sprijin , pentru înca un an de   .. eu !
Doamne , când au trecut doi ani și-o zi ? 
P.S : Să știți că vă citesc comentariile chiar dacă nu pare .. Mulțumesc de mii de ori !
Ascunsa

 " I'm in love with you and if you stay , I promise there's no safer place in the world than right here with me. "

" Chiar dacă sunt beat tot la tine mă gândesc. "
  - Robert , 24.07.2014

Prezent frumos

Life is too short to wake up with regrets , so love the people who treat you right. Stop stressing the ones who don't.

Viața este precum un Montagne russe , întotdeauna imprevizibilă , întotdeauna încâlcită și cu foarte multe urcușuri si coborâșuri . Uneori , viața este atât de imprevizibilă încât , atunci când ești în vârf , când ești cuprins de cea mai imposibilă fericire , nici macar nu te aștepti ca într-o simplă nanosecundă  să cobori în cele mai adânci întunecimi ale tristeții și să nu știi când vei mai fi iar în vârf sau dacă vei mai fi , cât îți va lua acest drum , ce lecții vei învăța și mai ales , cine te va însoți în această călătorie , dacă vei merge singur , cine va pleca , cine va rămâne . 
Dar trecând peste introducerea mea sofisticată , am realizat că sunt și eu , probabil , ca majoritatea muritorilor , egoistă și trădătoare . Exact persoana care atunci când dă de bine  nu mai are grijă ca nu cumva să uite ceea ce a ajutat-o când i-a fost mai greu și , probabil , de aceea n-am mai scris , pentru că mi-e bine .

Pentru că am început să scriu într-un moment de tristețe și pentru că cele mai multe pagini le-am înnegrit atunci când m-a durut mai tare , atunci când a fost de plâns , atunci când am fost mai singură . Acum tind să cred ca viața mea nu mai e așa . Introducerea cu Montagne russe-ul n-a fost așa , ca să fie , a fost pentru că sunt conștientă că aceste momente de bine sunt cronometrate , ca probabil mă voi trezi cât de curând acolo jos și că poate voi fi singură . Dar ce-ar fi viața fără micile ei trucuri , capcane și fără acel neașteptat ? 
Am sincere regrete pentru ceea ce fac , pentru că mi-am promis să scriu , să mă rog , să citesc mai mult căci cu cât te ții mai strâns de toate acestea , cu atât ajung să-ți fie mai dragi și mai esențiale  iar cu cât le faci mai puțin , cu atât ajunge să-ți fie mai greu să te reapuci ... Nu aș vrea să pierd asta , aș vrea să-mi dau silința și totuși nu cred că asta se va întampla deoarece este vorba despre mine .
Trebuie să știți că în ultima vreme am fost destul de ... bine . Am încheiat o relație care probabil era nepotrivită doar pentru că un anumit el , cunoștintă de aproximativ trei ani , prieten bun cu care nu m-aș fi gândit vreodată să trăiesc ceea ce se întâmplă azi a intrat în viața mea cu conversații la telefon până la patru dimineața , conversații cam romantice și cu alte lucruri ce au început să facă inima mea să bată ceva mai alert iar ochii mei să-l privească ceva mai diferit ca până acum , ei bine , asta e , lucruri de genul se întâmplă , căci vorbim despre o adoleșcentă , și cam așa am eu un bun prieten transformat în iubit cu care pur si simplu am început să "fiu" , fără cuvinte care să oficializeze asta , ci pur si simplu... s-a întamplat.
Mai multe detalii despre asta nu îmi doresc sa dau acum  dar gândindu-mă că aceste lucruri mi se întâmplă mie , fata care nu se pricepe la relații mă fac să mă simt diferită , schimbată.
Dar e bine , e frumos și ciudat și diferit... și greu și tare ma tem că voi ajunge iar să sufăr , dar nu despre asta vorbesc acum .
E vara , una ploioasa și mă simt bine , de la unele ieșiri în oraș  la statul pe bancă pe o anumită stradă , la mâncat ciocolată cu A. la ea acasă până adorm la telefon cu el , sau pana îl aud pe el cum doarme și adorm astfel , zâmbind . Uneori mă găsesc rătăcită în cea mai delicioasă-enormă cutie de înghetată  sau printre rândurile unei super-cărți sau pe tumblr sau pur si simplu stând , iar asta , asta e vara și îmi place la nebunie , aș da orice să nu se termine .

De asemenea vreau să spun că am devenit foarte pasionată de citate . De fapt , mereu mi-au plăcut dar in ultimele săptămâni au devenit ceva existențial așa că am fost nevoită să umplu un carton gigantic cu citate de-a lungul câtorva ore și mai am câteva sute adunate din cărțile citite în calculator si peste tot . Iar cartonul e acum pe perete și le citesc iar și iar așa că am decis ca la fiecare postare să caut un citat potrivit . 
Cam asta e rezumatul vieții mele , e un prezent frumos . 
Ascunsa